In timpul activitatii animatorului pot apare o serie de greseli ce trebuiesc corectate. Voi incerca sa punctez pe cele mai frecvente pentru a veni in sprijinul celor aflati in impas.
In acest sens voi nota cu D – defectiunea si cu R – modul de remediere
al acesteia.
Sa incepem;
D – Animatia este inexpresiva sau nerealizata ca intentie.
R – Se reface intreaga animatie sau partial (zonele care nu corespund
intentiilor regizorului). Personal recomand reluarea derularii mentale
a intregii scene, cronometrand actiunea pana la realizarea timpului
solicitat de regizor. Este bine ca in aceasta situatie sa fie de fata si regizorul sau directorul animatiei pentru a interveni daca este cazul in lamurirea inscenarii.
D – Animatia este prea LENTA, necesitand accelerarea pe anumite portiuni sau pe intreaga lungime a scenei.
R 1 – Daca animatia in acel loc a fost conceputa la doua fotograme per
desen, se va modifica jurnalul de filmare, recomandandu-se filmarea la
o fotograma.
R 2 – In aceiasi situatie, se scot din INTERMEDIARE pe sarite cate un desen (ex. se renunta la desenele 2,4,6,8 etc.) si se filmeaza tot la doua fotograme. Desigur ca modificarea trebuie facuta si in jurnalul de filmare.
R 3 – Animatia a fost conceputa la O FOTOGRAMA si este totusi lenta.
Atunci solutia este doar scotand pachete intregi de intermediare si
recomandand filmarea tot la O FOTOGRAMA.
R 4 – Daca si dupa renuntarea la intermediare, miscarea este lenta,
solutia este rarirea spatiilor dintre capetele de miscare si eventual
utilizarea de efecte pentru a evita aparitia sacadarii sau stroboscopiei.
D – In miscare este vizibila STROBOSCOPIA ( se vad toate capetele de miscare cu o palpaire deranjanta in timpul proiectiei ), fenomen care apare numai in cazul repetitiilor desenelor. Daca se vrea eliminarea ( uneori este cautata ), trebuie procedat dupa cum urmeaza.
R 1 – Se reordoneaza capetele de miscare in zona respectiva in asa fel
incat acestea sa nu se suprapuna si eventual se introduc intermediare.
R 2 – Se introduc efecte pentru a usura spectatorului urmarirea trecerii
de la un desen la celalalt.
R 3 – Se modifica numarul de fotograme per desen evitandu-se repetarea
astfel; daca totul a fost filmat la o fotograma se vor filma si la doua
fotograme unele dintre desene. Ex. la o repetitie ( ciclic ) din patru desene se va filma dupa cum urmeaza; – 1,1 – 2,2 – 3 – 4,4 – 1 – 2 – 3,3 – 4 – 1 – 2,2 – 3 – 4,4 – etc. Repetarea unui numar reprezinta filmarea lui la doua fotograme (1,1 – 2,2 samd.).
Aceiasi metoda se va folosi in cazul filmarii initiale la doua fotograme.
Se vor filma unele desene la o fotograma.
D – In situatia SACADARII. Ea poate fi generata de filmarea la peste doua fotograme a miscarii in general.
R – Se filmeaza la una sau doua fotograme.
D – Sacadare in filmarea panoramicelor ( orizontale sau verticale)
Motivele aparitiei sacadarii pot fi;
D1 – S-a filmat panoramicul la peste o fotograma.
R1 – Se reface filmarea indicandu-se in jurnalul de filmare deplasarea decorului pentru fiecare fotograma.
D2 – Sacadarea este prezenta, desi s-a filmat la o fotograma. Motivul poate fi datorat multimii de linii verticale (garduri, grilaje, stalpi, araci ,etc.,) in cazul panoramicelor orizontale sau linii orizontale (cabluri electrice, spaliere, trepte, etc., in cazul panoramicelor verticale.
R2 – Se va avea in vedere acest risc inca de la executarea decorurilor si scenograful va vea grija ca in zonele respective sa creeze legaturi pe sensul panoramarii (la panoramicele orizontale se va prefera zona in care exista si o zona de decor orizontala care sa lege liniile verticale gen stalpii electrici si cablurile respective, sau aceste linii vor fi doar sugerate).
Acelasi mod va fi folosit si la panoramicele verticale, alegandu-se o zona
cu legaturi pe verticala gen treptele unei scari si balustrada (ele).
D – Panoramic prea lent.
R – Se maresc spatiile de deplasare si se filmeaza tot la o fotograma.
D – Panoramic prea rapid.
R – Se procedeaza invers ca la un panoramic prea rapid (se micsoreaza spatiile
de deplasare) si filmarea identica – la o fotograma.
Nota; Cu riscul ca ma repet, va reamintesc ca filmarea panoramicelor se face numai la o fotograma per deplasare de decor.
D – Lip-sync-ul (miscarea buzelor in sincron cu un dialog inregistrat) nu “cade” pe dialog (desincronizare).
R1 – Se scurteaza/lungesc fixurile pe capetele de miscare.
R2 – Se introduc/se scot intermediare.
D – Animatia e prea RAPIDA in unele portiuni sau intreaga scena are o
miscare exagerat de iute.
R 1 – Daca miscarea a fost filmata la o fotograma, se va recomanda
filmarea la DOUA FOTOGRAME cu modificarea jurnalului.
R 2 – Daca dupa acest lucru ( filmarea la doua fotograme), miscarea este totusi rapida se vor mai introduce intermediare.
In nici un caz nu se va filma la mai mult de doua fotograme.
R 3 – Daca si dupa introducerea tuturor intermediarelor posibile (aproape
ca desenele se suprapun), miscarea se vrea si mai incetinita, atunci
remediul este unul singur si anume realizarea deplasarii dintr-un desen
in altul sa se faca prin inlantuiri intr-un numar stabilit de fotograme, pana
ce miscarea capata fluenta dorita.
Am intalnit o singura data o asemenea situatie la
un film comanda si dupa ce m-am convins ce munca migaloasa si ce
cantitate de materiale necesita demonstrarea fenomenului respectiv, am facut intreaga deplasare a obiectului din cateva desene, fara intermediare dar cu inlantuiri foarte lungi. Beneficiarii nu au sezizat
trucul folosit si au acceptat ca atare materialul.
D – Fixurile – ( momentele statice ) de la unele capete de miscare
sunt prea LUNGI.
R – Se scurteaza numarul de fotograme al acestora prin modificarea
jurnalului de filmare in zona respectiva.
D – Fixurile sunt prea SCURTE.
R – Se mareste numarul de fotograme in jurnal.
Nota; Fixurile nu se vor da, cand sunt necesare, decat pe capetele de miscare, nu si pe intermediare.
Chestionar pentru animator.
Pentru a-si desfasura activitatea creatoare, animatorul ar trebui sa-si
puna o serie de intrebari la care sa raspunda cu profesionalism.
Eu voi puncta doar cateva din aceste intrebari, fara a stabili o ordine
anume si fara a raspunde la ele. Raspunsurile trebuiesc date de fiecare
animator in parte si inainte de inceperea lucrului la o scena de animatie.
Aceste intrebari arata cam asa;
– Cunosc categoria de spectatori careia ma adresez pentru a folosi
conotatia potrivita in animatia pe care o am de realizat ?
– Daca am o idee care mi se pare mai buna decat cea propusa in Lay-out,
o discut cu regizorul inainte de a purcede la lucrul efectiv ?
– Este acesta modul cel mai interesant gandit de mine pentru
redarea scenei ?
– Imi este clar personajul ?
– Face el lucruri pe care nici un personaj nu le-ar putea face ?
– L-am caracterizat bine ?
– Exista un alt mod mai interesant in care sa-l interpretez ?
– Maniera aleasa este cea mai simpla pentru enuntarea ideii ?
– Am gandit toate posibilitatile pe care mi le ofera jurnalul de filmare ?
– Am simplificat ideea in punctul in care nici un alt mod nu-l exprima ?
– Cum ar trebui sa gandesc scena pentru a o aborda cat mai direct ?
– Expune ea cu adevarat ceea ce am de comunicat publicului ?
– Actiunea principala depaseste actiunile secundare ca expresie, gesturi, etc., ?
Oricum, munca la un film de animatie fiind o activitate colectiva cu responsabilitati clare in cadrul echipei, animatorul are datoria de a se consulta permanent cu responsabilii pe cale erarhica in coordonarea
animatiei.