Intrucat am observat ca foarte multi dintre cei interesati de filmul de animatie, nu au suficiente informatii despre fluxul tehnologic al acestuia, incerc in cele ce urmeaza sa aduc oarecari lamuriri, fara a intra in detalii si fara pretentia de a fi spus totul.
In acest sens voi vorbi la persoana intai si ma voi referi doar la stilul meu de lucru.
Scenariul si story-board
1 – Pentru inceput aveam nevoie de o idee care sa stea la baza unui scenariu si trebuia sa gasesc musai ceva care pus pe hartie sa trezeasca interesul conducerii studioului.
Cum nu duceam lipsa de idei, iar daca eram intr-o pana de inspiratie si nu puteam apela la portofoliul de scenarii, care de cele mai multe ori se potriveau temperamentului meu ca nuca-n perete, trebuia atunci sa apelez fie la intelepciunea populara fie la sursa inepuizabila din literatura pentru copii si tineret pentru a iesi din impas.
Scenariile mele erau mai mult decupaje scrise decat scenarii literare. Le scriam cat mai sugestiv, fara inflorituri stilistice si fara cuvinte ce nu aveau corespondent vizual in ceeace urma sa pun pe hartie. Era usor de urmarit firul narativ si oricine isi putea imagina cam cum v-a arata pe ecran.
Pana sa ajung cu el in fata consiliului artistic, ma sfatuiam cu redactorul si eliminam sensurile echivoce sau actiunile stufoase care complicau povestea, iar atunci cand eram convinsi ca am rezolvat majoritatea problemelor, redactorul il prezenta conducerii studioului.
Daca primeam aprobarea de a intra in productie incepea nebunia crearii personajelor (ma obisnuisem sa le caut deja inca din momentul in care incoltise ideea viitorului film), a realizarii story-board-ului si a lay-out-ului materiale indispensabile activitatilor ulterioare (animatia, filmarea, montajul). In acelasi timp, se desfasura targuiala penibila a intocmirii devizului, moment in care toata functionarimea devenea dintr-odata foarte importanta, fiecare dorind sa taie cate ceva din cele solicitate de regizor.
Story-board-ului (desfasurarea actiunii scenariului in imagini, fiecare reprezentand cate o scena de la primul cadru si pana la ultimul) era una din componentele importante ale filmului de desen animat. Pentru a realiza story-board-ul, trebuia sa ilustrez mici casete la fel ca in revistele de benzi desenate Formatul care imi convenea cel mai mult era de circa 80 mm/60 mm (zona rezervata desenului) si il probasem in timp cu bune rezultate.
Se incercase la un moment dat tipizarea paginilor pentru story-board, dar pana la urma fiecare regizor isi construia propriul format.
Felicitari!
Frumos post.