Animatia romaneasca – 4 – Regizori

Animatia romaneasca – Dintre sute de catarge –

film

Nicolae Alexi, Florin Anghelescu, Victor Antonescu, Tatiana Apahidean, Matty Aslan, Artin Badea, Mihai Badica, Sabin Balasa, Olimpiu Bandalac, Zeno Bogdanescu, Eugenia Boroghina, Geta Bratescu, Despina Buneci, Ana Maria Buzea, Zaharia Buzea, Angela Buzila, Luminita Cazacu, Calin Cazan, Bob Calinescu, Dan Chisovschi, Nell Cobar, Adela Craciunoiu, Constantin Crahmarel, Valentin Eliseu, Traian Fericeanu, Octavian Frecea, Ion Ganescu, Genoveva Georgescu, Liviu Ghigort, Calin Giurgiu, Iulian Hermeneanu, Dumitru Hojbota, Radu Igaszag, Marin Ionescu, Marin Iorda, Ladislau Labancz, Mihai Leonte, Floarea Liceica, Ion Manea, Paul Socrate Mateescu, Marcel Mihai, Marian Mihail, Virgil Mocanu, Jan Moraru, Stefan Munteanu, Gelu Muresan, Constantin Mustetea, Adrian Nicolau, Margareta Niculescu, Constantin Paun, Izabela Petrasincu, Aurel Petrescu, Dinu Petrescu, Adrian Petringenaru, Liana Petrutiu, Sever Picker, Letitia Popa, Constantin Popescu, Ion Popescu (Gopo), Puia Popescu, Lucian Profirescu, Mihai Rat, Pascal Radulescu, Eduard Sasu, Laurentiu Sarbu, Constanta Schiopescu, George Sibianu, Gita Clemansa Sion, Alexandru Solomon, Ioana Sturza, Dinu Serbescu, Bujor Stefanescu, Horia Stefanescu, Zoltan Szilagy, Mihai Surubaru, Norbert Taugner, Mircea Toia, Ion Truica, Olimp Varasteanu.

Animatia romaneasca – 3 – Filme

Animatia romaneasca – Dintre sute de catarge –

pelicula2Pentru a va edifica, ce a insemnat pentru animatia romaneasca infiintarea studioului “Animafilm” si cresterea numarului de animatori pregatiti in cadrul studioului incepand cu anul 1968, voi da comparativ titlurile filmelor realizate numai in anul 1961 si cele din anul 1986.

In 1961 au fost terminate urmatoarele – 8 filme.

“Cine a gasit manusa?”, “Imparatia lenesilor”, “Legenda contemporana”, “Made in Africa”, “Metamorfoze”, “Visul lui Boroboata”, “Zana de cerneala”, “Zgribulici”.

Pe genuri;
4 desen animat.
3 papusi.
1 cartoane decupate.

Iar in 1986 – 57 filme !!!

“A fi”, “Ajutor neasteptat”, “Andra”, “Asediul”, “Asezari omenesti-Orasul”,
“Balada”, “Braconierul”, “Balada unui greier mic”, “Cadoul ursuletilor”, “Carte de citire-carte de iubire”, “Casa padurarului”, “Cine rade la urma…”, “Comori nestiute”, “Culoarea”, “Cutia fermecata”, “Drumul spre castel”, “Dumbrava minunata”, “Electricitatea”, “Flori de cactus”, “Hai sa construim”, “Hibernarea”, “Homo faber”, “Iarna pe ulita”, “Infruntarea”, “Labirintul”, “La opera”, “Linia”, “Locul1”, “Lupta navala”, “Luna de pe cer”, “Lupul cel harnic”, “Maria nu minte”, “Mica bufnita”, “Mihaela si Scufita Rosie”, “Noul Kenno”, “Novacestii” (episoadele 4, 5, 6, 7, 8 si 9), “Ocroteste padurea”, “Omul sunator”, “Omul si vantul”, “Padurea”, “Puterea nevazuta”, “Racheta cosmica”, “Reprezentatia”, “Robotel si Creionel microdetectivi”, “Robotel, “Creionel si metroul”, “Soarele din casa”, “Suprafata”, “Tare ca fierul”, “Un vechi prieten”, “Ursuletul pedepsit”, “Volumul”, “Zeul luminii”.

Pe genuri;
53 filme de desen animat (dintre care un lung metraj – Cine rade la urma….).
3 filme de papusi.
Un film de cartoane decupate.

Animatia romaneasca – 2 – Statistica

animafilmAnimatia romaneasca – Dintre sute de catarge –

Asadar…

– Regia celor 1261 de filme a fost semnata de 79 de autori dintre care 14 au avut statut de colaborator.
– Toti au scris si scenarii.
– 65 au facut si animatie.
– 43 au realizat si scenografie.

– Filmul romanesc a beneficiat si de aportul altor 86 de animatori la care ii adaugam pe cei 65 regizori care au facut si animatie (in total 151 de animatori).
-Celor 79 de realizatori li se vor mai alatura alti 114 de scenaristi colaboratori (majoritatea scriitori), 9 redactori, 2 animatori si un scenograf care impreuna vor contribui la imbogatirea tematica a filmului de animatie cu scenarii de calitate (in total 205 scenaristi)
– Un numar de 26 de artisti plastici dintre care 12 colaboratori, au realizat decorurile la unele filme din productia autohtona ( plus cei 43 ce au semnat si regia), total 69 scenografi.
– Au fost atrasi in colaborari de tinuta, 75 de compozitori care impreuna cu 13 aranjori muzicali, din care 3 regizori muzicali si 2 ingineri de sunet, au acoperit intreaga productie de filme.
– Au participat la definitivarea dramaturgiei filmelor un numar de 18 redactori.
– 82 de desenatori din care 35 animatori secunzi si intermediaristi si 47 de conturisti si coloristi ( din care circa 20 fiind colaboratori) s-au straduit sa tina pasul cu stacheta tot mai ridicata a calitatii.
– Imaginea a fost asigurata de 30 operatori, din care 9 stabili cu cate un asistent fiecare, alti 8 operatori temporari si 4 colaboratori.
– Montajul (pozitiv si negativ) a fost asigurat de 13 monteuze, asistente si tehnologi.
– Sunetul a beneficiat de calificarea deosebita a 7 ingineri de sunet dintre care 4 colaboratori si un numar de 4 regizori muzicali. Si-au mai adus aportul si un numar de 7 tehnicieni de sunet si 3 proiectionisti.
– Vocile inconfundabile ale celor 26 de actori de prima marime a teatrului si filmului romanesc au dat glas multor personaje indragite. Numai eu am beneficiat de interpretarea de exceptie a 18 dintre ei!
– 6 asistente de regie au asigurat fluiditatea de exceptie in interiorul echipelor, de la intrarea in productie si pana la incheierea filmelor.
– 5 persoane calificate, au asigurat construirea tuturor papusilor si decorurilor necesare filmelor de gen in cadrul unui atelier specializat, cu participarea nemijlocita a 8 regizori, 5 animatori si 2 scenografi.
– Un numar de 8 oameni s-au ocupat de procurarea si pregatirea tuturor materialelor necesare productiei, inclusiv un operator truca pentru probele de miscare.
– In sfarsit, 9 sefi de productiei urmareau respectarea datelor economice si de
productivitate a filmelor.

Animatia romaneasca – 1 – OAMENI

Animatia romaneasca – Dintre sute de catarge –

animafilm2O statistica necesara si aproape completa.

– 1 –

Nu stiu cine m-a pus sa fac o incursiune in istoria filmului de animatie autohton si sa incerc a urmari dezvoltarea acestuia in decursul timpului.

Desi ma consider un tip ordonat, am avut o multime de greutati in prezentarea acestei statistici, datorita faptului ca exista riscul ca la o prima lecturare sa fi impresionat de numarul relativ mare de oameni care au participat la realizarea filmelor scapand din vedere faptul ca nu toti au activat in acelasi timp si ca foarte multi dintre ei au avut participari sporadice, unii realizand doar un film, numai decorurile sau animatia unui singur titlu, etc. In numarul de realizatori sau participanti la procesul de productie eu i-am inclus chiar si pe acestia. Deasemenea, in situatia realizatorilor cu activitati multiple (ex., regizori care au scris si scenariul sau au facut si animatia, decorurile sau alte activitati), eu am optat pentru una singura in care sa-i nominalizez, in acest caz pentru regie. Au fost si cateva exceptii dar de regula principiul dupa care m-am ghidat a fost un nume indiferent de cate activitati a depus.
Nu mi-am propus ca in acest material sa relatez despre greutatile intampinate
in realizarea filmelor ci doar despre cei implicati direct in procesul crearii lor.
Acest material se vrea doar o trecere in revista a celor ce au reprezentat ceva
pentru animatia autohtona si nu este o istorie romantata a actului intim de
creatie.Daca am omis pe cineva este doar saracia informatiilor de care am
dispus si imi cer scuze anticipat pentru eventualele erori.
De cand exista o oarecare evidenta a filmelor produse in Romania si pana in anul 2006 rezulta un numar de 1261 de scurt si lung metraje realizate in mai toate tehnicile cunoscute (desen animat, papusi, cartoane decupate, obiecte animate, pictura sub aparat, marionete, etc).

Nota
Numarul acestor filme (1261) mi-a fost comunicat de regizorul Radu
Igaszag care a facut un adevarat tur de forta pentru depistarea lor, cu ocazia realizarii peliculei “O alta scurta istorie”.
Interesant este ca in evidenta ANF sunt doar circa 900 si ceva de filme…???!!!

In peliculele prezentate de mine, nu sunt evidentiate numeroasele filme comanda (majoritatea de protectia muncii) si nici filmele combinate cu filmari reale din categoria documentarului, din lipsa de informatii concrete.
Deasemenea, in filmele mai sus mentionate, nu figureaza nici peliculele realizate in prestare pentru terti sau realizarile studiourilor infiintate dupa anul 1990 si forta de munca antrenata in procesul de productie al acestora….

Reale….. Manechinul

manechin

Studioul avea pentru filmarile la peliculele de protectia muncii, in special, un manechin de marimea unui om obisnuit cu capul si mainile din latex, pe care cei din echipa de filmare il imbracau cu o salopeta, ii puneau o casca de protectie pe cap si-l ancorau provizoriu sus pe un stalp intr-o atitudine de muncitor in plina activitate. Filmat de departe, puteai jura ca sus pe stalp se afla un lucrator ce incerca sa remedieze o defectiune a instalatiei electrice. La momentul ales, manechinul cadea de pe stalp
ramanand “inert” la picioarele stalpului. Acelasi manechin mai era folosit si in cazul crearii unor “accidente” rutiere in care folosirea unui cascador era prea riscanta si costisitoare. Dar nu despre utilizarea acestui “personaj”
vreau sa va relatez ci despre o intamplare cu o echipa care se intorcea catre casa (studiou) dupa terminarea filmarilor. In spatele microbuzului transformat in cinemobil, erau inghesuite, cabluri, practicabile, trepiedul aparatului de filmat, proiectoare, etc. si peste ele manechinul.
Din cauza inghesuielii din microbuz, usile din spate au fost legate cu sfoara.
La un moment dat, datorita trepidatiilor, usile s-au intredeschis si printre ele
manechinul s-a strecurat afara, iesindu-i capul si un brat care se miscau haotic in timp ce masina rula pe sosea.
Microbuzul depaseste, la un moment dat, un echipaj al militiei stationat intr-o parcare.
Cei doi militieni vazand un corp atarnand in spatele autovehicolului, pornesc
in urmarire. Il depasesc si-i fac semn sa traga pe dreapta. Dupa
oprirea microbuzului, isi scot pistoalele si oprindu-se la circa 10 metri de microbuz, ii cer soferului sa coboare. Soferul, insotit de un membru al echipei,
coboara pentru a afla motivul opririi.
Militienii,facand un ocol si neslabindu-i din priviri si din amenintarea pistoletelor ii cheama catre spatele microbuzului.
– Cine-i asta?…
– Care asta?…
Soferul schimba priviri intrebatoare cu colegul sau apoi privind in directia
indicata de militian, zambeste, spre uimirea oamenilor legii si incepe sa le explice “cine-i ala”.
Militienii s-au lasat greu convinsi dar dupa ce li s-a facut demonstratia ca
este doar un manechin, s-au apropiat, l-au intors pe toate partile cu mirare si in final s-au amuzat si ei de aceasta intamplare ciudata.
De unde se vede ce important este sa ai simtul umorului!
Dar daca nu-l aveau?…

Reale….. Stiati ca? …

acetofan

La inceputurile filmului de desen animat, din lipsa acetofanului (folia transparenta pe care sunt copiate si colorate desenele) creatorii au apelat la o solutie inedita. Au folosit radiografii procurate din spitale, pe care dupa ce le curatau de emulsie, le dadeau o noua intrebuintare, aceea de suport pentru desenele viitorului film. Colegii mai hatrii, glumeau, spunand ca in timpul rularii filmului, printre desenele ce se miscau pe ecran se puteau vedea din cand in cand si elemente ale scheletului uman datorita faptului ca nu totdeauna, radiografiile, erau curatate perfect.

Cateva mici trucuri folosite in animatie.

La filmele de cartoane decupate, daca se dorea ca un personaj sa ramana
nemiscat in cadru in timp ce alte personaje se miscau, acest era fixat de
cristalul de pe masa de lucru cu “hermenei”.
Iulian HermeneanuAcesti hermenei poarta numele inventatorului lor, Iulian Hermeneanu, regizor de filme de desen animat si sunt niste mici suluri realizate din scoci transparent cu partea adeziva in afara. Prin aplicarea acestora pe partea de contact cu cristalul, aceasta inovatie se lipea atat de desen cat si de acesta imobilizand personajul pana cand urma sa se miste din nou.(Foto 1 – Regizorul Iulian Hermeneanu,autor a nenumarate filme de desen animat,inventatorul “hermeneilor“)

Daca in filmele de papusi,unul din personaje trebuia sa “zboare” prin cadru, se construia deasupra zonei ce urma a fi traversata de eroul respectiv, un fel de consola bine rigidizata sub care actiona un fel de scripete asezat orizontal si de care era atarnat, personajul in discutie, cu ajutorul unui fir sau doua de la un ciorap de dama. Deplasarea se facea fotograma cu fotograma in timp ce se deplasa dintr-un punct in altul, singurul inconvenient fiind oprirea balansului produs de miscare.

Pentru a marca izbirea de un obstacol al unui personaj in miscare, in momentul impactului masa trucii se “scutura” dezordonat, pe directia sensului de miscare prima deplasare facandu-se mai ampla apoi celelalte la spatii aleatorii si sensuri opuse pana la oprirea definitiva. In aceste cadre sa misca totul. Chiar si decorul.

Tincu PuranLa filmul “Robinson Crusoe” aveam nevoie de o ploaie reala, cu apa adevarata, cu vant si tot tacamul. Am apelat la un operator de la filmul
documentar, Tincu Puran si impreuna am construit in curtea studioului o platforma pe care a fost instalata o turbina de aer, ca un ventilator urias – (cu un diametru de peste un metru) iar in fata acesteia, un tub Bergman din plastic lung de circa 3 metri si prevazut in partea de jos cu gauri de circa 1,5 mm si dispuse din 2 in 2 centimetri.
Acest tub era astupat la un capat iar la celalalt era un furtun racordat la o sursa de apa. Am protejat zona ce trebuia filmata cu panouri din panza neagra si am pus cateva proectoare sa lumineze doar apa care curgea.Filmarea a avut loc noaptea. In timp ce filmam cu un aparat Arriflex, cu viteza de 24 de imagini pe secunda, obturam sursa de aer cu o foaie de placaj pe care o miscam aleatoriu permitand aerului sa izbeasca sau nu in jeturile de apa, obtinand exact efectul dorit.
Vant si ploaie. Apoi negativul, nedevelopat, a fost incarcat in aparatul de
la truca si am suprapus animatia filmata cadru cu cadru.
Efectul este vizibil in prima parte a filmului, pana la naufragiu. ( Foto 2 – Tincu Puran, operator de mare talent, pedagog si colectionar de exceptie din lumea tehnicii fotografice. Era o adevarata enciclopedie cinematografica dar din nefericire ne-a parasit, desi ar fi avut multe lucruri sa ne mai spuna.)

Cum se face ? – Plastilina animata, pictura sub aparat, etc

Mihai Badica si Adrian NicolauDoua cuvinte despre filme realizate folosind materiale usor de modelat
precum plastilina. Si nu poti vorbi despre acest lucru, fara a face trimiteri la cel care inteles poate cel mai bine dintre noi cate posibilitati de exprimare ofera acest material, Mihai Badica. (Foto – Regizorii Mihai Badica (sus) si Adrian Nicolau, doua personalitati distincte in diversitatea de stiluri a animatiei romanesti.)

Mai toti ne-am jucat in copilarie cu plastilina, construind animale (de cele mai multe ori) fabuloase, cu care ne spuneam povesti cu intamplari incredibile.
Am constatat atunci, ca pe masura ce construiam un personaj mai mare, acesta se dezmembra sub ochii nostrii.
Realizatorul care a imbratisat acest mod de exprimare artistica, Mihai Badica, a fost cel care s-a aplecat cu cea mai mare atentie asupra secretelor plastilinei reusind sa o supuna, aceasta transformandu-se sub mainile sale in forme vii pline de sentimente si sensuri. El a descoperit ca plastilina trebuie imblanzita si sa execute intocmai intentiile creatorului. Pentru acest motiv, Mihai a imaginat diverse “armaturi” interioare pe care acoperindu-le cu acest material, le-a supus tuturor chinurilor creatiei, acestea descurcandu-se de minune si raspunzand cu docilitate transformarilor la care erau supuse.
Fiecare film ridica alte probleme si regizorul – animator trebuia sa le gaseasca raspunsul corect, motiv pentru care “cautarea” a devenit unul dintre factorii motori ai actului de creatie, ca si la celelalte genuri ale animatiei de altfel.
Foarte mult din materializarea scenariului se petrecea in timp ce facea
animatia, multe idei venind in timp ce opera asupra materiei, motiv pentru care la acest gen de filme de animatie,ca si la cel de pictura sub aparat, story-board-ul era pur orientativ. Actul de creatie se nastea direct in
timpul transformarii materiei si realizatorul opera, in functie de inspiratia
de moment, corectiile pe care le simtea necesare a fi aduse scenei respective, executand de cele mai multe ori modificari ale expresiei, gesturilor si timpilor (accelerand sau incetinind) miscarea in functie de noul sentiment ce urma a fi redat conform trairilor sale.
La acest gen de filme, personajele erau “construite” direct in platou si uneori fenomenul avea loc odata cu filmarea (ex. filmul Icar).
Cam aceleasi lucruri se petreceau si in cazul filmelor de “pictura sub aparat” al caror exponent a fost Sabin Balasa.
Sabin a incercat prima data sa utilizeze truca verticala,dar cum modul sau
preferat de a picta era pictura de sevalet, a optat pentru truca orizontala
in fata obiectivului acesteia aflandu-se pictura in continua transformare.
Sabin aducea modificari picturii sale, utilizand foarte rar inlantuirile executate cu ajutorul aparatului, el preferand transformarile pe viu,modificand,cadru cu cadru prin interventii picturale, o imagine fata de cea anteriora.
Din pacate, foarte multe “lucrari” nu s-au putut pastra, tocmai datorita acestei maniere de lucru.
Despre “drumurile” pe care trebuiau sa le faca, acel dute-vino catre zona de animat si iesirea din “cadru” nu mai pomenesc, intelegandu-se de la sine.
Daca din nefericire, negativul filmului se pana din vari motive, toata munca depusa, in aceste tehnici de animatie, trebuia reluata de la zero. La filmul de desen animat, existand toate acetofanele scenelor cu jurnalele de filmare respective precum si decorurile aferente era mult mai usor de refilmat si deci de inlocuit partile compromise tehnic.
Toti rasuflam usurati cand primeam “materialul” din laborator fara nici o
restrictie privind utilizarea acestuia.
La filmul de desen animat, solicitasem celor curiosi sa faca niste
calcule privind numarul de desene necesar pentru o anumita durata sau
lungime de film. Aici solicit curiosilor sa incarce a se pune in locul unui
animator de papusi tinand seama ca pentru fiecare miscare a personajului,
el trebuie sa faca circa 2 – 3 pasi inapoi pentru “fotografiere” apoi sa faca
aceeasi pasi,apropiindu-se de obiectul respectiv pentru a-l misca din nou.
Cati pasi ii sunt necesari pentru a realiza animatia la un scurt metraj de papusi? Dar Kilometri?

Cum se face? – Filmul de cartoane decupate

Daca tot am ajuns aici, hai sa va spun si cate ceva despre filmul de cartoane decupate.

Nea Costica si Laurentiu in pauzaCel care a initiat acest mod de exprimare artistica in fimul de animatie romanesc a fost Olimp Varasteanu, regizor, animator si scenograf.

Ideea noului gen de animatie a fost imbratisata si de alti realizatori precum – Laurentiu Sarbu, Adrian Nicolau sau Florin Angelescu (Angi), pentru a aminti doar pe cei ce au realizat cele mai multe filme in aceasta maniera, multe dintre acestea fiind premiate la diverse festivaluri.

(Foto 1 – Nea Costica si regizorul Laurentiu Sarbu, intr-o binemeritata pauza de filmare) si (Foto 2 – Inainte de a se dedica filmelor de cartoane decupate, regizorul Olimp Varasteanu era o prezenta obisnuita si in filmele in volum. Aici intr-un cadru din filmul satiric ‘Veniti maine”)

OlimpDupa cum v-ati dat seama, personajele sunt desenate, colorate si decupate dintr-un carton special care putea fi colorat fara pericolul ondularii la contactul cu guasa sau acuarela folosita (culori de apa).
Uneori, personajele erau construite din elementele constitutive facute
separat ex.; capul separat de corp,expresii diferite ale capetelor, vazute de fata, de profil sau de spate, uneori chiar si de sus. Mainile si picioarele urmau acelasi tipic.
Cand toate personajele si elementele ce le compuneau erau gata (colorate si decupate) urma vopsirea lor pe verso cu negru mat.
Acelasi lucru se intampla si cu decorurile care de cele mai multe ori erau
alcatuite din fragmente ce se “compuneau” la filmare pentru a se realiza
cadrul ce urma a fi filmat. Dar dece vopsite cu negru pe verso?
La filmul de cartoane decupate personajele nu puteau fi presate cu un cristal ca la desenul animat existand riscul deplasarii nedorite a personajului la o eventuala folosire a acestui accesoriu obligatoriu la filmarea pe acetofan.
BOBO eroul principal al serialuluiIn aceasta situatie, personajele erau animate direct pe un cristal de dimensiuni convenabile iar pentru evitarea aparitiei “umbrelor” desenelor reflectate de catre cristal datorita iluminarii, toate desenele erau colorate cu negru mat pe verso.La filmul de cartoane decupate au fost folosite ambele tipuri de truci (verticala si orizontala) dar cel mai mult s-a optat pentru cea orizontala datorita unui avantaj care la truca verticala nu ar fi fost asa simplu de realizat.In ce consta acest lucru? Camera de filmat, la truca orizontala, era indreptata cu obiectivul catre o oglinda de aproape 2,5 metri latime pe circa 1,5 metri inaltime, inclinata cam la 45 de grade catre aparat si in care se “reflectau” toate personajele si decorurile asezate pe mai multe planuri (toate din cristal de cea mai buna calitate) si iluminate independent unul fata de celalalt, ceea ce producea un efect artistic deosebit.
Planurile erau dispuse sub oglinda, pe verticala (unul sub altul) si la distante de circa 30 centimetri unul fata de celalalt si rigidizate intr-o rama paralelipipedica confectionata din metal si lemn.
Animatia fiind “culeasa” din oglinda de catre camera de filmare trebuia ca animatorul sa aiba in fata personajul intors cu 180 de grade pe ambele axe (N-S si E-V) si sa-l anime in aceasta pozitie.

Bob, nea Costica si AngiTot datorita acestui mod de filmare, genericele trebuiau sa aiba literele scrise de la dreapta spre stanga si puse in cadru cu “susul” in jos pentru a fi citite corect.

(Foto 3- Bobo, eroul principal al serialului cu acelasi nume realizat de regizorii Florin Angelescu si Adrian Nicolau) si (Foto 4 – Un trio de exceptie al filmului romanesc de animatie, regizorul Bob Calinescu (sus), operatorul Constantin Iscrulescu si regizorul Florin Angelescu (dreapta jos).