Observ de mai mult timp un fenomen, la inceput ca o joaca a tinerilor de a se da “mari” dar vazand ca se intinde ca o molima si cuprinde si mintile unora ce se cred de-acum adulti mi-am pus intrebarea(retorica fireste) – Cui foloseste?
Amestecul de cuvinte straine cu cele neaose sau folosirea titulaturii” originare” a unui spectacol, desi are un corespondent la fel de clar in limba stramoseasca, sunt doar cateva din modul de exprimare “la moda” care au impanzit cotidianul.
” E un tip COOL! BE COOL!
Termenul folosit ridica cel putin doua probleme de interpretare.
Dictionarul englez-roman: COOL= (calm, tihnit, INDRAZNET, PASIV… samd.)
Adica sa fiu INDRAZNET, sau PASIV? Ce are INDRAZNETUL cu PREFECTURA?
De ce “HAPPY HOUR” si nu “ORA DE FERICIRE” – spre exemplu?
O sa mi se motiveze ca asa este “formatul” emisiunii! Aiurea! Formatul emisiunii este CONTINUTUL, modul de desfasurare al programului si nu folosirea ad litteram a denumirii sale. Nu fac nici-o referire la spectacolul lui Catalin Maruta in care gasesc multe lucruri interesante, ci doar la TITLU.
Dealtfel si “DANSEZ PENTRU TINE” este un format de import, NU? Deci se poate schimba titulatura.(Imi placea mai mult “Dansez pentru un vis”!).
Noi nu mai folosim cuvintele dragi care ne infiorau cand le pronuntam:Te iubesc!
Acum sunt al dracului de destept si-i spun celei pentru care am sentimente deosebite, o romanca sadea: I love you! Nu-i asa ca sentimentul exprimat intr-o alta limba e mai “puternic” decat cel exprimat in limba stramosilor nostrii?
Daca nu este niciunul, atunci sa-mi motiveze cineva, cu argumente pertinente si sincere, de ce apelam la cuvinte straine cand le avem pe-ale noastre.
Privesc cu ingrijorare la invazia de expresii, gesturi, comportamente straine culturii si educatiei noastre, ce isi fac tot mai agresiv prezenta, iar noi ca niste oameni toleranti ca suntem, zambim cu bratele incrucisate in fata unui fenomen ce imunda cotidianul. Banuiesc ca ratiunea doar a atipit si ca n-o v-a cuprinde somnul.
Ar fi tragic!
A cunoaste limba altor popoare este o necesitate evidenta pentru a comunica cu cei ce nu vorbesc limba noastra, a avea acces la informatii, a folosi programe ce au un anumit limbaj, samd… dar a ma adresa concetatenilor mei intr-o alta limba, fie ea si engleza, mi se pare prea mult. Eu care am fost obligat sa invat limba rusa in scoala, cu profesori care nu stiau boaba romaneste, numai ca se spera pe atunci ca limba rusa va fi singura limba de comunicare internationala(bine ca n-a fost) imi dau seama ca mai bine invatam altceva in acest timp dar nu a depins de mine.
Snobismul despre care vorbeam mai sus mi-a reamintit un banc.
Undeva, in Ardeal, un tanar de prin sudul tarii, cu rucsacul pe umar, ochelari de soare, blugi decolorati si rupti in genunchi, cum e moda, nu-i asa?…, ratacind drumul spre un sat bihorean, se intalneste cu doi localnici, cu sapele pe umeri, mergand la munca campului. Vrand sa capete informatia necesara, se adreseaza celui mai in varsta: -Good morning sir, do you speak english? Vazand mutra contrariata a sateanului, schimba abordarea: -Sprechen sie Deutch?
Aceeasi expresie nedumerita.
– Lei parla italiana?
-!!!!!
-Vous parler francaise?
Vazand ca toate incercarile sale de a capata informatia au fost sortite esecului, pleaca bombanind despre incultura concetatenilor sai.
Dupa plecarea ratacitului, cel tanar, isi revine din uimire si-l intreaba pe cel mai in varsta: -Pista Baci, ai vazut cate limbi stia omul ala?
– No, si la ce i-o folosit?