Blogul regizorului Victor Antonescu

Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”

– Printre multele materiale prezentate in cuprinsul almanahului, personal am realizat un decupaj ilustrat ( gen banda desenata) al episodului ” VARANUL ” din serialul ” Aventuri submarine ” si pe care il voi posta azi pe blog.

– Ilustratiile prezente au fost in acelasi timp si un exercitiu
pentru informarea factorilor de decizie de cum va arata viitorul film si
au stat la baza decupajului regizoral de mai tarziu.

– O regula pe care am impus-o la ” Aventuri submarine “, in care fiecare film( episod ) avea o poveste de sine statatoare, a fost aceea ca fiecare inceput si sfarsit sa fie identice tuturor episoadelor aducand inca un argument in sprijinul ideii de serial.

– Nici acest episod nu face exceptie de la aceasta regula, filmul incepand cu nava celor doi frati colindand marile si oceanele lumii in speranta unor noi descoperiri si se incheie, dupa consumarea intamplarilor cu broastele testoase si varanul, cu plecarea navei spre alte aventuri.

– Textele ce insotesc imaginile benzii desenate, sunt adaptari din scenariul literar, chiar daca de cele mai multe ori imaginile vorbesc de la sine nefiind necesare explicatii suplimentare iar ortografia este cea din anii ’80.

– Din nefericire, o serie de alte benzi desenate ale unor colegi de-ai mei, nu le-am putut utiliza datorita starii tehnice necorespunzatoare, dupa cum am mai mentionat,.

– Mi s-a parut totusi mai importanta postarea, daca nu a tuturor, macar a catorva realizatori prezenti in paginile ” Scurtei istorii….. “.
Cu aceste imagini inchei suita de postari a benzilor desenate.

Urmeaza spicuiri din “Caietul de documentare cinematografica 3 – 5 / 1966”
– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 23

” Refuzul de a imita “

Inca de la primele sale filme, IMAGINE CU IMAGINE /1952/ si FAZE ALE
FORMEI /1955/, Robert Breer isi afisase net indiferenta pentru miscarea naturala si veridica.
In UN OM SI CAINELE SAU AU PORNIT SA CAUTE AER /1958/, a consimtit in mod exceptional, ca la discretia unui trasaj voit insuficient dar de o extraordinara libertate, sa lase sa apara un personaj plimbandu-si cainele, personaj pe care OMUL ZBURATOR al lui Dunning /1963/ il reia, fara indoiala inconstient, adaugandu-i o splendoare materiala care face aparitia mai comunicabila dar nu mai exemplara.
Printr-un desen in mod voit liber, Breer vrea sa dea evolutiei miscarilor grafice o valoare imprevizibila. Avem de-a face cu dezvoltarea capricioasa, nemotivata, calma a unor evolutii de linii care nu reprezinta nimic, care sunt lipsite de orice asemanare psihologica, de orice pantomima punctata prin aparitia unor semne lizibile ( ca animalele si casele din texturile informaliste din CAPRICII IN CULORIde McLaren ). Aceste bucati de animatie pura intentioneaza in mod constient sa elimine amintirea a ceea ce s-a mai vazut si totodata orice posibilitate de a prevedea ceea ce va urma, pentru a pune in evidenta specificul animatiei.
Dar dupa ce a descoperit intr-o zi ca ochiul omenesc poate aprecia aproape la imagine animarea si poate distinge douzeci si patru de imagini diferite pe secunda, Robert Breer a inceput, de la JAMESTOWN BALLOS /1957/, BLAZES /1961/ sa traga concluziile extreme ale logicii separatoare a imaginilor succesive.
El a realizat filme inregistrand pe fiecare imagine un tablou cu material si cu subiect diferit. Vibratia celor 24 de imagini pe secunda pe care McLaren o exploata cu miscarile spasmodice din BLINKITY BLANK sau cu desenul pe pelicula cadrata, iar John Hubley sau Lapoujade prin texturile plastice in miscare, devine la Breer unicul continut al comunicarii, ceea ce pentru multi dintre spectatori echivaleaza cu un nonsens total.

Va urma –

Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”

– De astazi veti putea urmari imaginile realizate in aceeasi maniera a benzilor desenate, de data asta pentru filmul ” KENNO “. Ilustratiile sunt realizate de Calin Cazan si povestesc aventurile unui pilot intergalactic.

 

– Si aici a trebuit sa fragmentez suita de postari din povestirea ” KENNO “, din aceleasi motive ca si la cele realizate de Laurentiu si postate anterior.

– Sper ca ati inteles motivul acestui mod de postare.
De altfel, dupa ultimele ilustratii din Kenno, data viitoare voi incheia postarile cu benzi desenate, cum am spus chiar inainte de imaginile din ” Cantecul grotelor albastre “.

 

 

In continuare selectiuni din “Caietul de documentare cinematografica” astazi urmand ;

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 22

– ” Desenul animat si pictura animata ” –
– Continuare –
Dupa opt ani petrecuti in pictura fara sa dedice nici o clipa artei animatiei, Peter Foldes a reorganizat pe neasteptate, anul trecut la Paris, un stand de lucru si a realizat una dupa alta trei lucrari importante ( POFTA PASAREASCA /1964/, AGRESIUNEA si MAI REPEDE – ambele in 1965 ).
Pentru cei care-si amintesc calitatile plastice ale lucrarilor GENEZA ANIMATA si SCURTA VIZIUNE, aceste reusite nu sunt surprinzatoare. Dar mi se pare ca este pentru prima oara cand un desenator – animator izbuteste sa puna la dispozitia fazelor impuse de improvizatie frumusetea unui desen clasic, fara a-l altera.
Caci este vorba intr-adevar de desen si de mare desen in ” miscare “. Aparatul de filmat nu se misca niciodata si maririle progresive ale cadrelor intr-un traveling inainte sunt toate desenate ( de pilda in AGRESIUNE ).
Miscarea desenului nu mai inseamna numai miscarea provenita din deplasarile sau transformarile neincetate ale personajelor, dar si miscarea pasionanta si mereu surprinzatoare a transformarilor stilului de desn, caruia Peter Foldes nu-i impune decat o singura unitate posibila, aceea a mainii sale.
Personajele nu au o identitate grafica sau stilistica fixata o data pentru
totdeauna ( ca in desenul animat clasic unde o fisa impunea tuturor desenatorilor echipei forma si proportiile personajelor ). Adaugand imaginilor imagini, Foldes isi modifica pe parcurs intentia si uneltele, trece de la creion la cerneala sau la penel, de la trasarea lineara a unui personaj singuratic pierdut pe un fond monocrom, la multimi caricaturale din pete multicolore. In evolutia lor, nudurile tragice din AGRESIUNE sau monstrii caricaturali din POFTA PASAREASCA pot oscila de la o linie expresionista si colorata aproape caricatural, la un contur de o puritate greaca,
trecand prin sarje picassiene. Asemenea animarilor lui Lapoujade, tipurile descriere se modifica de la imagine la imagine, iar extremele sau pozitiile fixe ( ca si in animarile lui Hubley ) se incarca uneori cu un supliment de umbre, de culori sau de detalii.
Totusi, dinamismul acestor opere adesea atragatoare nu egaleaza intotdeauna cele mai bune momente de animatie pe care ni le-au dat Hubley, Pojar sau McLaren.
Dar fara indoiala ca fuziunea spontana dintre miscare si desenul original de inalta calitate,fuziunea realizata de acesti creatori care sunt mai mult pictori si desenatori decat animatori, va pune probleme acelor realizatori care sunt mai mult animatori decat pictori si desenatori. Intr-adevar, ei introduc in filmul de animatie calitati plastice si dinamice intimidante, prezenta noua a unor personalitati grafice care poate inlocui usor valorile certe ale unei animatii mai putin sustinute de ambitii picturale si de care contemporanii nostri par foarte dispusi sa se lipseasca.
Va urma –

Banda desenata de astazi si intitulata ” ALBINELE “, a fost realizata de
Zaharia Buzea (Zica) si demonstreaza talentul sau de povestitor.

Tot el, daca va amintiti, a realizat cele doua coperti ale almanahului –
” Scurta istorie a filmului de animatie “, postate chiar de la prima prezentare a evenimentului aniversar.

Zica s-a numarat printre regizorii filmului romanesc de animatie care, prin
subiectele realizate, s-a adresat cu precadere celor mai mici spectatori, copiii.
Postarea prezenta dovedeste cu prisosinta acest lucru.

 

Conform celor stabilite anterior, voi continua postarea de ” spicuiri ” din ” Caietul de documentare cinematografica “.

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 21

– ” Desenul animat si pictura animata ” –

In momentul de fata (1965) , cand nu mai stim prea bine ce va deveni
pictura de sevalet, este foarte interesant sa vedem pe unii pictori si desenatori abordand procedeul imagine cu imagine si impartindu-si timpul intre pictura si animatie, asa cum face de pilda Lapoujade.
Astfel isi fac intrarea in campul animatiei valori plastice neobisnuite si foarte fertile, chiar daca desfasurarea acestui proces nu este intotdeauna controlata in mod exemplar.

Picturii desenate de John si Faith Hubley ii raspunde desenul pictat,
salbatic si intransigent al lui Lapoujade, care in acea foarte frumoasa opera TREI PORTRETE ALE UNEI PASARI CARE NU EXISTA /1963/ se
debaraseaza de usoara imbacseala a primelor sale filme, infatisandu-ne
forme violent reduse si fonduri complexe, in a caror compunere porneste efectiv de la culori pictate in miscare, cu intreaga vibrare de nuante si contururi pe care aceasta o presupune.

Desenul redobandeste si el un loc nou pe ecranul cinematografului
desenat. In timp ce Robert Breer ne prezinta evoluarile unor desene voit informe pentru a sublinia mai bine miscarea imprevizibila a liniilor, Cioni Carpi ( LINII, PASAREA MAYA / 1961/, PISICA AICI SI ACOLO /1962/, PASAREA E BUNA /1963/ desfasoara un desen cam sarac, dar ale carui linii grabite trasate in cerneala sau creion colorat, se succed cu un gust pentru metamorfoza ce se insereaza in traditia desenului animat liber, de la Emile Kohl pana la McLaren.

– Va urma –

Dupa prezentarea intregului material din ” SCURTA ISTORIE A FILMULUI
ROMANESC DE ANIMATIE ” si a celor 33 de microportrete ale regizorilor
romani, voi continua postarile altor ” desene ” dar nu animate ci sub forma
de benzi desenate, din cuprinsul aceluiasi ” Almanah “.
Am putut recupera doar pe cele realizate de Laurentiu Sirbu, Zaharia
Buzea, Calin Cazan si ale subsemnatului. Celelalte nu pot fi postate
datorita slabelor calitati tehnice de tiparire ( culori suprapuse, contur dublu, etc. ).
Voi incepe postarile cu desenele realizate de Laurentiu, de departe cel mai experimentat dintre noi in acest domeniu.
” CANTECUL GROTELOR ALBASTRE ” este de fapt o banda desenata dupa un scenariu pentru filmul de animatie intitulat ” LABIRINTUL SCUFUNDAT ” a carui regie a si semnat-o.

– Datorita conditiilor de postare a imaginilor, am fost silit sa fragmentez ilustratiile, impanandu-le cu text.

– Acest lucru se va repeta dupa fiecare imagine postata. Am convingerea
ca acest lucru nu va v-a impiedica sa urmariti, totusi cu acelasi interes, fiecare poveste prezentata.

Am incercat sa comprim imaginile, dar am renuntat pentru a nu pierde din
calitatea tehnica, si asa destul de precara.

 

Asa cum am spus la inceput, dupa incheierea postarii tuturor imaginilor cu acelasi subiect, voi continua cu selectiuni din “Caietul de documentare cinematografica”. Astazi urmeaza;

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 19

……..- Si totusi animatia -……
– Continuare –
In epoca de glorie a animatiei americane, companiile producatoare de desene animate isi plateau angajatii saptamanal.
Astfel, fiecare lucreaza la domiciliu luandu-si teancul de desene sau de foi de expunere, facand prostia sa accepte sa produca anumite metraje in schimbul unor sume fixe si sa-si petreaca noptile si sfarsiturile de saptamana la masa de lucru. La fiecare noua livrare, angajatii model reusesc sa-si simplifice si mai mult sarcina forfetara. Nu mai este vorba de animatie, de valoarea artistica si mai putin inca de calitati personale. Producatorii si cumparatorii sunt multumiti ca treaba merge. Animatorii, decoratorii in care mai persistainca preocuparea pentru stil sunt foarte repede inlocuiti cu artisti mai putin complicati. Aventura exemplara a animatiei americane a luat deocamdata sfarsit. Cam in aceasta epoca, Bob Cannon, creatorul lui GERALD MC. BOINGBOING, unul din cei mai buni animatori din lume, nemaigasind o munca interesanta, a fost silit sa se “intoarca” la Walt Disney.
Aceste conditii nu constituie o aberatie. Este exact ceea ce trebuie facut, daca nu vrem ca standardul filmului de animatie produs pentru televiziune sa se reduca la “animarea” unor hartii decupate fara consistenta si prost asamblate, sau sa fie inlocuit cu succesiuni de faze inlantuite care sa ilustreze niste subiecte adormitoare…….
La etajul industrial, o intreaga menajerie de masini noi se pregateste intre zidurile laboratoarelor. Prototipul ” Animografului ‘ SFOM DEJOUX, produs de Serviciul de cercetari al O.R.T.F., urmareste sa reduca numarul fazelor
necesare pentru o secunda de animatie, introducand substituirea polaroida.
In sistemul Technamation american, deosebirea dintre fazele succesive se
bazeaza pe contraste de axe de polarizare ale unui film antrenand variatii
fotosensibile. In directii cu totul diferite, unele procedee americane ( si chiar franceze) incearca sa creeze imagini succesive printr-un cadrilaj electronic si prin combinarea unor conductori de lumina cu memorii magnetice sau electronice, care deschid perspectiva unei munci de animatie considerabil usurate. Toate aceste incercari, implica mai mult problemele generale ale spectacolului cinematografic decat pe cele ale animatiei, chiar daca procedeul imagine cu imagine joaca un rol important in aceste experiente reusite.
– Va urma –

Tot data viitoare voi posta inca o banda desenata de Laurentiu intitulata
” Balaurul cel sfios ” si voi continua cu spicuiri din ” Caietul de documentare cinematografica “, ca si pana acum.

– Ion Truica –
almanah;
Soaptele iernii, Hidalgo, Printul fericit, Remember, Crepuscul,
Omul sunator, Furtuna, Posada, Rovine, Ziua insingurata.
completari;
1967 – grafica la filmul LEGENDA in regia lui Virgil Mocanu.
1967 – decoruri la filmul PE FIR in regia lui Constantin
Mustetea.
1968 – decoruri la filmul CUVINTE in regia lui Constantin
Mustetea.
1968 – grafica, decoruri si regie la filmul DAN NAZDRAVAN.
1969 – decoruri la filmul EU DORESC, TU DORESTI, EL
DORESTE in regia lui Constantin Mustetea.

 

– Olimp Varasteanu –
almanah;
Nimic despre Arhimede, Ingerul impuscat, Pilule satirice,
Variatiuni, Teoria relativitatii, Drumul drept, Anotimpul fericit,
Tatal meu, Dumbrava minunata, Aventurile lui Bobo,Patratel,
Pic si Poc, Balanel, etc.
completari;
1953 – animatie la filmul VULPEA PACALITA in regia lui
Bob Calinescu.
1954 – scenariu si animatie la filmul VENITI MAINE in regia lui
Bob Calinescu.
1955 – scenariu si regie la filmul PATANIA VULPOIULUI.
1955 – decoruri si regie la filmul VULPOIUL CAMPION.
1955 – desene si regie la filmul ZDREANTA.
1956 – desene si regie la filmul LA VANATOARE.
1956 – scenariu si regie la filmul SUPERSTITIOSUL.
1957 – grafica si regie la filmul CASCAVALUL ISPITITOR.
1858 – scenariu si regie la filmul PRIETEN LA DRUM.
1959 – scenariu, desene si regie la filmul OMAGIU.
1960 – scenariu, desene si regie la filmul VARIATIUNI.
1960 – desene la filmul ZMEUL in regia lui Genoveva Georgescu.
1960 – scenariu, desene si regie la filmul RAIDUL PACII.
1961 – desene si regie la filmul MADE IN AFRICA.
1962 – regie la filmul VOINICELUL.
1963 – scenariu si regie la filmul CEARTA.
1964 – scenariu si regie la filmul COTIDIENE.
1965 – scenariu si regie la filmul NIMIC DESPRE ARHIMEDE.
1965 – scenariu si regie la filmul CINE E DE VINA ?
1966 – scenariu, desene si regie la filmul UN NASTURE.
1966 – desene si regie la filmul CINCI SAPTAMANI IN BALON.
1967 – desene si regie la filmul AVENTURA.

 

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 18

………- Si totusi animatia -……
Cererea uriasa a televiziunii devenind din ce in ce mai insistenta ( in special a celei americane ) si calculele organizatorilor fiind desperant de exacte, vedem cum se desfasoara, incepand din 1960, o productie curioasa ce nu poate fi neglijata.
Marile ateliere nationalizate din Estul Europei au fost repede interesate de aceasta cerere, prezentata de emisari care au sesizat imediat folosul unei productii de ” cartoone ” americane la preturi ale Europei centrale.
Astfel a intrat desenul animat ceh in epoca desenului animat cu tona.
Supervizat de Gene Deitch, care cu acest prilej a parasit Statele Unite, Vaclav Bedrich ne-a dat, intre noi fie zis, niste curiosi Tom si Jerry evoluand in decoruri care nu reusesc sa uite folclorul grafic ceh.
……Polonia si Iugoslavia le urmeaza exemplul.
Dar raspunsl magnific de coerenta la conditiile create de televiziune pentru productia noilor filme de animatie, ne-au venit tot din Statele Unite. Hanna si Barbera s-au pliat cu realism normelor pe care supraproductia finantata le impune creatorilor, in aceasta prima epoca a televiziunii din America si din alte parti. Catre sfarsitul anului 1960, epoca inceputurilor celebrei serii FLINSTONE, Hanna si Barbera au primit treizeci si cinci de ore de programe de desen animat pentru televiziune ( fara a socoti scurtmetrajele pentru cinematograf si secventale de animatie publicitara).
Patru standuri de animatie erau alimentate cu munca a 160 de angajati, jumatate din echipa lucrand acasa din cauza stramtorii din studiouri ( si a gustului producatorilor pentru munca forfetara si la “domiciliu”).
LECTIA ACESTOR PRODUCTII MERITA PUTINA ATENTIE.
Aceste filme sunt produse in cadente extraordinare, datorita RATIONALIZARII fazelor de animatie, clasate dupa un sistem numeric. Pozitia capului, a gurii, a corpului, vibratia sub efectul socului, iesirea fulgeratoare din camp (rapida sau lenta ) totul este NUMEROTAT. Este suficient deci pentru a fabrica o banda noua, sa se repereze cu atentie sunetul (caci dialogul este foarte dens) si sa se stabileasca foile de expunere care vor dicta operatorului numarul fazelor passe-partout care trebuie sa treaca prin fata aparatului de filmat.
Animatorii NU MAI AU DECI DE FACUT FAZE DE ANIMARE, CI IN MOD ESENTIAL DE EXPUNERE. Decorurile, ca si animatia, trebuie sa contina minimum de lucruri originale pentru fiecare film.
Aceasta tehnica de producie prea rationala a permis nu numai sa se realizeze productiile Hanna si Barbera, ci si numeroase foiletoane desenate care au cunoscut un mare succes (BOZO CLOVNUL, RACHETA ROD, EROUL COSMIC, IEPURELE CRUCIAT, REGELE LEON ARDO, etc.).

– Va urma –

In urmatoarele postari, veti putea viziona cateva ilustratii gen – Banda desenata si bineinteles alte informatii din – Caietul de documentare cinematografica – 3 – 5 din anul 1966 sub acelasi generic ” ANIMA – ANIMAE “