ANIMATIE – Miscare si componente (2)

ATITUDINI SI REPREZENTARI (1)

Voi incerca in cele ce urmeaza sa va arat o serie de atitudini si ce ar putea reprezenta ele pentru spectator.
O sa observati ca reprezentarile sunt uneori “aparent” contradictorii si aici intervin nuantarile la care un animator trebuie sa apeleze pentru a sublinia doar acea atitudine de care are nevoie. Pentru asta, el trebuie sa cunoasca toate aceste nuantari care vor defini in final trairile personajului in momentul cerut de scenariu.
In sprijinul acestui lucru, voi posta si alte miscari cum ar fi; miscarile picioarelor, ale bustului, ale umerilor, capului, etc.
Ar fi o mare greseala ca un animator sa creada ca daca va folosi doar atitudinea respectiva, a si rezolvat problema reprezentarii.
Foto 1Atitudinile si reprezentarile, precum si celelalte viitoare postari au doar un rol orientativ, animatorului revenindu-i dificila, dar si minunata sarcina, de a transpune in fapt caracterele si trairile eroilor.

Foto 1
A – Stand in picioare, drept, calcaiele lipite, sprijin egal pe ambele picioare poate insoti urmatoarele stari;
– Modestie, timiditate, umilinta, respect, slugarnicie, pasivitate.

Foto 2B – Stand in picioare, corpul se sprijina egal pe ambele, picioarele departate poate reda urmatoarele stari;
– Vulgar, grosolan, sau atitudini ale unui marinar sau calaret.

C – Atitudinea cu genunchii indoiti arata urmatoare stari;
– Oboseala, slabiciune, batranete sau betie. In general teama de a nu pierde echilibrul.

Foto 2
Foto 2AA – Sprijin pe piciorul opus actiunii poate insoti starea de asteptare sau indiferenta.
B – Sprijin pe piciorul apropiat actiunii arata interesul fata
de ce se intampla in fata sa. Activ, atent.

Foto 2A
Aceleasi simtaminte ca in Foto 2.
In starea A, nu este interesat, nu-i pasa, nu e treaba lui.
In starea B, participa la actiune, este interesat.

Foto 3
Foto 3Atitudini la care vointa este participanta directa.
A1- A2- A3 – Atitudini care pot reprezenta stari precum;
a fagadui, admiratie, dorinta, a cere, a ruga, a implora, a voi, a afirma, a promite sau a convige.
Indoind piciorul de sprijin ( A2 si A3 ) se obtine un efect mai puternic decat in A1.
B1 – B2 – Atitudini care redau starile; ignoranta, sovaiala, indoiala, grija, teama, refuz, mirare, dezgust, repulsie, spaima, dispret sau
neliniste.
In B2 efectul este mai puternic prin indoirea piciorului de sprijin
si aplecarea corpului catre inapoi.

Nota
Stand in picioare, corpul sprijinit egal pe ambele picioare departate sau apropiate in acelasi plan, este o atitudine potrivita unei stari de inferioritate, de indiferenta, sau a unor sentimente stapanite.
Cand insa dorim sa exprimam o pasiune, o vointa, sau orice alta
emotie intensa, se recomanda lasarea corpului pe un singur picior, mai Foto 4mult sau mai putin indoit, fie inainte, fie inapoi, dupa natura sentimentului ce avem de exprimat.
Aceste miscari de a inainta sau de a da inapoi ofera multe avantaje, printre care si acela ca un picior ramane liber pentru a actiona cu el. A hotari sau a pleca.

Foto 4
A – Personajul stand rasturnat si cu picioarele desfacute este
pozitia specifica tipului needucat, vulgar, obraznic, nerusinat,
prost crescut.
B – Un salut ceremonios pentru barbati incepe cu deplasarea
piciorului din inapoi catre inainte pana ce calcaiele se ating
Foto 5cu inclinarea in acel moment a capului.
Cu cat capul se inclina mai mult, cu atat respectul este mai mare.

Foto 5
A1 – A2 – A3 – Pentru un personaj feminin, salutul ceremonios consta in a face un pas inapoi ( din A1 in A2 ) cu piciorul ramas liber ( cel fara de sprijin ) si de a lasa toata greutatea pe acest picior si a-l indoi, apoi piciorul din fata se retrage ( in A3 ) langa celalalt, corpul retragandu-se.
Un salut nostim, se incepe cu piciorul stang care face un pas inapoi, toata greutatea sa lasa pe piciorul drept, se indoaie apoi ambele picioare odata. Picioarele se indreapta apoi, cel stang devenind ca in prima pozitie Foto 6alaturi de piciorul drept.
Totul se face in doua miscari vioaie.

Nota
La salutul barbatilor corpul se deplaseaza o singura data in timp ce la femei de doua ori.
Observatie.
O femeie nu trebuie sa incline capul si nici bustul, decat atunci cand saluta stand pe scaun.

Foto 6
Iata doua atitudini care completeaza starile; dureri fizice, dar mai cu seama frigul, umilinta, rusinea si pudicitatea.

ANIMATIE – Miscare si componente (1)

TIPURILE DE MISCARE

Se stie ca filmul de animatie se afla la incidenta tuturor artelor si ca realizarea lui presupune cunostinte multiple din multe domenii. Artele plastice, muzica, actoria, anatomia artistica si comparata, ca si tehnica cinematografica, sunt doar cateva din disciplinele care concura la formarea unui animator si ca de gradul de cunostinte si de modul de aplicare a acestora in activitatea de creatie depinde in ultima instanta calitatea filmului ca produs finit.

Voi incerca in cateva postari sa dau inca o mana de ajutor celor
cu adevarat pasionati de acest gen cinematografic.
Printre multele cunostinte pe care trebuie sa le aiba un animator, sunt unele ce fac parte din pregatirea actorilor, iar cunoasterea acestora este o necesitate imperioasa in desfasurarea viitoarelor interpretari ale personajelor animate.
Pentru inceput m-am gandit ca ar fi bine sa lamurim tipurile de miscare cele mai folosite in animatie si caracteristicile acestora.

Foto 1Miscarile, in general, pot fi impartite in cinci mari categorii si anume;

A – MISCARILE DE ACTIUNE – care prin chiar denumirea lor reprezinta toate miscarile necesare indeplinirii unei actiuni;
– a merge, a alerga, a bea, a sapa, a urca, a cobori, a suta intr-o
minge, a pedala, a galopa, a zbura, etc., – in cazul oamenilor si animalelor – sau modul in care se misca obiectele sau elemente ale naturii; valuri, fulgere, masini si utilaje in miscare, resorturi, avalanse, prabusiri, etc. ( Foto 1 )

Foto 2B – MISCARILE DE CARACTER – sunt miscari statornice si determina caracterul, obiceiurile, ticurile si calitatea unui personaj.
Aceste miscari apartin in exclusivitate oamenilor, dar au fost ” imprumutate ” cu foarte bune rezultate si altor personaje, fie ele animale sau obiecte.
Miscarile de caracter, impreuna cu celelalte miscari, contureaza personalitatea unui erou si ajuta la intelegerea rolului acestuia in firul narativ al filmului.
Tinand seama de acest lucru, fiecare personaj se va misca in functie de caracterul sau. Aceste miscari care definesc caracterul unui personaj se compun mai mult din ATITUDINI.
( Foto 2 )

Foto 3C – MISCARILE INSTINCTIVE – sunt miscari spontane, involuntare, tradeaza o emotie, o senzatie fizica sau morala.
In aceasta categorie intra si toate reactiile unui personaj in fata
situatiilor neprevazute dar cu impact major asupra comportamentului sau.
Aici se regasesc toate expresiile fetei (ras, plans, surprindere, spaima, bucurie, tristete, furie, durere, etc.)
Miscarile instinctive se compun mai mult din JOCURI ALE FIZIONOMIEI. ( Foto 3 )

Foto 4D – MISCARILE DESCRIPTIVE SAU VORBITOARE – sunt miscari voite, gandite, compuse si care au ca scop sa exprime un gand, o necesitate, o dorinta sau sa descrie un personaj, o forma, un obiect sau sa indice un punct, o directie.
Acest tip de miscari se compun mai mult din GESTURILE MAINILOR. ( Foto 4 )

E – MISCARILE COMPLEMENTARE – la aceste miscari participa intregul corp cu scopul de a da mai multa putere si armonie miscarii de expresie principala.
In aceasta categorie se regasesc toate miscarile ce insotesc expresiile fetei tocmai pentru a accentua o anume stare.
Foto 5De exemplu, reactia unui personaj care se sperie va fi mult mai convingatoare daca in afara de mimica ingrozita va avea si o reactie generala de retragere sau de aparare in fata sursei care a generat spaima, sau intr-o situatie ilara, nu este suficient sa arati doar figura personajului razand, daca la aceasta nu participa intregul corp scuturandu-se in hohotele de ras, iscate de motivul care a provocat-o. ( Foto 5 )

Animatorul trebuie sa aiba cunostinte despre supletea si mobilitatea tuturor personajelor cu care se va intalni in activitate,
Obligatoriu – trebuie sa cunoasca absolut toate punctele de articulare ale scheletului personajului in cauza si a gradelor de miscare ale acestora precum si mobilitatea muschilor faciali.
Deasemenea, acesta trebuie sa cunoasca pana la detaliu, totalitatea miscarilor pe care le poate executa cu diferite personaje. El trebuie sa stie ” sensul ” fiecarei miscari pe care o face personajul animat de el.

Intrucat, miscarile de actiune, sunt in general reflectarea cat mai fidela a miscarilor personajelor (oameni sau animale) fie in mod real, fie adaptat – in cazul animalelor – la tipurile de miscari ale corpului uman – am considerat necesar sa prezint doar atitudini ale acestuia din urma ca fiind definitorii pentru activitatea animatorului, indiferent de genul filmului ( desen animat, papusi, obiecte animate, etc.) sau de tehnica folosita (2D sau 3D).
Un animator are nevoie de aceste informatii pentru a le corobora
in vederea atingerii scopului propus, o animatie de calitate, plina de trairi si emotii, in care miscarea trebuie sa fie subordonata acestora si nu miscare de dragul miscarii.
In urmatoarea postare voi ” vorbi ” despre – ATITUDINI SI
REPREZENTARI.

Nota
In testele postate anterior pe blog, solicitam realizarea unor schite cu Nea Cutare in diferite ipostaze (mersul unui stapan, al unui sportiv, batran, etc.) si faptul ca nu au fost prea multi amatori sa-si demonstreze talentul ca posibili animatori, mi-a lasat un gust amar de care incerc si acum sa scap.
Daca o tineti asa, nu aveti nici o sansa sa va auto-depasiti si veti fi mereu la periferia fenomenului. Pacat ! Unii dintre voi chiar au talent la desen dar asta nu inseamna ca automat esti si un bun animator. In timpul activitatii mele am testat peste o mie de desenatori, dar cei care au reusit au fost cateva zeci iar dintre acestia doar o parte au dovedit ca sunt animatori cu adevarat.
Eu nu dezarmez usor.
Dovada sunt toate aceste postari in care v-am transmis o multime de informatii pe care trebuie doar sa le intelegeti si sa le experimentati.

ANIMATIA la ora adevarului.

ANTENA 1 – in contact direct cu animatorii autodidacti.

Din ciclul de incursiuni in lumea filmului de animatie romanesc, am ales dintre reportaje, pe cel in care reporterii de la ANTENA 1 au luat primul contact cu cei ce aspira la aceasta arta.
Acest reportaj mi s-a parut chiar mai important decat cel despre Animafilm, in care ne-au fost aratate greutatile pe care le are
studioul la ora actuala.
Cei de la Antena 1 ne-au prezentat o serie de talente si de indrumatori impatimiti care se confrunta cu aceleasi probleme insurmontabile – lipsa unui invatamant de profil si a finantarii necesare acestei activitati de creatie. Din lipsa acestora, cei mai multi tineri se pregatesc in conditii de cineamatorism iar locuintele si le-au transformat in mini-studiouri mai mult sau mai putin dotate corespunzator, dupa cum am luat la cunostiinta din imaginile prezentate.
Ii leaga insa pasiunea de animatie iar eforturile considerabile pe care le fac sunt pentru a fi remarcati prin filmulete de unu – doua minute, prezentate in competitiile de profil in speranta ca vor gasi pe cineva care sa-i solicite si de ce nu, daca vor putea sa plece in alta tara unde sa se poata dezvolta pe masura talentului fiecaruia, o vor face.
Asupra acestei situatii doresc sa-mi spun parerea cu speranta ca se va gasi totusi cineva care sa se aplece cu atentie si intelegere pentru o arta care cu mult timp in urma era respectata nu numai pentru pentru multimea de premii cu care se intorcea din competitiile internationale de profil dar si pentru profitul material obtinut in folosul statului din vanzarea filmelor.
Revenind la situatia autodidactilor in domeniul invatarii animatiei, cred ca problema nu este doar a lor. Observam o adevarata obsesie pentru a pleca in alta parte unde sa demonstram ce talentati suntem.
Dar oare suntem chiar atat de talentati incat sa facem acest pas fara sa avem in spate competitii in care sa ne fi confruntat cu alti animatori din lume?, referindu-ma acum numai la aceasta categorie profesionala. Nu cumva este vorba doar despre o suprapreciere a propriei valori?
Sigur ca este nevoie de o pregatire organizata si temeinica, cu oameni de specialitate ce au o bogata experienta.
Pentru asta trebuiesc insa bani.
Si oricum, oricate cursuri de animatie se vor initia si oricat de pregatiti vor fi cei ce le urmeaza, fara o baza de productie serioasa, nu vom face altceva decat sa pregatim animatori pentru export.
Daca asta se urmareste, e-n regula, dar sa nu ne mai vaitam ca animatia romaneasca nu reuseste sa iasa din conul de umbra in care se afla de foarte mult timp.
Mie mi se pare la fel de important, ca si instruirea, sa se creeze un nou Animafilm, unde sa-si gaseasca locul toti tinerii care au ceva de spus in animatie. Daca nu vor intelege ca numai un cadru organizat in care echipe omogene, conduse de regizori competenti, cu planuri de productie viabile si bazate pe filme seriale sau lung metraje VANDABILE, nu vor avea nici o sansa sa fie luati in seama de catre cineva.
Investitia in filmul de animatie romanesc trebuie facuta, dar nu oricum si nu oricui. Filmul experimental, ar trebui sa fie realizat din fonduri nerambursabile iar cei ce nu dovedesc aptitudinile necesare sa fie indrumati spre alte activitati.
Accesul la aceste fonduri ar trebui sa se faca prin probe care sa ateste calitatile in domeniu si nu prin diplome care in multe cazuri nu garanteaza si talentul solicitantului.
Cine nu va reusi, va trebui sa-si faca propriile filme autofinantandu-se.
In acest fel se va stavili accesul acelora care cred ca pot cheltui la nesfarsit, fara a produce nimic util.
Majoritatea cineastilor din lume au inteles ca de difuzarea filmelor depinde si bunastarea lor, motiv pentru care studiourile s-au organizat in asa fel incat tot ce produc trebuie sa se vanda. Din acesti bani, in afara de retribuirea personalului, o parte se folosesc pentru modernizarea permanenta a bazei tehnice si specializarea la zi a oamenilor. Filmele de autor, incepand cu filmulete gen pilula ( de unu – doua minute ) si pana la scurt metraj ( de la 6 – 10 minute ) se fac in afara programului si fara sa afecteze productia angajata.
In unele “statistici” neconfirmate asupra numarului exact de animatori existenti la ora actuala in Romania se vehiculeaza cifra de 126 de oameni – (animatori si regizori -sursa – animationmagazin.eu). La o numaratoare caragieleasca probabil ca sunt 126, de fapt 125 ( un nume fiind trecut de doua ori ); doi la prefectura, doi la primarie,..scoala de fete,etc.,…125 in cap !
Bine ar fi sa existe o evidenta clara doar a celor ce fac animatie, fara regizori, scenografi, producatori sau alte activitati, pentru a vedea exact cum stam. Ati aflat, desigur, ca in Moldova doar compania Simpals are 45 de salariati ( animatori,regizori, etc.) si asta la o populatie de 5 ori mai mica decat a Romaniei (!!!!) si au si purces la realizarea unui film de metraj mediu ( 30 de minute – la care vor lucra circa 100 de oameni !!! ), intitulat ‘ Tiganul” a carui finantare de cinci milioane euro ( ! ), depaseste si cele mai optimiste estimari ale unora dintre noi care ar fi multumiti si cu 700.000 roni pentru a face un film de aceiasi lungime.
De calitate si de complexitate nu mai vorbesc.
Cum de au reusit ei si noi nu ?
Probabil au inteles chiar si in ceasul al XII – lea ca numai impreuna pot realiza ceea ce altii doar mimeaza ca fac.

Am remarcat la majoritatea celor ce “cred” ca pot sa faca animatie la noi in tara, o “activitate” mai mult critica decat faptica.
Majoritatea s-au specializat in a face obiectii la realizarile altora la modul; filmul nu face doi bani, e prost, etc., fara a argumenta in nici un fel acest punct de vedere, in asa fel incat gusturile personale, devin criterii de apreciere artistica si de aici toata lumea demoleaza un lucru facut de un (posibil) viitor coleg, fara sa-l ajute cu nimic pe autor si ce este mai grav, nu se pune nimic in loc.
Pana la urma, fiecare realizator va fi judecat fara menajamente de un public eterogen dar sincer.
Cred ca este momentul sa lasati criticile pe seama celor specializati si sa incepeti a va gandi serios cum sa va organizati, aducand fiecare “zestrea” sa de informatii si de experienta alaturi de a celorlalti pentru un scop comun. Foarte putini dintre voi apeleaza la cunostiintele celorlalti pentru a gasi rezolvarea unei probleme. Unii pun intrebari la modul; stie cineva cate fotograme are o secunda de animatie? Si tot cineva ii da un raspuns aiurea conditionand numarul fotogramelor de lungimea filmului. Ar fi cazul sa va treziti din visare si daca intr-adevar iubiti animatia si sunteti convinsi ca o puteti redescoperi chiar si in alte tehnici decat cele folosite de generatia mea, faceti-o!
E timpul vostru. Aratati spectatorilor ca se pot baza pe voi.
ANIMATIA a murit ! Traiasca ANIMATIA !

ANTENA 1 continua sa ne demonstreze ca Gopo si acum Disney sunt parintii animatiei din tarile lor, Romania si respectiv Statele Unite

Mai aflam cu prilejul acestui reportaj si punctul de vedere al consilierului Ministerului Culturii, Dl. Radu Enache care ne spune ca animatia este un sector deficitar si ca ar trebui sa facem totusi animatie. Grozav punct de vedere si cat de profund este.

Dragi animatori, ce mai asteptati? Apucati-va de animatie !

Antena 1 – in contact cu animatorii autodidacti

“Fara scoli de animatie, fara sprijin din partea statului, fara o piata de desfacere, animatia romaneasca pare sa nu mai aiba nicio sansa. Tinerii animatori sunt autodidacti. Si-au transformat casele in laboratoare de animatie. Fac scurtmetraje, merg la festivaluri si spera ca strainii sa-i remarce. Multi reusesc sa plece din Romania si nu se mai intorc.”

Antena 1

Reporterii Antena 1 pe urmele desenelor animate romanesti

Continuand emisiunile despre filmul de animatie romanesc, televiziunea ANTENA 1 a continuat ieri 19 ianuarie ac. la Observatorul de la ora 17, cu un nou reportaj dedicat in intregime studioului ” ANIMAFILM “.

Considerand ca este una dintre cele mai importante probleme privind animatia autohtona, am postat pe blog intregul material transmis si astept cu nerabdare si celelalte emisiuni care se anunta la fel de interesante. Voi reveni in perioada urmatoare cu observatii personale asupra acestor reportaje.

Calendar 2011 – luna Februarie

Multumesc tuturor celor ce mi-au incalzit inima cu frumoasele urari Calendar febr 2011 si felicitari de sarbatori, si le doresc multa sanatate si realizari cat mai multe in 2011.

A venit timpul sa atasez pe blog si calendarele lunii februarie 2011.

( Calendar 1 – Februarie 2011 – Uimitoarele aventuri ale muschetarilor )

Calendarele au personaje din lung metrajele ” Robinson Crusoe ” si Calendar feb 2011 ” Uimitoarele aventuri ale muschetarilor“.

( Calendar 2 – Februarie 2011 – Robinson Crusoe )

Pentru a salva imaginea trebuie sa dati click pe poza mica si apoi “Save image as “.


Urari de Sarbatori

Cu ocazia Sfintelor Sarbatori de Craciun si a Noului An, va urez
pe aceasta cale, multa sanatate, fericire si noroc alaturi de cei dragi.

LA MULTI ANI !

Felicitare Craciun Din An in An!

Din an in an sosesc mereu la geam cu Mos Ajun,
E ger cumplit, e drumul greu da-i obicei strabun.
Azi cu stramosii cant in cor colindul sfant si bun,
Tot mos era si-n vremea lor Batranul Mos Craciun,
Tot mos era si-n vremea lor Batranul Mos Craciun.

E sarbatoare si e joc in casa ta acum.
Nu-i nici o casa fara foc de ziua lui Cristos.
Si-acum te las, fii sanatos si vesel de Craciun,
Dar nu uita, cand esti voios, crestine, sa fii bun,
Dar nu uita, cand esti voios, crestine, sa fii bun.
Se arata mamele la porti Copiii, nu mai spun
Tu nu uita cand esti voios Romane sa fii bun !

Sarbatori Fericite !

Mos Craciun aduce Calendare 2011

Calendar 2011 MuschetariMos Craciun vine mai repede anul acesta si s-a gandit sa faca si o surpriza tuturor iubitorilor filmului de animatie.

( Calendar 1 – Ianuarie 2011 – Uimitoarele aventuri ale muschetarilor )

 


Incepand din luna decembrie, la sfarsitul fiecarei luni, veti gasi pe blog Calendar 2011 Robinsonpentru luna urmatoare, doua calendare (gen wallpaper) pentru anul 2011 cu personaje din lung metrajele ” Robinson Crusoe ” si ” Uimitoarele aventuri ale muschetarilor“.

( Calendar 2 – Ianuarie 2011 – Robinson Crusoe )

Pentru a salva imaginea trebuie sa dati click pe poza mica si apoi “Save image as “.

ANIMATIA Ghid orientativ pentru ANIM – AMATORI 4

SUNETUL
Ultimul capitol l-am rezervat sunetului ca o componenta importanta a realizarii filmului.
filmCa si montajul, coloana sonora, da povestirii respiratie.
Dintre modalitatile de utilizare a sunetului in film, ma voi referi la cateva care mi s-au parut mai utile filmului de animatie.
Am ales in acest sens cateva forme de combinatii vizuale si sonore
pentru a-i sprijini pe cei ce sunt la debutul lor ca realizatori de film.
Aceste informatii le voi prezenta sub forma de cazuri, dupa cum urmeaza;

Cazul 1 – Sunetul este justificat de sursa care-l emite si care este
vizibila intr-una din scenele referitoare la sunetul respectiv.
Imaginile unei locomotive cu aburi insotite de pufaitul acesteia,
o masina intr-un viraj insotita sonor de scrasnetul cauciucurilor, etc., in rezumat, spectatorul va lua cunostiinta de sursa care emite
sunetul asociat imaginii respective.

Cazul 2 – Sunetul este justificat de o sursa invizibila in cadru, dar
presupusa, admisibila.
Un personaj care mergand linistit, tresare la zgomotul strident
al unui claxon insotit si de un scrasnet de frane, fara sa vedem sursa
care a emis sunetele respective. Un personaj se apleaca brusc
si zgomotul unui avion cu reactie care creste rapid in intensitate si descreste la fel de rapid motiveaza perfect reactia personajului fara
a arata si sursa care l-a impresionat.

Cazul 3 – Sunetul este emis de un personaj monolog exprimand gandurile sale. In foarte multe filme, in special in seriale, am intalnit aceasta maniera de a asocia sunetul cu imaginea.
Personajul nu pronunta nici un sunet dar ii auzim propriile ganduri.

Cazul 4 – Sunetul nu este justificat de imagine ci adaugat din partea
autorului pentru a crea atmosfera necesara.
Muzica si efectele se ingemaneaza pentru a sublinia mai puternic
atmosfera de calm si liniste sufleteasca sau de dramatism, de tensiune.
Folosirea efectelor sonore ambientale, rumoare stradala, aplauze, manifestari entuziaste in intrecerile sportive, triluri pasari, etc., ajuta
la crearea unei atmosfere propice inscenarii transmitand spectatorului
toate informatiile necesare pentru a-l transpune in mijlocul actiunii ce i
se deruleaza in fata ochilor.
Ceea ce vede, capata mai multa semnificatie.

Cazul 5 – Tranzitia sunetului. Sursa care a generat sunetul nu mai este
prezenta in cadru, dar sunetul continua sa se auda. Tot in acest caz
este si situatia in care auzim intai sunetul iar apoi luam cunostiinta de
sursa care l-a produs.

Cazul 6 – Intensitatea sunetului si pozitia sursei fata de spectator.
In cazul in care sursa care genereaza sunetul este foarte departe, sunetul se va auzi foarte slab sau deloc si pe masura ce ne apropiem de sursa, sunetul va creste in intensitate. Ceea ce nu auzim intr-un plan general, – de exemplu ticaitul unui orologiu – putem auzi in prim-plan.
In situatia mixarii muzicii cu efectele sonore si cu dialogurile, se va
avea grija sa se protejeze intai dialogurile – sa se auda clar – apoi zgomotele daca sunt justificate de actiunea din cadru si la sfarsit melodia ce va fi doar suportul discret al actiunii.

Cazul 7 – Sunetul asociativ. Unei imagini i se pot atribui efecte sonore care in mod normal nu le auzim dar cu ajutorul carora, cum ar fi bataile inimii sau ticaitul secundarului unui ceas – de exemplu – putem sublinia emotii puternice.
Tot in aceasta categorie se regasesc si efectele sonore specifice
unui personaj, de exemplu un anume scartait a protezei la unul din
picioare care apoi doar auzindu-l, el devine prezent fara insa sa vedem si personajul, vom sti ca este vorba de el si nu de altcineva.

 

Cateva sfaturi.
– In film, efectele sonore au un rol foarte important si in crearea gagurilor.
Toti suntem obisnuiti ca o cauza sa fie urmata de efect si sa asociem la un moment dat de exemplu, deschiderea unui robinet cu zgomotul
firesc al jetului de apa. Daca in loc de jetul de apa am pune o rafala de
mitraliera ar fi o surpriza atat pentru noi si pentru inceput si pentru cel care a declansat-o. Spectatorul va afla ca ori de cate ori se va deschide
robinetul se va auzi o rafala. Cum va reactiona un hot surprins asupra faptului de pagubasul care va deschide robinetul si se va auzi tacanitul
mitralierei? Va ridica bratele sus? Se va tranti la podea acoperindu-si capul cu bratele? Va deschide si el focul, tragand la intamplare sau o va lua la fuga?… Si e doar un exemplu de asociere a unei imagini cu un efect sonor adaugat intentionat.
De cele mai multe ori zgomotele sunt realizate cu ajutorul specialistilor dar pot fi folosite si efecte sonore reale sau prelucrate din fonotecile existente.
Ar fi bine ca inca din faza de realizare a story-board-ului, sa se creioneze
tipul de efecte ce va fi folosit in filmul respectiv si a nu se astepta faza
de montaj cand presat de timp, autorul nu mai acorda importanta necesara selectarii lor.
– In cazul dialogurilor sau inregistrarilor cu actori, daca simt ca actorul intampina greutati in interpretarea textului, personal recomand un mod de lucru mai lejer si anume ca indiferent de text
sa-l las pe actor sa spuna cu propriile-i cuvinte ce trebuie spus, fara insa a denatura sensul.
Am observat cat de degajat este nemaifiind obligat sa-l pronunte intocmai. Sunt unele formulari care exprima acelasi lucru dar care-i sunt mai la indemana. Sigur ca in privinta cuvintelor cheie, actorul trebuie sa respecte textul, dar in rest il las sa fie el.
Si inca ceva. Eu nu sterg inregistrarile dupa ce am optat pentru una din variante. Pot folosi astfel, modul de tragere al “dublelor”
ca la filmarea clasica, unde apoi se alege cea mai buna varianta pentru
scopul propus.

Ca un sumum al tuturor indrumarilor de pana acum va prezint
un ultim sfat dar poate cel mai important pentru a avea o imagine de
ansamblu a intregului film si anume utilizarea metodei ” story-reel”.
In ce consta aceasta metoda?
Odata realizat story-board-ul, care contine dupa cum se stie, insiruirea
tuturor scenenelor cronometrate ale filmului, se filmeaza pe “durata”
si in ordinea numerotarii, toate imaginile acestuia. Vom obtine astfel
o insiruire de planuri statice in care va fi urmarita intreaga povestire
dar fara animatie. La ce serveste aceasta metoda?
Pe acest material se poate incepe deja scrierea muzicii, se pot plasa
dialogurile si stabili daca timpul rezervat acestora are corespondendent
in durata scenelor respective. In caz contrar, se poate interveni fie
scurtand dialogul, fie lungind scena(ele) in cauza, conform intentiilor
realizatorului. Asupra acestui premontaj, se pot opera modificari
privind ordinea scenelor si (sau) introducerea/eliminarea de noi cadre pentru limpezirea naratiunii si gradarea ritmului acesteia.
Aceasta metoda este cu atat mai avantajoasa cu cat ofera un prim
control asupra viitorului film. In acest material, pe masura ce “apare”
miscarea, cadrele statice se vor inlocui cu scenele animate si astfel
viziunea asupra intregii realizari incepe sa capete concretete.

Tot ce am prezentat pana aici sunt doar niste indrumari pentru o
derulare fireasca a evenimentelor. Daca insa vrem sa subliniem
o stare de haos, o zapaceala completa intr-o “scriere cursiva” a
filmului, ignoram toate aceste reguli si construim o inscenare
cat mai anormala dar care are propriile ei reguli.
In filmul ” Scoala amorasilor “, cand tanarul cursant declansaza
intregul balamuc in timpul examinarii, pentru a marca haosul creat,
am construit scene speciale.
In acest scop am apelat la fragmente din scenele anterioare (cunoscute deja de spectator), dar carora le-am dat o alta finalitate.
Prezint un singur exemplu; O tanara aflata undeva la etaj, rupe petalele unei margarete, ca in jocul indragostitilor; – ma iubeste,.. – nu ma iubeste,..
Petalele cad una cate una iesind din cadru.
In scena urmatoare, tanarului trubadur, aflat undeva in strada si cantandu-i serenade iubitei, ii cad in cap ghivece cu flori exact in ritmul caderii petalelor din cadrul anterior.
In filmul de animatie, ti se permite aproape orice. Toate legile care guverneaza firescul in lume, daca stii cum sa le folosesti exact pe dos,
sunt o sursa inepuizabila de gaguri. Trebuie insa respectata o conditie
si anume ; – Atat autorul cat si spectatorul caruia i se adreseaza, trebuie sa cunoasca aceste legi pentru a intra in jocul nou creat si a se amuza de
nefirescul noilor situatii.