Din nou despre viteza de deplasare.
In animatie, vitezele de deplasare ale personajelor difera in functie de cerintele scenariului si desenatorul trebuie sa aleaga cele mai potrivite atitudini pentru a reda cat mai convigator acest lucru.
Ati observat ca pe masura ce viteza creste, tendinta de a deveni cat mai “aerodinamic” pana la confundarea cu o racheta, este o metoda foarte folosita in lumea animatiei. Eu va prezint cateva atitudini ale lui nea Cutare ce au viteze diferite. Foto E1
In “A” viteza este mai mica decat in celelalte si pe masura ce viteza este tot mai accelerata, personajul tinde sa evite cat mai mult rezistenta aerului la inaintare aplecandu-se catre inainte iar amplitudinea bratelor si a pasilor este tot mai mare.
Cand este vorba de un ciclic – pe loc -, in sensul ca personajul alearga pe loc iar decorul panorameaza contra directiei de avansare, miscarea
decorului se face la distante mult mai mari (raff-panoramic) mergandu-se pana la estomparea tuturor detaliilor acestuia. Uneori sunt realizate decoruri speciale pentru acest gen de panoramari.
Culorile parca sunt intinse cu un burete umed.
De tinut minte.
Numarul de desene intre doua capete face diferenta intre o mangaiere
si o palmuire.
Ex.: Daca intre doua puncte facem o miscare care dureaza doua
secunde (25 desene filmate la doua fotograme) si intre aceleasi puncte
facem o alta din 5 desene filmate la o fotograma veti obtine diferenta de care vorbeam mai sus.
Incercati sa mangaiati pe cineva in cinci fotograme si o sa vedeti ce iese.
Incetinire, franare.
Exista printre multele moduri de a opri un personaj, unul care mi-a placut in mod deosebit. Voi incerca sa va arat si modul in care sunt folosite desenele in jurnalul de filmare.
Dincolo de miscarile in aer ale partilor din personaj ce nu sunt in contact cu suprafata pe care alearga, realizarea acestui mod de franare apeleaza la un truc ingenios si anume, in zona finala a opririi este facuta o schema cu intermediare foarte apropiate, schema ce decurgea dintr-o schema mare de incetinire. Foto E2.
Pe aceste ultime pozitii este folosit un mod inteligent si de efect in filmarea desenelor si anume “pe sarite”.
Se sare din desenul 8 in 10, se intoarce in 9, de aici se sare in 11 apoi se intoarce in 10 etc., pana la sfarsitul miscarii.
Am renuntat la miscarea de dinaintea franarii la care m-am referit, incepand cu capul de miscare numarul 1, urmatorul din suita de capete anterioare pe care nu le-am mai trecut in jurnal, ele nefacand parte din demonstratia prezenta.
In jurnalul de filmare (Foto E3) se observa modul cum sunt folosite desenele si efectul obtinut arata ca o franare cu avansare dar cu o miscare ca un fierastrau (inainte – inapoi).
Daca franarea mai este insotita si de un scrasnet de pneuri pe asfalt, aveti imaginea completa a miscarii.
In rezumat, desenele au fost filmate in ordinea urmatoare; 1 – 2 – 3 – 4 – 5 – 6 – 7 – 8 – 10 – 9 – 11 – 10 –
12 – 11 – 13 – 12 – 14 – 13 – 14.
Cei ce vor incerca acest mod de franare, trebuie sa se asigure ca personajul intentioneaza sa se opreasca si sa-l deseneze corespunzator, iar din schema generala de incetinire, in partea finala a acesteia, sa rezerve un numar suficient de spatii apropiate pentru desenele ce vor fi filmate in modul aratat.