Blogul regizorului Victor Antonescu

…Si ultima despre miscarea in desenul animat.

Ploaia.

Ploaia este una din miscarile care a fost realizata intr-o multime de maniere.

Ploaia pe care v-o prezint acum este ceva mai complexa dar scopul este atins. Ploua torential.
Eu am desenat-o sub un unghi oarecare, dar o puteti face sa cada perfect vertical. Tehnica realizarii ramane insa aceeasi.

Foto T1
Am facut trei ciclice de picaturi, fiecare cu cate 3 intermediare dispuse la distante egale (deci din cap 1 in cap 1 – cunoastem acum despre ce este vorba).
Fiecare ciclic are picaturi diferite, spatii diferite dar toate sunt inclinate sub acelasi unghi. Le-am numerotat cu P-uri, R-uri si S-uri.

Capetele, in cele trei 3 casete de la punctul B – Picaturi, le-am desenat cu negru, iar intermediarele de mijloc, (P3, R3 si S3) sunt facute cu gri. In caseta A se vad ciclicele de apa plus unul din efectele din dreapta punctul C (efecte aversa) notate cu T1, T2 si T3.

Le-am colorat cu negru pentru a le vedea mai bine.
Observati ca sunt niste linii foarte subtiri, intrerupte aleatoriu si inclinate sub acelasi unghi ca si picaturile.
In jurnalul de filmare de la Foto T2 se vede modul in care au fost filmate desenele. Am dublat intentionat ciclicele de picaturi pentru a evita o eventuala repetitie sesizabila a efectelor cu indicativul T (T1, T2, T3).
Ati observat ca cele trei ciclice din cate 4 desene ale picaturilor merg sincron (P1 cu R1 si cu S1).
Daca picaturile “merg” bine, le putem cumula in asa fel incat sa avem un singur strat la filmare. Eu le-am lasat asa pentru a se interveni daca este cazul ca un ciclic nu merge cum trebuie, sau toate si oricum pentru a putea corecta ce este de corectat. Apoi pot fi cumulate pentru a usura munca operatorului.
Sfatul pe care vi-l dau inainte da a cumula ciclicele pe un singur strat, este de a verifica modul in care se misca fiecare din repetitiile componente si apoi le puteti cumula pe un singur strat.
Din jurnalul de filmare se intelege ca ciclicele au fost filmate la o fotograma. Incercati si la doua fotograme pentru a observa diferenta.

Nota.
Veti constata la un moment dat ca dupa ce ati “coborat” toate picaturile prin intermediarele respective, la inceputul miscarii (in partea de sus a
cadrului) au ramas spatii goale, ce trebuiesc completate
cu miscare. Ce-i de facut ? Puneti in semnul de lucru (dispozitivul ACME sau peg bar (clema de pozitionare a desenelor), desenul 1 si peste el desenul 4 (fie el P, R sau S) si desenati o picatura identica, dar mai sus decat picatura din 1. Apoi puneti desenul 3 peste 4 si procedati la fel si tot asa pana picaturile ies din cadru in partea de sus.
La fel veti proceda si cu picaturile din partea de jos pana ce acestea vor fi scoase din cadru.
Este o operatiune care va va fi foarte utila la foarte multe miscari, nu numai la repetitii.
In Foto T3 se vad in partea stanga, din imaginea A cateva spatii ce trebuiesc completate cu intermediare.
In imaginea B, dreapta, se vad desenele adaugate marcate fiecare cu > sau <, in asa fel incat acum ciclicul este complet.
Picaturile vin in continuare in cadru prin partea de sus si ies din cadru in partea opusa.

In Foto F10, F11, F12, F 13, F 14 si F 15 sunt cateva schite pe care pe care vi le prezint pentru a intelege complexitatea muncii in cadrul desenului animat.
In F 10 se dau indicatii cu privire la doua tipuri de mers tiptil.

Ambele mersuri le-am folosit in lung metrajul “Robinson Crusoe”.
In celelalte imagini ( F 11 la F 14 ) va prezint diferite atitudini ale unor personaje in miscare.

Asemenea schite sunt necesare totdeauna in procesul de realizare al
miscarii.
In Foto F 15, sunt prezentate articulatiile catorva personaje.
Lungimile segmentelor determina un anume mod de miscare si in functie de stilizarea eroilor si de maniera de miscare stabilita, se pot aduce modificari, dar numai in consens cu realizatorul principal, regizorul, care hotaraste pana la urma cum va arata personajul respectiv si cum se va misca.

Observati lungimea tibiei la piciorul din spate al elefantului si imediat veti realiza, de ce cu picioarele din fata merge intr-un anume fel, iar cu cele din spate altfel.

Picioarele din spate sunt mai imobile datorita “genunchiului” situat foarte sus, motiv pentru care, in deplasare, acestea descriu mici arce in afara axului de mers.

In loc de concluzii.

Sper ca cele cateva recomandari de pana acum, au continut suficiente informatii pentru cei ce vor sa inceapa a misca ceva in tehnica desenului animat.
Nu m-am amestecat in celelalte tehnici, lasand aceasta placere altor specialisti.

Daca ati fost atenti si banuiesc ca ati fost, am evitat pe cat mi-a fost posibil sa folosesc termenul de animatie.
Cu animatia, lucrurile sunt ceva mai complicate si cred ca stiti de ce.

Am mai spus-o si altadata, animatia nu se invata prin corespondenta.

Este vorba in ultima instanta de actorie si pana acum n-am auzit ca vreun desenator bun, dar fara acest har al actoriei, sa fi facut altceva decat sa miste niste personaje, nu sa le si imprime trairi si sentimente, de multe ori contradictorii.

Desi ma indoiesc ca vor fi amatori care sa faca filmulete in aceasta tehnica, eu am incercat sa va spun cum stau lucrurile in acest domeniu iar cele prezentate in aceste 17 momente, reprezinta doar principii ale miscarii si ca aveti libertatea de a crea propriile actiuni.

Din cele scrise se pot trage invataminte utile si pentru alte tehnici dar rolul meu inceteaza aici.

Experienta personala a fiecaruia dintre voi este mai importanta decat toate prelegerile mele.
Incepeti cu inceputul (axioma din prima mea, hai sa-i spun prelegere).

Va urez succes.

Azi vreau sa va spun cateva lucruri despre miscarea
valurilor si alte miscari ciclice.

In Foto V1 sunt desenate niste valuri uriase insemnate cu V si o nava avand indicative cu N.
Pentru acestea din urma schemele pentru desenele intermediare sunt plasate in parte de sus a imaginii.
In partea opusa sunt schemele pentru valuri.
Cele doua personaje (asa au fost numite toate elementele care se misca, fie ele oameni, animale, vegetatie, apa, nori, etc., – personaje) se misca in ciclice RO desi aparent esti tentat sa crezi ca este un ciclic RZ (inainte – inapoi) dar daca observati mai cu atentie, desenele la urcare (in cazul navei) nu sunt identice cu cele de coborire.
O particularitate a ciclicului navei este faptul, ca la capetele extreme ale
miscarii (partea cea mai de jos – N 1 – si cea mai de sus – N 13) desenele respective raman “fixe” 4 fotograme intocmai ca la un ciclic RZ. Acest lucru da mai multa greutate interactiunii celor doua elemente. Apa continua insa sa se miste si pe celelalte doua fotograme ale staticului navei. Este o situatie creata special in care sunt doua capete alaturate, fara intermediare intre ele (V1 si V2 – jos si V 14 si V15 – sus).
Pentru a realiza o miscare completa, va recomand sa faceti intai apa cu toate intermediarele ei si apoi sa purcedeti la realizarea intermediarelor pentru nava.
Acest lucru este necesar, pentru a evita ca unul din desenele navei sa nu “calce” pe apa sau sa nu fie in contact cu ea. In caz ca se intampla acest lucru, se intervine, asupra navei, in asa fel incat cele doua sa fie in permanenta atingere.
In Foto V2 este prezentat un jurnal de filmare al scenei respective si se observa cum sunt plasate desenele in straturi, nava si apa (N – urile si V – urile).
Nava “merge” pe un strat inferior apei, asta demonstrand ca intr-o asemenea asezare, apa va acoperi (chila), partea de jos a navei.
Sigur ca intr-o asemenea “disputa” dintre nava si valuri sunt necesare si alte elemente ajutatoare (spuma, valuri in planuri diferite, etc.) dar eu m-am limitat in a va arata mecanismul unei asemenea miscari.
Marile studiouri, apeleaza la animatori care numai asta fac, dar o fac Dumnezeieste asa cum nu mai face nimeni.
Sunt animatori specializati in domenii variate si cand este necesar, sunt chemati sa faca ce stiu mai bine.

In Foto S1 va prezint cateva ciclice de tip RO.

O scara rulanta ( A ) din 4 desene (un cap 1 si 3 intermediare) din 1 in 1 urmator. Eu am marcat doar intermediarul de mijloc 3.
Schema precum se observa este egala (spatiile dintre desene sunt egale).
Daca am pune un colet pe prima treapta de sus si ar trebui sa iasa din cadru in partea de jos a cadrului, conform schemei, aceasta miscare s-ar consuma in circa 36 de fotograme, deci cam o secunda si jumatate. Personal, mi se pare o miscare prea rapida a scarii rulante, dar eu va arat doar tehnica in care se realizeaza o asemenea miscare nu si timpul in care se petrece. Se pot introduce si alte intermediare, dublandu-se numarul lor, se pot reconsidera spatiile dintre capete, dar principiul ramane acelasi si oricum schema va fi tot una egala. Daca nu este asa, se iese din modul de a se misca al unei scari rulante.
Partea nemiscata a scarii rulante (OL), over-lay, se va trece intr-un jurnal de filmare, PESTE desenele cu treptele in miscare, deci pe un strat superior. In acest mod “mascam” partea inferioara a treptelor care oricum
nu intereseaza pe nimeni.

In Foto S 2 am creionat un alt fel de miscare a scarii rulante. De data asta, scara (S) este nemiscata, dar banda (BR) care mascheaza treptele se misca. In acest mod, un personaj sau mai multe stau pe scara, vizibile permanent in cadru, dar utilizarea “placutzelor” colorate diferit, intr-un ciclic RO va sugera ascensiunea sau coborarea personajelor. Ciclicul folosit, este realizat din 8 desene (un cap 1 si 7 intermediare) dupa o schema egala. Se observa cum capul 1 este alcatuit din 5 “placutze”, miscarea fiind completata cu intermediarele, de la 2 la 8 ca intr-o chinograma. Eu am desenat doar cele trei mijloace (5 – 3 si 7).
Cum era si firesc, jurnalul de filmare va fi cel care prin ordinea stabilita de animator va face ca scara sa urce (desenele fiind filmate in ordinea lor crescatoare) sau sa coboare la o utilizare a desenelor intr-un mod
descrescator (1, 8, 7, 6,…….1).
O alta varianta pentru aceasta miscare a scarii rulante, este aceea de a face un singur cap de miscare, la intrarea in cadru a “placutzei” de mai sus si condusa pana la iesirea din cadru.
Tot ca o chinograma, dar nu vor mai fi 5 placute in cadru ci doar una singura.
In acest fel intrand cu desenul 1 urmat de celelalte circa
20 de “intermediare” pana la iesirea din cadru, putem folosi modul de filmare al personajului “multiplicat” de la expunerea anterioara Foto N1 si dupa ce am epuizat o traversare completa reluam ciclicul in filmare.
Daca insa “placutzele” vor fi mai lungi si la distante mai mari, putem obtine acelasi efect dar cu desene si mai putine. De ce asa ? Pentru ca se vor suprapune la fel de bine pe desenele anterioare dar cu mult mai putine desene si astfel ochiul este condus pe sensul miscarii iar efectul de urcare – coborare ramane prezent.
In al doilea caz insa, viteza va fi mai mare.

Nota
Lipsa diacriticelor este un inconvenient permanent intr-o expunere purtata prin scris, motiv pentru care aici am apelat la “tz” in loc de t. Motivul e lesne de intzeles.

Revenim la Foto S1.

In B se afla un personaj care urca pe un stalp. Sunt doar doua capete (1 si 7) cu o schema dubla, accelerare – incetinire.
Daca vrem ca personajul sa intre, sa urce si sa iasa din cadru in partea de sus, se va avea in vedere doua puncte de reper.
Primul reper este bratul intins al personajului care se afla in extensie (personajul din stanga jos a imaginii), sa-i spunem cap 1 si
care va ramane ca punct de referinta pentru toate desenele personajului in pozitia ghemuit (cel de deasupra – cap 7) pentru miscarea din 1 in 7.
Al doilea reper face referire la miscarea din 7 in 1 (de fapt aceleasi desene) numai ca de aceasta data toate picioarele desenelor de la 7 la 1, vor avea punctul de referinta al picioarelor desenului 7 si astfel personajul va urca.
In chinograma din stanga se vad foarte clar reperele.
Desi sunt 6 capete, se vad doar 4 picioare si 3 maini.
Pentru o miscare simpla, faceti doar cele doua capete si tinand seama de cele spuse mai sus, filmati-le din fixuri de 6 fotograme fiecare si veti avea o urcare economica cum se utiliza in filmul de cartoane decupate.
Si nu uitati reperele!

La ce mai poate fi folosit jurnalul de filmare?

In Foto N1 am facut chinograma unei traversari din 25 de desene filmate la o fotograma.
Am cautat apoi pasii asemanatori ai personajului.
M-am oprit asupra capetelor de miscare 5, 13 si 21 toate cu piciorul stang inainte.
Am stabilit sa nu depasesc 4 straturi si am inceput sa trec in jurnal numerele pentru “prima” traversare.
(Foto N4) Dupa iesirea din cadru (ultimul desen 25) am marcat acest lucru cu X.
Stiind ca desenul 5 trebuie sa fie prezent in cadru cu desenul 13 al primei traversari, in coloana imediat superioara, am pus in dreptul desenului 13, desenul cu numarul 5. Am mers inapoi cu 4, 3, 2 si 1 iar in capul listei am marcat cu un X, faptul ca personajul inca nu a intrat in cadru. M-am intors la desenele 13 si 5 si am continuat sa completez coloana 2-a pana la desenul 25 (din nou iesire din cadru) si procedand ca mai inainte, punand X -ul pentru a atentiona filmarea ca personajul a iesit din cadru si trebuie inlocuit cu un acetofan nedesenat (curat).
La fel am procedat si cu urmatoarea traversare, avand la un moment dat patru personaje in cadru, chiar daca numai pentru o fotograma. La fotograma 25 in cadru se vad desenele 25, 17, 9 si 1.

Ce am vrut sa va arat?
Daca trebuie ca un grup de personaje de acelasi fel sa traverseze cadrul, faceti o traversare pentru unul singur si cu ajutorul jurnalului, multiplicati eroii. Am folosit de multe ori aceasta metoda si s-a dovedit a fi la fel de
economica de fiecare data. Eu v-am prezentat o chinograma doar pentru demonstratie, pentru a intelege principiul de lucru cu jurnalul pentru caz.
Va dati seama ca in 50 de fotograme nici nu apucati sa vedeti cine sunt indivizii care trec prin cadru ca niste naluci. Cand vreti cu adevarat sa “traversati” cadrul cu un (niste) personaj/e, atunci trebuie sa folositi scheme conforme cu intentiile Dvs. Principiul este insa acelasi.
In jurnalul de filmare (Foto N4) totul a fost facut pentru o filmare la o fotograma. In conditii normale trebuia filmat la doua fotograme, desene cu 50% mai putine, mai putina munca, mai putine materiale pentru un efect
asemanator. In filmul “Stejarul si trestia”, am facut animatia la doua fotograme si la un moment dat n-am mai introdus nici un alt personaj in cadru. Impresia a fost ca gata !, s-a terminat, ies toti din cadru. Eroare ! Am calculat ca introducand din nou ciclicul de traversare, de data asta la o fotograma, personajul trebuie sa sa apropie de grup, fara insa a-l depasi. Daca nu faceam acest calcul, exista riscul, ca noul intrat sa ajunga sa se suprapuna cu cei deja in cadru si se observa ca de fapt este un singur personaj, ceea ce nu era bine.
Daca intentionati sa faceti acest lucru, calculati unde ar trebui sa fie ultimul din “grupul” care a traversat, lasati un spatiu de cateva fotograme si luati ultimul numar din noua intrare in cadru si completati jurnalul mergand inapoi pana la marginea cadrului. In momentul proiectiei veti vedea ca dupa ce un grup a traversat cadrul, un intarziat se apropie si
probabil il va ajunge sau chiar depasi, in afara cadrului insa. Viteza am crescut-o tragand totul la o fotograma si fara sa mai desenez un al personaj.

Efectele in miscare.

In filmul de animatie, sunt situatii cand viteza de deplasare a unui personaj este atat de mare incat desenele trebuiesc completate cu efecte.
Daca un desen in deplasare nu se suprapune macar putin peste desenul anterior, in momentul rularii filmului apare fenomenul de sacadare. De aceea spuneam cu putin timp in urma ca animatia trebuie “scrisa” cu litere cursive, legate intre ele. Numai ca nu totdeauna putem respecta acest lucru.
In Foto N3 am desenat cinci buline pe care intentionez sa le deplasez din A in E si indiferent de numarul fotogramelor pentru fiecare desen se va ajunge la acelasi rezultat, sacadarea.
Ca sa scapam de sacadare, trebuie ca fiecare desen in miscare sa “ciupeasca” (sa se suprapuna pe o mica portiune) din desenul anterior. Asa am ajuns in situatia A1, B1, C1,….H1. Si am scapat de sacadare !
Bun ! Dar ce facem cu o minge sutata sau cu un glont ?
Daca suprapunem desenele, chiar si putin, voi avea nevoie de circa 30 de desene pentru a traversa cadrul, ceea ce este absurd ! Nu mai e nici mingea sutata, cu atat mai putin glontul. Ce glont e acela care sa traverseze cadrul in peste o secunda ??!!
Solutia ? Efectele ! Ele vor face legatura lipsa a suprapunerii desenelor iar ochiul va fi condus pe traiectoria stabilita de ele. M1… M6

In RC arat o roata ce se “invarte” cu ajutorul a 5 efecte ce se vor suprapune peste peste ea. Se observa “evantaiul” de desene iar in R1, R2, R3, R4 si R5 se vad cele 5 desene cu efectul rotirii in sensul antiorar.
Acest ciclic este realizat doar din capete si se filmeaza la o fotograma in tehnica RO, adica R1 > R2 > R3 > R4 > R5 > R1…
Nu-i asa ca nu este complicat?

Straturi multiple si toate se misca.

Astazi as dori sa spun cateva cuvinte despre modul in care se poate organiza miscarea pentru o filmare pe mai multe straturi si cu panoramice de decor.
In Foto M1 din schita de la litera A este prezentat un mod de a realiza un ciclic, folosind un desen de baza (L1), locomotiva, peste care se suprapun patru capete de miscare pentru biele. Intre ele, pe o schema egala, se introduc intermediare. Eu am stabilit 4 capete (B1, B3, B5 si B7) si 4 intermediare, (B2, B4, B6 si B8 cu legatura in capul de inceput, B1.
Cu cat se introduc mai multe desene intermediare, cu atat miscarea va fi mai linistita. Bielele de la B1 la B7 se vad suprapuse in partea dreapta a schitei si arata sensul deplasarii lor pe “rotund”.
Nota
Se pot folosi pentru o viteza mult mai accelerata, doar capetele fara intermediare dar cu efecte de legatura intre zonele in miscare (biele).

In schitele de la punctul B am prezentat un ciclic complet, locomotive si biele impreuna. Nu am mai trecut intermediarele.
La punctul C sunt 4 capete cu deformare.
La punctul D un ciclic de fum. La fel nu am mai trecut intermediarele. Se vor face trei intermediare, din 1 in 1 urmator, cum am mai aratat. V-am prezentat aceste situatii pentru a va familiariza cu metode diferite de a realiza o miscare, in acest caz, o locomotiva in mers.
In Foto M6 este un jurnal de filmare pentru ciclicele folosite in Foto M2 cu care prilej se pot observa straturile cu personaje si elemente de decor ( UL1 si UL2 – under-lay ) si modul lor de etajare in functie de scopul propus.
In cadru va fi decorul UL1 care va panorama de la stanga spre dreapta cu 2 mm pe fotograma.
Deasupra sunt pomii din planul secund (in spatele rambleului de cale ferata, ( UL2 ) si dispusi la o distanta “convenabila”, in asa fel incat sa vedem cel mult 3 pomi intregi in cadru. Urmeaza UL 2 care si el panorameaza catre dreapta la 5 mm per fotograma. Stratul urmator contine locomotiva (L -urile), apoi fumul (F – urile) si pe ultimul strat, cel mai de sus, trece din cand in cand cate un copac din prim –
plan la distante cat sa se suprapuna putin al doilea desen de filmat peste cel care a fost filmat deja.
In Foto M3 este prezentat cadrul complet in timpul filmarii.
Cu cat vrem sa se miste mai repede un personaj cu atat vom panorama decorul la spatii mai mari, sau vom misca elementele de “decor” fie la spatii mai mari, fie filmate la o fotograma.
Daca in cazul locomotivei, am filma bielele invers,
iar desenele fumului le-am intoarce invers in asa fel incat acesta sa “curga” de la dreapta spre stanga, filmate insa normal, (F1, F2, F3, F4) am obtine in final o locomotiva care merge cu spatele.
Iata cat de important este jurnalul de filmare.
Va rog sa-i dati o atentie deosebita intrucat, asa cum am mai spus, un jurnal negandit suficient poate da peste cap tot ce v-ati propus.