Animatie, tir, personal, Animafilm, teste, regie, diverse, desene animate, film, etc
Animatia romaneasca continua sa fie interzisa publicului din Romania.
In perioada supusa monitorizarii – 16 – 22 mai, filmele romanesti programate de televiziuni sunt;
– Casanova identitate feminina,
– Restul e tacere,
– BD, la munte si la mare,…si – Dupa dealuri.
In total doar patru filme de fictiune, trei avand si reluari.
Cu cele sapte difuzari stabilite, numarul filmelor romanesti din programele televiziunilor se ridica la 144.
Si niciun FILM DE ANIMATIE ROMANESC !
Animatia romaneasca continua sa fie interzisa publicului din Romania.
In aceasta postare, putem urmari filmele romanesti programate spre vizionare, mai putin cele de animatie care sunt in continuare prohibite in Romania.
Iata titlurile;
– 12 minute – scurt metraj
– Dupa dealuri
– Razboi in bucatarie
– Nunta de piatra
– Dincolo de pod
– Sindromul Timisoara
– BD in alerta
In total sapte titluri, care impreuna cu reluarile in numar de cinci, ridica la 137 numarul
de proiectii cu filmele romanesti monitorizate pana in prezent.
Cred ca suntem unica tara din lume cu productie de animatie, interzisa propriului popor.
Animatia romaneasca continua sa fie interzisa publicului din Romania.
In perioada 2 mai – 8 mai ac., au fost programate filmele;
– Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii,
– Domnisoara Cristina,
– Morometii,
– Moartea domnului Lazarescu,
– BD in actiune.
Cu aceste cinci filme, plus trei reluari, numarul filmelor romanesti de lung metraj cu actori programate in perioada monitorizata au ajuns la 125.
Si totusi ANIMATIA ROMANEASCA nu are dreptul de a fi vizionata de publicul autohton !
“TZIPARUL”
– un artist in “meseria” sa –
Era prin 1959.
Tocmai imi luasem permisul de conducere si in timp ce-l rasfoiam, dau nas in nas cu Sergiu S.
Nu-l mai vazusem de multi ani dar din moment ce l-am recunoscut imediat, cu toate ca era imbracat in uniforma de militie, insemna ca memoria vizuala imi functiona la toti parametrii.
– Salut Sergiu !
Ma priveste, incercand sa-si aminteasca de unde ne cunoastem.
– ….Salut !
Dandu-mi seama ca trebuia sa-l ajut, completez; – Nu ai invatat la Ienachita Vacarescu ? Am fost colegi de clasa…la Dl invatator Popescu Ilie !
Ii intind mana; – Antonescu !
Fata i se lumineaza; – Gata! Mi-am amintit. Antonescu si….Victor, nu-i asa? Cu ce ocazie la noi ? ( Se referea la faptul ca ma aflam in sediul Militiei Capitalei )
– Am venit sa-mi ridic permisul de conducere.
– Si acum ce faci ? Ai ceva timp liber ? Hai la mine,…bem o cafea, mai schimbam doua vorbe,… Si fara sa mai astepte raspunsul meu, ma ia de brat si coboram pana la el. In birou, un sergent major scria ceva la masina si vazandu-ne se ridica si ne onoreaza cu un ; – Sa traiti ! Apoi ia de pe birou o hartie si i-o inmaneaza lui Sergiu. – A venit aseara !
Sergiu, ia hartia si dupa ce o citeste, se intoarce catre mine, – Am o surpriza pentru tine. Ai auzit de Tziparu’ ?
– Nu ! Acum aud prima data. Cine e ?
– Ai rabdare ca-l aduce imediat de la arest pe cel mai celebru hot de buzunare.
Ma pofteste sa iau loc pe un scaun de langa masa plina de hartoage
Eram prima data in biroul lui. Ma asez, imi scot tigarile si bricheta si le pun pe coltul mesei langa mine si astept.
Un ciocanit scurt in usa si in birou patrunde un individ cu parul grizonat, cu un aspect ingrijit dar cu cearcane ce dovedeau multe nopti nedormite.
Plutonierul care-l urma, dupa ce-i scoate catusele, ii arata scaunul din fata lui Sergiu si apasandu-l pe umar ii spune; – Sezi !
Acesta se aseaza, vadit incomodat de prezenta unui civil printre atatea uniforme si mutandu-si privirea pe pachetul meu cu tigari, ma intreaba;
– Permiteti ? Si fara sa mai astepte incuviintarea mea, ia pachetul cu tigari ” Virginia rosii ” – din care fumam atunci si extrage o tigara, prilej cu care observ ca ii lipsesc policarele de la ambele maini.
Pune tigara in dreptul lui asteptand incuviintarea lui Sergiu. Acesta se face ca nu observa in timp ce rasfoieste dosarul din fata sa punandu-i intrebarile standard privind identificarea.
Face o pauza si ridicand privirea il intreaba; – La limbi straine vad trecut, … vorbeste fluent franceza, engleza, germana si italiana.
Chiar vorbesti toate limbile astea ?
– Ma rog…o rup nitel si ruseste….
Toate astea ma surprind si sunt tot mai atent.
Cand ajunge la profesie, Sergiu ridica iar privirea; – Croitor ? Chiar asa ?
– Ce va mira domnule locotenent ? Am lucrat la cei mai renumiti croitori si nu numai din Bucuresti. Ati auzit de ?…., si incepe sa insire o lista intreaga de nume de croitori , multi dintre ei lucrand inca la Arta Modei.
De la Visu am invatat sa fac pantaloni, de la maestrul Codin sa fac haine, de la,..
– Perfect ? Si atunci dece te-ai apucat de furat ? Din croitorie nu castigai destul ?
– Care castig ? Cati mai apeleaza la croitori acum ? Daca imi permiteti, dumneavoastra unde va faceti hainele ?…
– Majoritatea le cumpar de gata…
– Si uniforma ?
– La una din croitoriile ministerului.
– Se vede !
– Adica cum ? Ce nu-i in regula cu uniforma mea ?
– Permiteti ? Vreti sa va arat ?
Sergiu se ridica si vine in fata biroului unde Tziparu’ ne uimeste pur si simplu cu o demonstratie de adevarata arta in croitorie.
– Priviti aici! Si luand cu doua degete un colt de material il ridica doar un centimetru si imediat stofa se intinde, cuta disparand ca prin farmec.
Apoi isi muta atentia asupra manecilor, spatelui, reverelor, punandu-l pe Sergiu sa execute diferite miscari toate gesturile fiind comentate si insotite de mici “retusuri”; – Aici trebuia captusala mai libera, daca cobora maneca pe interior cu doar un pic…, vedeti cum cade?.
Noi priveam demonstratia pur si simplu uimiti.
Totul a durat mai putin de un minut, dar fusese suficient pentru a-si etala maiestria.
In final, observand ca ma uitam atent la mainile sale, zambeste si le apropie de mine. Avea maini fine, iar in locul policarelor, cu greu se putea zari cate o cicatrice.
Aratand spre locul unde fusesera degetele; – Am renuntat la ele. Ma incomodau….
Terminandu-si formalitatile necesare, Segiu ii spune plutonierului sa-l duca pe Tziparu la arest. Acesta isi pune dupa ureche tigara luata de la mine, apoi incatusat iese urmat de militian.
Eu mai raman putin sa schimb cu Sergiu impresii asupra demonstratiei la care am fost martori si sa depanam amintiri.
Un ciocanit in usa ne intrerupe discutia si intra plutonierul care-l insotise la arest pe Tziparu.
– ‘ traiti! Permiteti sa raportez ?
– Ce s-a intamplat ?
Subofiterul, cu un zambet abia mascat, pune pe birou in fata lui Sergiu, un portmoneu si o legitimatie; – Mi le-a dat Tziparu’ sa vi le inapoiez si va roaga sa-l scuzati ca a oprit din bani 5 lei pentru tigari.
Sergiu se repede la legitimatie, o deschide apoi brusc se cauta in buzunarul de la veston. Stupoare !!! Tinea in mana propria legitimatie.
Cauta in buzunarul din spate al pantalonilor. Nimic !
Deschide portmoneul adus, numara rapid banii, apoi se aseaza pe scaun si incepe sa rada. Lipseau exact 5 lei.
Am ramas ” interzisi ” toti patru ! Patru oameni am fost atenti la demonstratia lui Tziparu’ si niciunul nu a observat cum a “operat”.
Intr-adevar era genial in “meserie”.
Mult timp m-am gandit la “spectacolul” la care am asistat, dar nu-mi amintesc vreun gest care sa-mi fi dat de banuit ca sub ochii nostri se comitea un furt. Extraordinar.
Nota.
Era poreclit Tziparu’, datorita abilitatii de a-si strecura mainile prin buzunarele victimelor.
Animatia romaneasca continua sa fie interzisa publicului din Romania.
Au trecut doua vacante si copiii din Romania nu au putut viziona pe micul ecran, niciun film de animatie creat in tara.
In evidenta postarii de astazi se pot observa filmele romanesti de fictiune care s-au bucurat de atentia televiziunilor.
– “Italiencele”
– “Viraj periculos”
– “Despre oameni si melci”
– “Septembrie”
– “Al patrulea stol”
– “Primavara bobocilor”
– “Boogie”
In total sapte titluri si cinci reluari.
Statistica
De la inceputul monitorizarii si pana in prezent, au fost vizionate 117 titluri de filme romanesti cu actori (inclusiv reluarile), dar filmul romanesc de animatie, continua sa fie interzis spectatorilor.
In aceasta statistica, am inclus si filmul omis dintr-o eroare, in postarea anterioara, (“Maria Mirabela” difuzat pe 21 aprilie).
Se apropie vacanta de vara si optica televiziunilor a ramas incremenita la hotararea – ANIMATIA ROMANEASCA INTERZISA PUBLICULUI din Romania!
Cenusareasa cinematografiei autohtone, continua sa zaca in buncarele ANF, ascunsa privirilor tuturor copiilor de la 7 la 77 de ani.
A venit timpul sa atasez pe blog si calendarul pe luna mai 2014.
Pentru a salva calendarul trebuie sa dati click pe poza mica si apoi “Save image as”.
Cu ocazia Sfintelor Sarbatori Pascale, va doresc tuturor implinirea sperantelor, multa sanatate si fericire !
Sarbatori fericite !
Animatia romaneasca continua sa fie interzisa publicului din Romania.
Copiii sunt in vacanta si preocuparea televiziunilor pentru a programa vizionari cu filmele romanesti de animatie a ramas neschimbata.
Animatia romaneasca continua sa fie interzisa in ROMANIA.
In perioada urmatoare se pot urmari pe micul ecran,12 filme romanesti de fictiune;
– “BD la munte si la mare”, “O secunda de viata”, “Roxanne”, “Filantropica”, “Tufa de Venetia”, “Iancu Jianu zapciul”, “Iancu Jianu haiducul”, “Brigada Diverse in alerta”, “Iarna bobocilor”, “Si caii sunt verzi pe pereti”, “Mamaia” si “Love buillding”.
Statistica
Pana in acest moment al monitorizarilor, au fost programate 104 filme romanesti de lung metraj cu actori ( inclusiv reluarile ) si niciunul de animatie romaneasca.
Animatia romaneasca continua sa fie interzisa publicului din Romania.
In postarea prezenta, se observa programarea aceluiasi tip de filme romanesti, cele de lung metraj de fictiune.
Productiile ce pot fi urmarite pe micul ecran in aceasta saptamana sunt; – “Viata mea sexuala”, “Si caii, sunt verzi pe pereti”, “Stefan Luchian” (cu o reluare), “Love building”, “Roxanne”, “Casanova – identitate feminina” si “Toamna bobocilor” (cu o reluare).
Statistica
In toate postarile de pana acum, inclusiv ultimele titluri, se ridica la 81 numarul de vizionari (inclusiv reluarile) si…..
NICIUN FILM de ANIMATIE ROMANESC !
ANTRENAMENTE NOCTURNE
Inaintea Jocurilor Olimpice de vara de la Helsinki din 1952, lotul de tir a fost cantonat la Poligonul Tunari. Poligonul a fost modernizat abia intre anii 1953 – 1955, dar in perioada la care ma refer, amenajarile erau
modeste. Ambitia tragatorilor era insa mare si obtinerea medaliei de aur de catre Iosif Sirbu, devenind primul campion olimpic al tarii, certifica acest lucru.
In acea perioada, dorinta de pregatire imbraca uneori forme ciudate.
Panait Calcai, pistolar de viteza, apela de multe ori la antrenamente nocturne. Pe niste scanduri, sub care erau doua stive de caramizi, punea in dreptul fiecarei siluete o lumanare aprinsa si tragea uneori toata noaptea, spre disperarea celorlati sportivi aflati in cantonament.
Intr-o noapte, in timp ce se pregatea sa inceapa originalul antrenament, de la fereastra unei camere situata la etajul superior al poligonului si din imediata apropiere a “poligonului nocturn”, s-au auzit cinci impuscaturi si toate lumanarile au disparut.
Piky ( Panait Calcai ), cum ii spuneau toti, dupa ce l-a blagoslovit pe faptas, a adunat lumanarile din iarba si le-a aprins din nou.
Liniste. Ridica pistolul si cand sa traga, o noua serie ii darama trei lumanari.
A fost ultimul sau antrenament nocturn.
Cel care il ” secondase “, a fost Gheorghe Lichiardopol ( Gicu ), tot pistolar de viteza si coleg cu Piky.
Printre performantele de seama ale lui Gicu Lichiardopol sunt si cele doua medalii olimpice de bronz obtinute ( Helsinki -1952 si Melbourne -1956 ).
RICOSEURI.
Iata o intamplare care se putea sfarsi prost.
Poligonul Tunari din padurea Baneasa.
Eram inaintea Campionatelor Internationale si toti ne antrenam de zor. Cand aveam vreo pauza, ne duceam pe la celelalte standuri sa urmarim cum se pregatesc conationalii nostri.
Intr-una din zile, intr-un asemenea moment, ne-am strans cativa in tribuna din lemn din spatele tragatorilor de pistol viteza.
Pe stand, Mihai D. tragea la seriile de sase secunde. Noi pastram linistea pentru a nu-l deranja. La un moment dat, dupa ce face cateva ridicari ale bratului cu pistolul, se opreste, pune pistolul armat pe masuta de langa el si scotand o batista din buzunarul de la trening, isi tamponeaza mana transpirata.
Se rasuceste catre noi, ne saluta cu bratul ridicat si se intoarce pentru a continua tragerea. Nu mai apuca sa ia pistolul, ca lovind din greseala masa, pistolul cade la picioarele sale pe portiunea betonata a standului
si; Bang !…porneste primul foc, pistolul salta din recul in aer, cade si…
Bang !, al doilea foc. Mihai a ramas inlemnit cu privirea catre pistolul care topaia la picioarele lui tragand pana la ultimul cartus.
Noi cei din asistenta, intr-o buluceala nebuna, ne-am trantit in iarba din spatele tribunei, adapostindu-ne.
Imi amintesc ricoseurile proiectilelor care fluierau prin padure, dupa ce se loveau de vreun pom, noi asteptand tematori epuizarea munitiei.
Cand s-a terminat, am ridicat cu grija capetele ca nu cumva, Mihai, sa fi pus sase cartuse in pistol si nu cinci cum era normal.
El era in aceeasi atitudine, alb la fata si cu ochii la pistolul care se “odihnea ” dupa dansul haotic.
Iar am avut noroc.