A venit timpul sa atasez pe blog si calendarul pe luna august 2012.
Pentru a salva calendarul trebuie sa dati click pe poza mica si apoi “Save image as”.
Blogul regizorului Victor Antonescu
Animatie, tir, personal, Animafilm, teste, regie, diverse, desene animate, film, etc
– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –
– Dintr-o eroare regretabila, am postat randul trecut ” pachetul ”
cu eroii si continuarea ANIMA-ANIMAE cu numarul 12 si respectiv 35
inaintea celui de astazi. Daca in privinta eroilor postati aceasta “ordine”
accidentala nu prezinta inconveniente, pentru ANIMA-ANIMAE este necesara lecturarea textului cu nr. 34, apoi pe cea cu nr. 35. Inca odata imi cer scuze pentru aceasta eroare.
Azi am postat alte rebusuri, unde recunoastem stilul inconfundabil al lui Cristian Marcu in desenul ” morcovul – biberon “.
Remarcam cu acest prilej si alti cativa eroi consacrati;
Manole si prietenii sai intr-un concert in ograda ( in stanga ) iar pe
Patratel ajutandu-i pe Pic si Poc sa mai creasca ( in dreapta ).
ANIMA – ANIMAE 34
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –
– Continuare.
Fondul continuu.
O importanta zona in care se de el in mod inutil, este aceea in care o
scena necesita un efect continuu fotograma cu fotograma, pe mii de
fotograme. Nu este de loc neobisnuit ca o scena de animatie sa implice
un panoramic continuu, un ciclic de celuloide sau un mecanism in
actiune care cere fotografiere cu cadru unic, de-a lungul a multe sute
de fotograme, concomitent cu o alta actiune. Un vas cu mere, un avion
sau un vehicul pot cere un fond panoramic, roti invartindu-se sau alte
efecte; sau intr-o scena trebuie sa se prezinte circulatia curentului
electric, a sangelui, a apei, sau alte efecte. In astfel de cazuri, efectul respectiv este in general necesar, dar el constituie in realitate un fond
secundar pentru actiunea continua din primul plan.
Exista o tendinta nefericita din partea animatorilor, sa rezolve aceste
lucruri prin indicarea pur si simplu a panoramarii continue sau a ciclicului
pe numarul necesar de fotograme, fara sa se preocupe prea mult de
munca migaloasa si indelungata a aparatului de filmat. Exista de multe
ori o cale mai buna si mai rapida pentru acoperirea acestei necesitati, si
un operator ingenios poate sa imbunatateasca si sa grabeasca fotografierea daca i se furnizeaza materialele corecte. Sa examinam cateva exemple simple, care ne pot indica unele principii pe care animatorul inclina sa le neglijeze.
Ex. O scena cere un avion centrat in camp. Evident avionul zboara,
fapt care cere un fond panoramic. Secventa in sine trateaza si alte
actiuni, dar ni se cere o secventa de 2 minute in care operatorul trebuie
sa faca o panoramare de o fotograma unica per fiecare miscare de decor
pe 2 880 fotograme, alaturi de actiunea principala.
Utilizand formulele mele experimentale, fotografierea cu fotograma unica de felul acesta nu se poate face mai rapid decat 1 200 fotograme pe ora pentru cadrajul unic de panoramare simpla. Ritmul se incetineste pana la 400 fotograme pe ora cel mult, daca panoramarea este combinata cu o alta actiune, de pilda animarea pe celuloid sau inlantuiri. Secventa va reclama deci cateva ore din timpul aparatului de filmat, timp care nu este cu nimic justificat. Nu dorim totusi sa inghetam actiunea, deoarece ea trebuie sa ne dea senzatia ca avionul se afla in zbor. Practic in toate
cazurile, animatorul va desena un fond in bucla, in care cele doua capete
se potrivesc destul de bine ca fondul, sa devina un ” ciclic “, acesta
repetandu-se mereu, dupa cum se arata in figura D (A). Procedeul este eficient. Acesta este modul obisnuit. Dar nu este modul cel mai bun. El
inseamna turnare lenta. Creste riscul erorilor.
Va urma
– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –
Azi postez doua imagini alaturate, care in ” Almanah ” au fost publicate
in vederea recunoasterii sau colorarii lor de catre cei mici, intocmai ca piticii dintr-o postare anterioara.
Ati recunoscut desigur o imagine din filmul BAMBI si pe veveritele nazdravane CHIP si DALE.
ANIMA – ANIMAE 35
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –
– Continuare.
O cale mai buna.
O metoda putin diferita, mai buna din cateva puncte de vedere, va permite o fotografiere considerabil mai rapida. Fig. D ( B si C ).
Modul conventional in care se face bucla potrivindu-se norii si fondul,
nu numai ca nu este usor de executat, dar nu va fi niciodata cu adevarat
perfect si va prezenta usoare salturi. Vom desena deci fondul astfel incat
sa cuprinda si o portiune de spatiu blank. Acest spatiu poate fi un albastru simplu sau poate fi umbrit cu atentie. El poate cuprinde numai orizont sau poate fi desenat astfel incat in partea de jos a ecranului sa apara din cand in cand varfuri de munti.
La inceputul scenei, executam panoramarea in felul cerut, dar pe masura ce zona de blank umple ecranul, se intampla cateva lucruri;
– Chiar daca vom opri panoramarea pentru cateva secunde, iluzia de
miscare va continua;
– Putem panorama din nou din momentul convenabil, introducand un fond cu nori sau varfuri de munti in panoramare si atunci efectul de zbor se pastreaza;
– Evident, este mult mai usor sa se realizeze o potrivire perfecta pentru un fond de blank;
– Cu doua sau mai multe fonduri, avand fiecare bucla lui de blank, putem obtine variatii in fondul panoramat in locul unui ciclic continuu;
– Volumul de fotografiere cu fotograma unica poate fi redus in mod
substantial, in functie de alti factori, pana la doua treimi din timp nu este
nevoie sa se panorameze de loc si lucru important, perioadele de mentinere( hold ) inlesnesc concentrarea atentiei asupra adevaratului mesaj, fara ca iluzia de zbor sa se piarda, norii care plutesc reprezinta intr-adevar un mic element decorativ, dar pot fi eliminati in cea mai mare parte a timpului.
Se obtin si alte avantaje, de exemplu faptul ca un munte indepartat
poate sa treaca lent, in timp ce un copac din planul intai poate trece
fulgerator, sau un nor din planul mijlociu sa treaca repede. De asemenea
poate fi avantajos sa introducem nori plutind, intr-o a doua expunere.
Acelasi principiu se poate aplica in numeroase alte scene animate in care se pierd atatea ore in mod inutil prin filmarea fotograma cu fotograma.
Va urma
– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –
Azi postez o pagina de colorat avandu-i ca eroi pe cei sapte pitici stransi in jurul lui Alba ca Zapada.
Alaturi de celebrele personaje, rebusul ” GAGURI “, insotit de un desen plin de umor realizat de fostul nostru coleg, graficianul Cristian Marcu.
Din nefericire, o boala necrutatoare l-a rapit de curand dintre noi.
Si avea doar 53 de ani! Dumnezeu sa-l odihneasca !
ANIMA – ANIMAE 33
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –
– Continuare.
– Minutajul in multipli de patru –
Desi pare o chestiune lipsita de importanta, am descoperit ca exista numeroase motive intemeiate sa se minuteze animarea in multipli de
patru. Adica, efectele sa fie mentinute pe lungimi standard de 16, 20,
24, 32, 40, 48 sau 64 fotograme. Nu incepeti un travelling cu fotograma
77; folositi fie 76 fie 80.
Dupa catva timp aceasta sugestie destul de simpla asigura operatorului
multe posibilitati de control si verificari, mentinand in acelasi timp
minutajul in cadrul fractiunii de secunda. Unitatile de patru fotograme
constituie fractiuni convenabile de secunda si pentru lungimile masurate
in picioare pentru pelicula de 16 si 35 mm.
Operatorul se va obisnui sa gaseasca relatii egale si frumoase intre
anumiti factori ca; numarul de fotograme, pozitiile pentru panoramic,
ciclicele de patru celuloide, turnarea pe doua si comenzile pentru
panoramic la un sfert de rotire a manivelei. Erorile se observa mai prompt si se fac mai rar.
Monteurul va aprecia ca aceasta regula generala ii usureaza si lui munca.
Foarte des el va avea nevoie de un timp suplimentar pentru a situa in
mod adecvat prima sau ultima fotograma din actiune, intr-o secventa
animata. Conformarea la aceasta regula lesnicioasa a multiplului de patru
se dovedeste avantajoasa.
In spectrul total al fotografierii pentru animatie exista un camp larg intre foaia de expunere fotograma cu fotograma si cealalta extrema, unde
operatorul este animator. Desigur, functia insasi va indica de obicei masura in care se cere operatorului sa urmeze indicatiile primite sau sa-si exercite aprecierea creatoare.
Intr-un mare numar de productii meritorii, aparatul de filmat pentru
animatie a constituit virtual unicul instrument creator. Tablouri vechi, schite si fotografii au fost manipulate artistic pe un stand de animare ( truca ), realizandu-se efecte incantatoare, secvente dramatice si tipuri de miscari care au insufletit efectiv vechile imagini fixe. Tot astfel, cineastii au invatat ca o serie de imagini fixe manevrate inteligent pe un stand de animatie dobandesc o calitate exceptionala, superioara uneori actiunii vii.
Dar chiar daca ne limitam observatia la exemple mai putin artistice de
operatorie pentru animatie, exista zone in care operatorul de animatie
poate sa intareasca efectele si sa reduca efortul.
Va urma
– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –
Azi e randul lui Betty Boop sa fie postata.
Un personaj controversat, creionat de fratii Dave si Max
Fleicher pentru a satiriza comportamentul desuet in lumea spectacolului, figureaza printre personajele selectate de autorii almanahului.
ANIMA – ANIMAE 32
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –
– Continuare.
– Sa punem in scena, nu sa incadram –
Ceea ce urmarim noi este sa renuntam la gandirea ” fotograma cu
fotograma “. In loc sa utilizam foi de expunere cadru cu cadru,
oricat de necesare ar fi ele in animatia de desen animat, se poate castiga
mult daca gandim ” efect cu efect “. Un bun exemplu de astfel de tip de foaie de expunere, il prezentam in figura C.
Nota. Se pot observa diferentele intre aceasta lista de expunere si cea
postata anterior. ( Cate bordeie…)
In aceasta foaie, aproape 30 de randuri de indicatii servesc pentru aproximativ 35 secunde de animatie.
Pe aceste randuri, animatorul comunica operatorului numai ce doreste sa apara pe ecran, si foaia de indicatii nu mai este decat un ghid in ce priveste minutajul si modul de a-l realiza.
Pe aceasta foaie, coloana fotograma este deplasata cu o jumatate
de rand. Acest simplu aranjament face sa devina foarte evidente numarele fotogramei de ” start ” si ” stop ” pentru fiecare efect sau mentinere.
Micile casete din coloana din stanga sunt deosebit de importante. Este
surprinzator cat de putine studiouri utilizeaza acest procedeu care prezinta atat de multe avantaje. Intr-adevar, aceste casete sunt indicatii pe care operatorul le furnizeaza monteurului.
In fotografierea de animatie pe 35 mm aparatul expune de cele mai
multe ori cu deschiderea completa. Astfel, pe film va intra considerabil mai multa informare de cat va apare pe ecran. In spatiul destul de mare care devine blank datorita coloanei sonore, operatorul poate sa inscrie note si indicatii care vor fi de mare ajutor la montaj.
Cifra 17 de pe linia a 4-a din figura C este intr-adevar un indicator care arata exact unde incepe scena 17, chiar daca s-a filmat inainte metraj suplimentar. Cifra 21, ceva mai jos, este indicata pentru un numar de pe coloana sonora, pe care monteurul va trebui sa-l potriveasca pentru a realiza un sicron perfect. Litera X, aproape de sfarsitul coloanei, este un semn care arata monteurului ultima fotograma dintr-o actiune, pe care ar sesiza-o greu la masa de montaj sau la un aparat de vizionat. Cuvantul ” EXTRA ” indica, pentru siguranta, ca la sfarsitul scenei s-a filmat metraj suplimentar si o intunecare suplimentara.
Pentru 16 mm, unde deschiderea aparatului este cu foarte putin mai mare decat deschiderea la proiectie, este mai putin convenabil sa se foloseasca acest sistem, desi deschiderile aparatului pot fi manevrate dupa dorinta.
Va urma
– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –
Despre Mikey Mouse s-au scris “tone” de impresii. Astazi il postez printre eroii filmului mondial, nu numai de animatie, fiind poate cel mai cunoscut personaj, cu cea mai veche traditie in universul copilariei. Recompensat cu numeroase premii de prestigiu, poate astrul cel mai stralucitor din galaxia Disney, a fost onorat cu un meritat OSCAR pentru tot ce a reprezentat el in aceasta lume de vis.
ANIMA – ANIMAE 31
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –
– Continuare.
– Operatorul anima –
Adevarul este ca foarte putini animatori si pictori au suficiente cunostinte pentru a spune unui operator de animatie intr-adevar calificat, cum sa filmeze animatia tehnica. Scenaristul, desenatorul si regizorul pot cere anumite efecte pe ecran iar operatorul poate cere anumite materiale de la sectoarele de butaforie. Dar operatorul este cel care face animatia. – ( cred ca se refera la folosirea dispozitivelor trucii pentru a se obtine efectul dorit ).
Intr-un important film de instructaj pentru aviatie, un mare procent din cele 30 de minute ale filmului de animatie cereau fondul prezent in figura A. Pe un ecran divizat orizontal aparea un profil de avion decupat, proiectat pe un fond de cer care trebuia sa panorameze orizontal si vertical, in timp ce avionul urma sa-si modifice pozitia de la orizontala la pozitia de urcare sau de coborire, sau sa se miste in partea stanga sau in cea dreapta.
In timp ce avionul facea aceste miscari, cele 7 instrumente repetau
fidel citirile efective din cabina.
Unul dintre cei mai buni operatori de animatie ai momentului, Stan Rose, a filmat sute de picioare de film cu aceasta actiune, fara sa aiba mai multe indicatii decat; ” De la 1440 la 1680 faceti o urcare in 240 de fotograme, de la 20.000 la 21.000 picioare”. El a facut literalmente
” sa zboare ” aparatul de filmat in felul cerut, iar instrumentele si actiunile
avionului ilustrau clar manevra.
Acest exemplu nu este atat de extrem cat am fi tentati sa credem, si
el arata ca munca operatorului de animatie ar trebui sa fie mai bine
apreciata. In practica, ar trebui sa se inceapa prin (1) includerea lui in
pregatirea animarii si (2) scrierea unor foi de expunere care sa-i indice ce anume se doreste sa apara pe ecran, lasandu-l insa sa prelucreze acel lucru in felul in care crede de cuviinta.
Pentru obtinerea unor anumite efecte, animatorul executa de multe ori,
impreuna cu pictorii si asistentii sai, mult mai multa munca decat
necesita un bun operator. Alta data, animatorul incetineste in mod inutil
aparatul de filmat, cerand o anumita tehnica de aparat.
De exemplu, in figura ( B ) avem o harta a Americii de Nord, in plan general, un travelling pana la un prim plan al ariei Florida si o inlantuire
cu textul Cape Kennedy.
Se pot da pentru aceasta operatiune doua indicatii de aparat mult
simplificate. Prima indicatie va “manca” probabil 4 ore din timpul aparatului
prezentand si pericolul unei duble ( reluarea filmarii in caz de nereusita ).
A doua va fi o chestiune de cel mult 15 minute. Totusi, rezultatul pe
ecran va fi practic acelasi;
1). De la fotograma 240 la 312 faceti 72 fotograme travelling pana la un prim plan cu campul 4,1/2 al Floridei. De la fotograma 307 la 323, 16
fotograme intunecare pe text.
2). Incepand de la 240, travelling la un prim plan al Floridei si intunecare pe text, 324.
Inconvenientul in cazul primei indicatii il constituie faptul ca cere o matematica aproape imposibila. Deoarece miscarea verticala de aparat are nevoie de 128 de rotiri ale manivelei de travelling pentru a veni de la planul general la prim plan. Aici miscarea nord-sud este de 1-5/8 inch; si miscarea est-vest 2-1/5 inch. Pentru filmarea acestei miscari ” dupa numere “, va fi necesara o rotire pentru travelling ceva peste 1.75 inch, un panoramic nord – sud de circa 0,0225 inch; si pentru panoramarea est – vest de 0,3 inch pentru fiecare fotograma.
A doua indicatie cere virtual acelasi lucru, dar operatorul, care nu este
constrans de instructiunile din foaia de expunere, va ajunge la multiplii
convenabili. El isi va face planul intr-o aliniere potrivita, dar va face planul general putin diferit, si va termina probabil filmand un travelling de 64 de fotograme, in care miscarea verticala a aparatului reprezinta doua rotatii pe fotograma in timp ce panoramicele nord-sud si est-vest vor fi ambele de 0,02 inch/fotograma.
Diferenta pe ecran nu va fi observata, dar diferenta in timp de productie va fi importanta. Intunecarea pe text este pur si simplu un exemplu de felul in care travellingul poate fi si mai complicat prin introducerea inutila a actiunii, intr-un punct in care va incarca filmarea in mod nejustificat.
Acest exemplu devine deosebit de semnificativ in cazurile in care operatorul are posibilitatea sa utilizeze comenzile automate incorporate
intr-un stand de animatie modern si prin care numeroase miscari de aparat
si efecte pot fi realizate in timp ce apartul merge cu o viteza de cateva fotograme pe secunda. Aceasta posibilitate este ratata de multe ori
atunci cand animatorul neinformat cere un element oarecare, neinsemnat,
care face insa imposibila utilizarea comenzilor automate. Daca exista un motiv intemeiat pentru filmarea acelui factor suplimentar, operatorul cunoaste de multe ori o alta cale de a-l realiza, fara sa piarda timp.
Va urma
– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –
Astazi ne intalnim cu un alt personaj celebru.
Este vorba despre – Pantera Roz – o nostima felina, protagonista unui adevarat recital de gaguri in maniera burlescului din perioada filmului mut.
ANIMA – ANIMAE 30
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –
Spicuiri din articolul scris de L. S. Rhodes in American Cinematographer, nr. 1 din 1966.
Un operator de animatie versat si inventiv are posibilitatea unica sa creeze material filmic, posibilitate cu mult mai rafinata decat simpla animatie de “cartoons”. El poate utiliza materiale relativ simple, creind din ele efecte interesante pe ecran, economisind de multe ori pictorului si animatorului atat timpul cat si eforturi inutile.
In aceasta profesiune interesanta care necesita artisti si tehnicieni de
inalta specializare, exista un canal ingust prin care trebuie sa treaca toate eforturile lor organizate inainte de a deveni realitate. Acest canal il
constituie obiectivul aparatului de filmat pentru animatie, cu deschiderea
lui mica ( de obicei nu mai mult de f;8 ), prin care trebuie sa treaca munca scriitorilor, a regizorilor, a desenatorilor, a pictorilor si a animatorilor, pentru
a deveni o banda utila de film cinematografic. Unul dintre patronii mei a exclamat odata nerabdator, ” Necazul cu voi, animatorii, este ca ganditi cadrele unul cate unul !” El insinua prin aceasta ca n-ar trebui sa facem asa si, privind retrospectiv, trebuie sa fiu de acord cu el.
Desenatorul fondurilor zambeste dispretuitor auzind ca operatorul trebuie sa faca 1440 de imagini individuale (si chiar mai mult) pentru a obtine un minut de proiectie pe ecran. Dar dupa cum stie orice animator calificat, aceste statistici sunt derutante. Adevarul este ca, fata de orele-om cheltuite, aparatul de proiectie realizeaza un raport foarte inalt de film utilizabil.
Spre deosebire de filmarea pe viu de pe platou, la care ia parte o echipa de cel putin 10 tehnicieni, plus actorii, costumele, recuzita, iluminarea, repetitiile, dublele si marele consum de pelicula, clipirile linistite si egale ale aparatului de animatie pot produce surprinzatorul volum de aproape suta la suta de metraj util.
– Alta cale –
Am fotografiat, in diferite cazuri, singur, intr-o singura zi, mai mult de
15 minute de animatie finita. Desi aceasta nu constituie o norma, faptul
indica necesitatea unui alt tip de fotografie pentru animatie.
Intr-un articol recent despre fotografia in animatie, autorul arata ca
fiecare fotograma poate fi descrisa prin “stenografierea” ei in foaia de expunere (lista de expunere). Nu sunt in dezacord cu acel articol bine scris, dar observ ca metoda consuma totusi o cantitate apreciabila din pretiosul timp al pictorului. Rareori animatorul va intocmi foi de expunere, deoarece masuratorile si calculele i-ar cere ore intregi (???)*. Foaia de expunere fotograma cu fotograma are avantajul ca precizeaza fiecare detaliu din fiecare fotograma, desi, dupa cum poate confirma orice operator de animatie, foile de expunere pot fi gresite.
In filmele educative, de la subiectele pentru scolile elementare pana la
filmele de instructaj tehnic militar de mare precizie, animatia este un
instrument foarte necesar.
Intr-un mare numar de stiluri de animatie din alte genuri decat desenul
animat, efectele de miscare se obtin in alt mod decat prin animarea cu
celuloide. Nu este vorba numai de miscari panoramice sau travellinguri,
nici de efecte optice ca intunecari si inlantuiri, ci de o diversitate aproape
nesfarsita de efecte, mergand de la “zgariere” si “accesorii” pana la
expunerile multiple si efectele de trucaj. In multe dintre aceste tehnici de
animatie, nici o foaie de expunere nu poate furniza operatorului instructiunile complete si o incarcare a fiecarei fotograme cu astfel de indicatii ar reprezenta pur si simplu o pierdere de timp.
Nota *. Autorul articolului face gresala de a spune ca foile de expunere,
rareori vor fi intocmite de animatori.
Nu rareori, ci TOTDEAUNA au fost si vor fi concepute de animatori.
Problema apare in alt loc si anume acolo unde tehnicienii suprapun
peste trairile desenelor in miscare stabilite de animator in foile de expunere, indicatiile de natura tehnica pentru usurarea muncii operatorului de imagine.
Mi-au cazut sub ochi asemenea foi de expunere si sincer sa fiu, prefer
modul nostru de lucru.
Am inteles ca acesta este modul cel mai eficient de industrializare a
procesului tehnologic in filmul de animatie. O fi..
Pentru comparare voi posta o lista de expunere cu indicatiile
necesare lucrului la un film. Ea a fost conceputa de regizorul S. Bosustow si folosita ca argument intr-o demonstratie privind activitatea operatorului de animatie. Lista este ceva intre story-board si o lista de expunere obisnuita si mi se pare destul de complicata.
Personal, m-am incurcat in calculele facute in inchi si nu in
milimetri ca toata lumea si am renuntat sa mai postez articolul cu pricina
datorita abundentei de termeni tehnici, unii tradusi aiurea si care in final
nu serveau nimanui.
– Aceasta este un model de cum arata o lista de expunere cu toate
” indicatiile corespunzatoare “. Ea trebuie privita cand pe verticala pentru a urmari cum sunt folosite desenele in timpul filmarii cand pe orizontala pentru a afla ce are de facut operatorul. Crima si pedeapsa ! ]
Va urma
Realizarea fabulelor ( Greierele si furnica si Stejarul si trestia ) m-au pus in situatia de a interveni in structura personajelor datorita lui La Fontaine, care avea o optica foarte ciudata a relatiilor dintre eroii fabulelor sale.
Sa ma explic.
Pentru inceput voi incerca sa motivez unele modificari aduse caracterelor personajelor din fabula ” Greierele si Furnica “.
Cele doua personaje ale fabulei, greierele ( de fapt greieroaica -La cigalle- ) reprezinta artistul daruit artei sale in timp ce furnica este preocupata doar de a agonisi provizii pentru perioada iernii sau bani albi pentru zile negre cum spune o vorba din batrani.
La Fontaine nu are nicio remuscare daca un artist, precum greieroaica, moare de foame datorita artei careia i s-a daruit in totalitate.
Pentru el, doar obsesia de a agonisi toata viata reprezinta partea pozitiva a vietii, singurul ei sens. Cei ce nu se incadreaza in acest tipar pot sa piara. Chiar asa ?
Cert este ca personal nu am fost de acord cu punctul sau de vedere care mi s-a parut total lipsit de sensibilitate.
Ce-am facut atunci ?
Am ingrosat caracterul greieroaicei, prezentand-o mai preocupata de persoana sa dacat de arta adevarata. Reamintesc scena in care descoperim ghitara ascunsa sub cutia de chibrituri transformata intr-un pat. Stim ca artistii adevarati au un adevarat cult pentru mijloacele de exprimare, in timp ce pentru ” artista ” noastra, ghitara e doar un obiect fara importanta iar locul acesteia poate fi chiar si sub un pat.
Pentru sublinierea caracterului ” ghitaristei ” am mai apelat la un montaj paralel ca intr-un ” dialog ” la distanta intre cele doua personaje.
Reamintesc scenele;
– Intr-un atelier, furnicile ascuteau niste coase necesare activitatii in comunitate, in timp ce greieroaica isi pilea unghiile.
– In momentul in care ea se ruja, furnicile vopseau electrocarele din furnicar sau scena in care ea se piaptana, furnicile strangeau cu greblele gramajoarele de ierburi necesare vietii in furnicar, etc.
Si am mai intervenit in naratiune, introducand un politist care supraveghea furnicile permanent, libertatea de miscare a acestora fiind oarecum limitata si motivand in acelasi timp modul cvasi-mecanic al activitatii lor.
Mai ciudata mi s-a parut optica lui La Fontaine privind caracterul personajelor din fabula ” Stejarul si Trestia ” in care ni se explica de ce trebuie sa ne unduim ca trestia pentru a reusi in viata si nu sa ne purtam cu demnitate ca un stejar.
La Fontaine imi da ca exemplu pozitiv un personaj “alunecos” care
reuseste in viata unduindu-se precum trestia.
Lumea e plina de oportunisti care se unduiesc printre noi. Totusi, pentru a nu crede ca atitudinea semeata a stejarului trebuie taxata cu orice pret doar pentruca are verticalitate, i-am adaugat acestuia trasaturi noi, straine, autorului fabulelor.
L-am facut arogant, cinic, un tip insensibil, pe scurt un personaj negativ, caruia daca i se intampla ceva rau, nu regreta nimeni acest lucru, ba chiar merita sa i se intample. Cei ce au avut ocazia sa vizioneze acest film, isi amintesc cu siguranta, cum dincolo de propria importanta, stejarul, prin comportamentul sau, se manifesta cu cinism implicandu-se in conflictul declansat de vultur impotriva castorilor. S-a ajuns la un moment dat ca stejarul si vulturul sa lupte cot la cot impotriva tuturor.
Aceste lucruri nu figureaza in fabula originala, dar a trebuit sa gasesc o motivare, contrara opiniei lui La Fontaine, pentru a demonstra ca nu
toti ” stejarii ” au verticalitate si ca nu toti sunt reprezentantii curajului si mandriei, ci ca sunt si destule “uscaturi” care arata ca niste stejari, dar de fapt prin comportament n-au nimic comun cu simbolul fortei si tariei de caracter.
Daca nu faceam unele modificari, mai mult ca sigur ca aceste fabule nu s-ar fi regasit in filmografia mea.
In fabula ” Iepurii si broastele “, La Fontaine imi demonstreaza ca si
un fricos notoriu, precum iepurele, poate ajunge la un moment dat sa sperie si el pe altii. Citind fabula, mi-a trecut imediat teama si am incercat sa procedez ca atare vrand sa sperii pe cineva. Am incercat cu o potaie de catel dintr-o curte.
Urmarea ? S-a repezit sa ma muste. Daca nu era gardul dintre noi……
Iata un comentariu facut pe acest blog si semnat Jaqueline, citez;
– Sunt bune aceste povestiri ca iti formeaza o idee dar nu trebuie sa copiem exact ce este scris acolo.
Corect ! Asa este.
– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –
Inspirandu-se din Odyseea, Luminita Cazacu a transpus cinematografic
intr-o maniera accesibila, in special tinerilor, peripetiile Penelopei si al lui Ulise. Scurta prezentare facuta de Dana Duma, puncteaza momente inedite din povestea eroilor si subliniaza intamplarile foarte actuale din relatia celor doi protagonisti.
Caiet de documentare cinematografica 3 – 5 din anul 1966
ANIMA – ANIMAE – 29
Continuare din articolul ” Walt Disney si critica de film “.
– SNOW WHITE AND SEVEN DWARFS ( Alba ca Zapada si cei sapte
pitici ), cu o extraordinara serata muzicala din casa piticilor, PINOCCHIO
si FANTASIA reprezinta apogeul bogatiei muzicale a desenului animat
modern american.
Paralel cu aceasta serie de schite geniale si amuzante, Disney a definit
si un gen diferit, inspirat din pitoresc si din sentiment; seria de SILLY SYMPHONIES ” poetice “, ” fanteziste ” etc. Din 1932 pana in 1938 s-au
succedat MOTHER GOOSE MELODIES, ( Melodiile mamei Gasca ),
KING NEPTUNE ( Regele Neptun ), MERBABIES etc. O serie de povestiri
populate de mici spiridusi durdulii si muzicieni, de flori cantarete, de
bebelusi care-si arata micile fundulete.Pentru a da o mai mare forta
acestor dulcegarii, Disney a efectuat un nou pas spre realism, in timp
ce concurentii sai imaginau sisteme complicate si hazardate pentru a
reusi sa dea scurt metrajelor lor senzatia de de profunzime, studiourile
de la Burbank, in continua si crescanda dezvoltare, au pus la punct
” aparatul de filmat multiplan “, dupa un principiu elementar care a cerut
totusi o minutioasa munca de pregatire.
OLD MILL ( Moara cea veche ) ar fi suficient pentru a demonstra el
singur importanta noului procedeu.
Sigur de tehnica sa – de altfel abila – si de foarte abilii sai colaboratori, Disney cuteaza sa incerce imposibilul, un basm de lung metraj; ALBA CA
ZAPADA SI CEI SAPTE PITICI, pe care-l vor vedea milioane de spectatori.
O noua dificultate, reprezentarea unor personaje umane necaricaturizate, problema ce nu fusese incercata pana in acel moment. Pe de alta parte insa, antropomorfismul si-a dat roadele in lumea animala, nu numai in susceptibilitatea lui Donald Ratoiul, dar si in miile de ticuri ale pisicutelor, ale pasarilor, ale florilor, ale puilor de caprioara ce populeaza filmele lui Disney. BAMBI ramane capodopera acestui tip de zoo afectuos, dar toate filmele documentare ” trucate ” ca BEAVER VALLEY ( Valea
castorilor ), BEAR COUNTRY ( Tara ursilor ), WATER BIRDS ( Pasari
de apa ) etc. perpetueaza aceasta traditie care a dus lui Disney o
popularitate pe care, cu siguranta, nu i-au adus-o filmele mai recente ca
ALICE IN WONDERLAND ( Alice in tara minunilor ), THE LADY AND THE TRAMP ( Doamna si vagabondul ), CINDERELLA ( Cenusereasa ).
Walt Disney este un fluviu cu mii de brate. Filmele de scurt si de lung
metraj se multiplica vazand cu ochii. O imensa gradina a visului s-a
nascut alaturi de intreprinderea sa. A incercat de asemenea o reinnoire
moderna, in stil U.P.A., cu TOOT WISTLE PLUNK AND BOOM ( Povestea
muzicii ), dar nimic din toate acestea nu ne va face sa uitam poezia
ingenua din primele sale opere.
Va urma.