La ” Nea Vasile “.
Aseara, intreaga familie, am mers la ” Nea Vasile “. Carciumioara, situata chiar vis-a-vis de intrarea principala a cimitirului Militar, purta numele patronului ce devenise celebru in cartier prin “mititeii” si “patricenii”* sai gustosi dar si prin spectacolele date in gradina de catre Rigolinni, un contorsionist care uimea pe toata lumea cu flexibilitatea corpului.
Lui tata ii placea sa stea in capul mesei, avand-o alaturi pe mama si pe noi ceilalti cinci copii.
Eu fiind “praslea”, aveam rezervat mereu locul de langa mama.
Adultii se delectau cu vinul casei iar noi ceilalti, cu “apsoara” cum le placea lor sa alinte apa.
Nea Vasile ne servea totdeauna personal iar in “gradina” tata alegea mereu o masa intr-unul din “separeurile” realizate din cutii mari de lemn, vopsite in alb, in care tronau tufe bogate de leandru, creind o atmosfera intima si placuta.
Uneori, Grigore acordeonistul, se oprea langa noi si ne canta din inepuizabilu-i repertoriu.
Patricenii*, erau niste carnaciori bine condimentati si gustosi iar mirosul degajat de gratarul cu carbuni pe care se rumeneau alaturi de mititei sau “mici” cum li se mai spune, plutea deasupra intregului cartier ca o invitatie.
Zona in care locuiam, era inconjurata de o multime de carciumioare iar lupta pentru musterii se purta cu servicii si meniuri preparate dupa retete proprii care mai de care mai gustoase.
Cei mai gustosi mititei si patriceni*, erau totusi la Nea Vasile.
Iata cateva din cele mai cunoscute localuri;
La “Curcan”, o carciumioara cu pretentii de restaurant, situata in coltul strazii Pieptanari, (numele i se tragea de la un curcan cu coada infoiata, ce fusese impaiat si pus pe cel mai inalt raft cu bauturi de langa tejghea), la “Papazisu”, la doi pasi de ” Curcan” chiar pe Pieptanari, la “Tiberiu”,in coltul strazii Simion, la ” Buzi”, langa cinematograful “Lolica”, (mai tarziu “Alianta”, apoi “George Bacovia”) de pe soseaua Giurgiului, la “Cuirasatul Averoff “ din coltul strazii Candiano Popescu, strada pe care locuia Gopo, la “Crama olteneasca”, la “Satra” din coltul strazii Nehoiasi de pe soseaua Giurgiului, la “Nasoi”, la “Dragoi” si pana la “Mandravela”, situata pe soseaua Oltenitei la intersectia cu Calea Vacaresti. Pe strada Cutitul de Argint, colt cu strada Mitropolitul Nifon, vis-a-vis de cinematograful Odeon, era “Vaporul”, iar pe strada 11 iunie, aproape fata-n fata cu ” Leul si carnatul “ erau doua gradini selecte “Parisiana” si ” Luzana “ unde seara de seara, pe ringurile amenajate, se dansa in acompaniamentul orchestrelor.
“Mandravela” era insa renumit prin varietatea preparatelor la gratar, din care nu lipseau momitele si fleicile, fiind aprovizionat cu raritati proaspete aduse direct de la Abator.
Fiecare carciumioara se aproviziona cu vinuri direct din podgorii si niciodata nu am auzit pe cinerva plangandu-se de un vin prost.
Apropo de vin. Tata, se pricepea la vinuri si cu toate astea…..
Intr-un an, de ziua lui, ne-am adunat cu totii pentru a-l sarbatori. Sub bolta de vita de vie unde era intinsa masa, tata, mandru de ultima achizitie in materie de vin, a tinut sa ne arate ce soi deosebit vom servi.
A umplut un pahar cu apa, dupa care a luat o lingurita plina cu vinul negru din care urma sa bem si a cufundat-o incet in pahar, apoi a rasucit-o usor golind-o. Vinul a ramas deasupra apei intocmai ca uleiul.
– Vedeti ? Asa arata un vin curat. Vinul contrafacut se amesteca imediat cu apa colorand-o.
Vinul, un fel de “Merlot”, avea un buchet deosebit, tarie si limpezime si era intr-adevar bun.
Unul din frati l-a intrebat de unde l-a cumparat.
– Stiu o crama pe Grivita pe langa gara Basarab.
Mai tarziu am aflat ca era vin de la Gheorghe Stefanescu.
Daca l-a putut insela pe tata, chiar ca era un geniu in domeniu.
Eu il puneam ministru la Vin-alcool.
– A fost executat in aceeasi zi cu Ramaru. –
(*) – Pentru patricean am folosit expresia uzitata in acele vremuri si nu cea din Dex, – patrician.