Desene animate - Blogul regizorului Victor Antonescu

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 1

Incepand de azi, voi posta pentru amatori, o mini selectie de efecte cinematografice.
Am selectat din multimea de trucaje uzitate in lumea filmului, pe cele mai des folosite in animatie.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 1

– Fondu-ul si inlantuirea –

Fondu-urile si inlantuirile sunt efectele cinematografice cele mai des intalnite in realizarea filmelor.
Nu imi propun sa discut despre conotatiile acestor efecte si rolul lor
printre mijloacele de exprimare filmica ci doar despre aspectul tehnic
al realizarii lor. Din multitudinea de ” roluri ” pe care le au efectele de mai sus, voi pomeni totusi cateva exemple precum; incheierea unei actiuni marcata printr-un fondu de inchidere (sau de intunecare cum i se mai spune), sau inceperea unei actiuni printr-un fondu de deschidere.
Inlantuirea este folosita de foarte multe ori pentru mutarea actiunii prezente in alt loc, in acelasi timp sau altul dar legata logic de scenele anterioare. Este folosita deasemeni in comprimarea dimensiunii timpului prin prezentarea in cateva minute de ” timp cinematografic ” a unei intregi istorii.
Aceste trei trucaje pot fi realizate intr-un studiou specializat folosind un aparat special – truca – sau direct in laborator.
Pentru realizarea unui fondu inchidere, operatorul apeleaza la un
dispozitiv special aflat in interiorul aparatului de filmat – OBTURATORUL.
Acesta este un disc care are practicata o fereastra prin care lumina, ce
patrunde prin obiectivul aparatului, impresioneaza pelicula.
Efectul este asemanator cu gestul magic pe care il faceau fotografii
scotand capacul de protectie al obiectivului si dupa o degajare eleganta
insotita de un ” cu – cu ” cantat pentru a-ti atrage privirea catre el,
acoperea din nou obiectivul aparatului.
Aceasta manevra o face obturatorul care se roteste si permite
expunerea peliculei. Cantitatea de lumina care patrunde prin aceasta
fereastra, poate fi controlata cu ajutorul unui sector gradat care executa aceasta rotatie impreuna cu obturatorul.
Inchizand progresiv acest sector, cu fiecare rotatie a obturatorului,
tot mai putina lumina va impresiona pelicula.
Pe ultima fotograma a fondu-ului, sectorul fiind inchis complet, pelicula nu mai este impresionata ( expusa ) de loc iar negativul, dupa developare
va fi complet transparent in acea zona.
La copierea pozitiva, zona in care s-a facut fondu-ul se va innegri treptat iar efectul pe ecran va fi cel dorit, adica o intunecare progresiva a imaginii.
Acelasi lucru se petrece si la un fondu deschidere, numai ca filmarea
incepe cu sectorul obturatorului inchis complet. Pe masura ce se
filmeaza acesta este deschis treptat iar imaginea proiectata va porni
din negru si se va lumina progresiv, dezvaluind actiunea.
Inlantuirea, este o filmare in care o imagine sau actiune se dizolva in
timp ce o alta devine tot mai vizibila, acest lucru petrecandu-se simultan
in timpul proiectiei.
In Figura 1 se pot observa schematic;
A – un fondu inchidere, B – fondu deschidere iar in C – o inlantuire.
Fiecare procedeu are semnul grafic pe care animatorul il indica in
jurnalul de filmare ( exposure sheet ), durata prestabilita a acestei
prezentari fiind de 18 fotograme.

In Fig.2, prezint schematic modul in care pelicula este expusa de la
100% la 0% pentru a se obtine; in cazul A un fondu inchidere iar in B, de la 0% la 100%, un fondu deschidere.

O inlantuire este alcatuita din doua fondu-uri, primul de inchidere iar
al doilea de deschidere, operatiune executata asupra acelorasi fotograme.
Pentru acest lucru, operatorul va nota numarul fotogramei de la care
incepe fondu-ul de inchidere si ultima fotograma ( cu expunere zero ).
Pune apoi camera pe ” mers inapoi ” cu sectorul obturatorului inchis
complet si face ca pelicula din aparat sa parcurga in sens invers cele
18 fotograme ale fondu-ului de inchidere. Pentru mai multa siguranta,
operatorul va depasi numarul fotogramei de la care a inceput fondu-ul
cu inca doua – trei fotograme, schimba sensul de miscare al peliculei
in camera de filmat si porneste, oprindu-se la fotograma de inceput
a fondu-ului. Deci, daca a inceput fondu-ul la fotograma 200 si a incheiat
la fotograma 218, porneste aparatul pe ” inapoi ” si se opreste la
fotograma 198, schimba ” pe inainte ” si se opreste la fotograma 200.
Operatorii cu experienta, motiveaza aceasta manevra cu scopul
cuplarii perfecte a tuturor dispozitivelor de transport al peliculei (pinioane,
grifa – contragrifa, etc.) din interiorul camerei de filmat.
Urmeaza schimbarea scenei ( decor, animatie, eventual surse de
lumina ), se stabilesc cadrele viitoarelor miscari ale aparatului si se
incepe filmarea deschizand progresiv sectorul obturatorului.
Stiindu-se ca o pelicula expusa 100 % are o expunere corecta, in cazul
inlantuirilor se va avea grija sa se respecte acest lucru.
De exemplu; prima fotograma a fondu-ului este expusa 90% pentru
fondu-ul de inchidere si compensata cu 10% pentru deschidere.
La jumatatea inlantuirii, cele doua expuneri vor fi 50% + 50% iar
imaginile de pe ecran ale celor doua scene se vor vedea impreuna la
fel de diluate, urmand ca pe masura ce inlantuirea progreseaza, imaginea
primei scene sa dispara treptat in timp ce a celei de-a doua sa capete
tot mai multa concretrete.

In Fig.3 se observa expunerile celor doua scene in cazul unei inlantuiri.
Scena A incepe fondu-ul de inchidere de la o expunere 100% si se
incheie la fotograma 18 cu expunere 0%. Observam cum scena B incepe
de la o expunere 0% si se termina la 100% la ultima fotograma a inlantuirii.
Momentul de mijloc al inlantuirii arata procentul expunerilor celor doua
fondu-uri.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 2

– Filmare inapoi –

Sunt situatii cand utilizarea filmarii cu truca pe ” mers inapoi “, este
obligatorie. Imaginati-va ca aveti situatia unui personaj care picteaza
o lucrare celebra. Este imposibil sa faci sa ” apara ” lucrarea pe masura
ce este pictata, asa cum a facut la noi Sabin Balasa. Si atunci ?…
Simplu ! Stim ce durata va avea scena si cu sectorul obturatorului
camerei de filmat inchis vom parcurge numarul de fotograme pe mers ” inainte “.
Pregatim scena, punem imaginea ce vrem sa ” apara treptat “,
stabilim cadrul si miscarea eroului deschidem complet sectorul obturatorului camerei si incepem filmarea pe inapoi, ” stergand ” sau
acoperind cu o culoare de fond, alb de exemplu, pictura initiala.
Se poate realiza acest lucru cu multa precizie, daca operatorul,
eventual asistat de animator, are pe un celuloid transparent toate
directiile de pensulare ale personajului in cadru pentru a le urmari cu
exactitate. Cand totul este gata, se inchide din nou sectorul si se
parcurge intregul material ” pe inainte ” pana la fotograma de la care
s-a inceput filmarea anterioara. Se deschide sectorul si se poate
continua filmarea normal cu alte scene ale filmului.
La proiectie, scena cu pictorul ne va dezvalui modul in care acesta
a creat tabloul chiar sub ochii nostri.
Un alt exemplu, din multimea de cazuri in care filmarea pe ” inapoi ”
este necesara, este aceea a urmelor lasate pe sol, zapada, nisip, etc.
Se fac toate urmele picioarelor, plasate in punctele de contact cu solul
conform desfasurarii animatiei.
Se incepe filmarea odata cu ” citirea ” jurnalului de filmare de la sfarsit
catre inceput si pe masura ce personajul miscandu-se inapoi, la fiecare ridicare a piciorului de contact se sterge urma respectiva.
In proiectie vom vedea personajul lasand in urma semnele trecerii sale.
Cazuri sunt nenumarate. Cand se va pune problema rezolvarii lor
vom apela la acest mod de filmare. Trebuie avut in vedere ca uneori
interventia asupra unei lucrari este ireversibila si ca trebuie sa ne gandim
de doua ori inainte de a incepe filmarea.

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 10

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –

Azi postez o pagina de colorat avandu-i ca eroi pe cei sapte pitici stransi in jurul lui Alba ca Zapada.
Alaturi de celebrele personaje, rebusul ” GAGURI “, insotit de un desen plin de umor realizat de fostul nostru coleg, graficianul Cristian Marcu.
Din nefericire, o boala necrutatoare l-a rapit de curand dintre noi.
Si avea doar 53 de ani! Dumnezeu sa-l odihneasca !

ANIMA – ANIMAE 33
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –
– Continuare.

– Minutajul in multipli de patru –

Desi pare o chestiune lipsita de importanta, am descoperit ca exista numeroase motive intemeiate sa se minuteze animarea in multipli de
patru. Adica, efectele sa fie mentinute pe lungimi standard de 16, 20,
24, 32, 40, 48 sau 64 fotograme. Nu incepeti un travelling cu fotograma
77; folositi fie 76 fie 80.
Dupa catva timp aceasta sugestie destul de simpla asigura operatorului
multe posibilitati de control si verificari, mentinand in acelasi timp
minutajul in cadrul fractiunii de secunda. Unitatile de patru fotograme
constituie fractiuni convenabile de secunda si pentru lungimile masurate
in picioare pentru pelicula de 16 si 35 mm.
Operatorul se va obisnui sa gaseasca relatii egale si frumoase intre
anumiti factori ca; numarul de fotograme, pozitiile pentru panoramic,
ciclicele de patru celuloide, turnarea pe doua si comenzile pentru
panoramic la un sfert de rotire a manivelei. Erorile se observa mai prompt si se fac mai rar.
Monteurul va aprecia ca aceasta regula generala ii usureaza si lui munca.
Foarte des el va avea nevoie de un timp suplimentar pentru a situa in
mod adecvat prima sau ultima fotograma din actiune, intr-o secventa
animata. Conformarea la aceasta regula lesnicioasa a multiplului de patru
se dovedeste avantajoasa.
In spectrul total al fotografierii pentru animatie exista un camp larg intre foaia de expunere fotograma cu fotograma si cealalta extrema, unde
operatorul este animator. Desigur, functia insasi va indica de obicei masura in care se cere operatorului sa urmeze indicatiile primite sau sa-si exercite aprecierea creatoare.
Intr-un mare numar de productii meritorii, aparatul de filmat pentru
animatie a constituit virtual unicul instrument creator. Tablouri vechi, schite si fotografii au fost manipulate artistic pe un stand de animare ( truca ), realizandu-se efecte incantatoare, secvente dramatice si tipuri de miscari care au insufletit efectiv vechile imagini fixe. Tot astfel, cineastii au invatat ca o serie de imagini fixe manevrate inteligent pe un stand de animatie dobandesc o calitate exceptionala, superioara uneori actiunii vii.
Dar chiar daca ne limitam observatia la exemple mai putin artistice de
operatorie pentru animatie, exista zone in care operatorul de animatie
poate sa intareasca efectele si sa reduca efortul.

Va urma

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 7

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –

Astazi ne intalnim cu un alt personaj celebru.
Este vorba despre – Pantera Roz – o nostima felina, protagonista unui adevarat recital de gaguri in maniera burlescului din perioada filmului mut.

ANIMA – ANIMAE 30
– Posibilitatile creatoare ale operatorului de animatie. –

Spicuiri din articolul scris de L. S. Rhodes in American Cinematographer, nr. 1 din 1966.

Un operator de animatie versat si inventiv are posibilitatea unica sa creeze material filmic, posibilitate cu mult mai rafinata decat simpla animatie de “cartoons”. El poate utiliza materiale relativ simple, creind din ele efecte interesante pe ecran, economisind de multe ori pictorului si animatorului atat timpul cat si eforturi inutile.
In aceasta profesiune interesanta care necesita artisti si tehnicieni de
inalta specializare, exista un canal ingust prin care trebuie sa treaca toate eforturile lor organizate inainte de a deveni realitate. Acest canal il
constituie obiectivul aparatului de filmat pentru animatie, cu deschiderea
lui mica ( de obicei nu mai mult de f;8 ), prin care trebuie sa treaca munca scriitorilor, a regizorilor, a desenatorilor, a pictorilor si a animatorilor, pentru
a deveni o banda utila de film cinematografic. Unul dintre patronii mei a exclamat odata nerabdator, ” Necazul cu voi, animatorii, este ca ganditi cadrele unul cate unul !” El insinua prin aceasta ca n-ar trebui sa facem asa si, privind retrospectiv, trebuie sa fiu de acord cu el.
Desenatorul fondurilor zambeste dispretuitor auzind ca operatorul trebuie sa faca 1440 de imagini individuale (si chiar mai mult) pentru a obtine un minut de proiectie pe ecran. Dar dupa cum stie orice animator calificat, aceste statistici sunt derutante. Adevarul este ca, fata de orele-om cheltuite, aparatul de proiectie realizeaza un raport foarte inalt de film utilizabil.
Spre deosebire de filmarea pe viu de pe platou, la care ia parte o echipa de cel putin 10 tehnicieni, plus actorii, costumele, recuzita, iluminarea, repetitiile, dublele si marele consum de pelicula, clipirile linistite si egale ale aparatului de animatie pot produce surprinzatorul volum de aproape suta la suta de metraj util.

– Alta cale –

Am fotografiat, in diferite cazuri, singur, intr-o singura zi, mai mult de
15 minute de animatie finita. Desi aceasta nu constituie o norma, faptul
indica necesitatea unui alt tip de fotografie pentru animatie.
Intr-un articol recent despre fotografia in animatie, autorul arata ca
fiecare fotograma poate fi descrisa prin “stenografierea” ei in foaia de expunere (lista de expunere). Nu sunt in dezacord cu acel articol bine scris, dar observ ca metoda consuma totusi o cantitate apreciabila din pretiosul timp al pictorului. Rareori animatorul va intocmi foi de expunere, deoarece masuratorile si calculele i-ar cere ore intregi (???)*. Foaia de expunere fotograma cu fotograma are avantajul ca precizeaza fiecare detaliu din fiecare fotograma, desi, dupa cum poate confirma orice operator de animatie, foile de expunere pot fi gresite.
In filmele educative, de la subiectele pentru scolile elementare pana la
filmele de instructaj tehnic militar de mare precizie, animatia este un
instrument foarte necesar.
Intr-un mare numar de stiluri de animatie din alte genuri decat desenul
animat, efectele de miscare se obtin in alt mod decat prin animarea cu
celuloide. Nu este vorba numai de miscari panoramice sau travellinguri,
nici de efecte optice ca intunecari si inlantuiri, ci de o diversitate aproape
nesfarsita de efecte, mergand de la “zgariere” si “accesorii” pana la
expunerile multiple si efectele de trucaj. In multe dintre aceste tehnici de
animatie, nici o foaie de expunere nu poate furniza operatorului instructiunile complete si o incarcare a fiecarei fotograme cu astfel de indicatii ar reprezenta pur si simplu o pierdere de timp.

Nota *. Autorul articolului face gresala de a spune ca foile de expunere,
rareori vor fi intocmite de animatori.
Nu rareori, ci TOTDEAUNA au fost si vor fi concepute de animatori.
Problema apare in alt loc si anume acolo unde tehnicienii suprapun
peste trairile desenelor in miscare stabilite de animator in foile de expunere, indicatiile de natura tehnica pentru usurarea muncii operatorului de imagine.
Mi-au cazut sub ochi asemenea foi de expunere si sincer sa fiu, prefer
modul nostru de lucru.
Am inteles ca acesta este modul cel mai eficient de industrializare a
procesului tehnologic in filmul de animatie. O fi..
Pentru comparare voi posta o lista de expunere cu indicatiile
necesare lucrului la un film. Ea a fost conceputa de regizorul S. Bosustow si folosita ca argument intr-o demonstratie privind activitatea operatorului de animatie. Lista este ceva intre story-board si o lista de expunere obisnuita si mi se pare destul de complicata.
Personal, m-am incurcat in calculele facute in inchi si nu in
milimetri ca toata lumea si am renuntat sa mai postez articolul cu pricina
datorita abundentei de termeni tehnici, unii tradusi aiurea si care in final
nu serveau nimanui.

– Aceasta este un model de cum arata o lista de expunere cu toate
” indicatiile corespunzatoare “. Ea trebuie privita cand pe verticala pentru a urmari cum sunt folosite desenele in timpul filmarii cand pe orizontala pentru a afla ce are de facut operatorul. Crima si pedeapsa ! ]

Va urma

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 3

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “.
– Continuare –

Astazi este randul neastamparatei Woody, ciocanitoarea, pentru a fi
postata.

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 26

” Animatia si legile formei ”
– Continuare –

Ecranul de ace al lui Alexeieff poate fi considerat ca primul sistem de creare mecanica a imaginilor manevrabile, reducand imaginea la un sistem de puncte, comparabile sistemului cliseelor simili remodelabile la infinit. Tocmai din aceasta manipulare a formelor celor mai simple (punct, linie, cerc etc.) si a configuratiilor elementare pe care acestea le determina, se poate degaja ceea ce este mecanizabil in generarea formelor si a figurilor.
Dupa numeroase productii experimentale ce pun in miscare forme pure pe gustul cercetatorilor de pe Coasta de Vest ( Jordan Belson, Hy Hirsch etc. ) este interesant sa regasim la John si James Whitney aceeasi tendinta a animatorilor de a incepe studiul in special de la pete si puncte, fiind absolut constienti de analogia acestor figuri cu conceptul de punct in similigravura si in televiziune ( YANTRA /1960/ de James Whitney ).
In CATALOG /1961/, John Whitney ne propune o prodigioasa serie de
rezultate care constituie de asemenea mari orientari, caracterizand categorii fotocinematice ce pot fi asemanate cu experientele lui Alexeieff
( controlul duratelor, al similitudinilor si al orientarilor, in luarea de vederi a miscarii pendulare ).
Aceste roiuri divergente, aceste multiplicari decalate ale aceluiasi semn, aceste creari de forme prin repetarea, prin suprapunerea unui semn generator, expunerile intermitente, proiectarea unor organizari regulate de semne identice pe suprafete complexe, presupun o reflexie fotomecanica indispensabila.
Acum, cand cuvenita constatare a analogiei profunde dintre muzica si
matematici a dirijat pe specialistii teoriilor informarii catre studiul structurii si al compozitiei muzicale, dispunand pentru aceasta de magnificele ordinatoare digitale, bine este ca nu au fost complet abandonate problemele imaginii si ca pe un aparataj intamplator, cativa cineasti de animatie incearca experiente novatoare, servind cu multa utilitate, dupa cum vom vedea mai tarziu, stiintele incerte.

– Va urma –

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 2

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “.
– Continuare –

Azi Donald Duck. Despre indragitul personaj aprecierile Danei Duma
creioneaza cu profesionalism rolul acestuia in panoplia de eroi de
prima marime in lumea desenului animat.

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 25

” Animatia si legile formei “

Cautarea lizibilitatii maxime si a celei mai bune economii functionale incita creatori ca Saul Bass sa mearga mai departe decat a pune in relatie niste forme pure cu un dinamism muzical, asa cum fac, cu o indrazneala mai mica de cat se presupune, partizanii filmului “experimental” abstract.
Genericele lui Saul Bass incep sa jongleze constient si savant cu legile formei, utilizand semne foarte simple ca punctele, liniile paralele sau concurente. Len Lye si McLaren pun in discutie suporturile formelor, asa cum au facut psihologii de la Gestalt.
Quincunx-urile – asamblarea de obiecte dispuse cate cinci; patru in careu in dreptunghi sau in romb si unul la mijloc – cu semne frematatoare ale lui Len Lye ( puncte, bastonase sau boabe de cafea ), critica procesele de excitatie si reactie retiniana, bazandu-si forta vizuala pe regularitatea, pe simetria sau pe pregnanta formelor, rasturnand toate fenomenele de segregare, de reunire care permit gruparea sau distingerea formelor si ideogramelor.
Freneziei unui Len Lye par a i se opune modurile mistice si ascetice de reductie pe care le prefera McLaren actualmente pentru semnele sale extrem de simple, ale caror comportamente limitate se dezvolta misterios pe calmul vid al culorilor pure, pale, in variatie imperceptibila, obtinute prin copiere cu filtre colorate.
In LINII VERTICALE si LINII ORIZONTALE cateva linii se incrucisaza incet, se amesteca se determina un spatiu, generandu-se in zone de
vid orbitor.
Cu MOSAIC /1965/ incrucisand elementele a doua filme precedente, McLaren obtine un quincunx de puncte care se grupeaza, se indeparteaza, se atrag cu o spontaneitate colectiva sesizanta care aminteste viata imprevizibila a elementelor individualiste din PUNCTE si BUCLE.
Astfel, jongland cu insesi modelele perceptiei, ale miscarii si ale formelor, animatia pune in evidenta contributia inimitabila a cinematografului la controlul, critica si transportul informatiei vizuale.
Asteptam ca extinderea necrutatoare a electronicii, careia ii datoram o noua revolutie industriala, sa invalideze toate sistemele actuale de difuzare si sa aduca modificari esentiale in productia imaginilor.
Pana atunci, aceste moduri de control asupra semnelor simple ne fac
sa intrevedem perspectiva unor cercetari cu privire la acele neverosimile masini de fabricat imagini.
Si aici, prin conditiile sale speciale de creatie manuala si sintetica, cinematograful de animatie va preceda imagistica realista in domeniul imaginilor automatice, asa cum a beneficiat mai repede si de sunet si culoare.

– Va urma –

Unde sunt filmele copilariei ? Masha si ursul.

Am avut zilele trecute sansa de a viziona un serial realizat la Studioul
ANIMACCORD din Rusia si intitulat ” Masha si ursul” (Masha and the bear).

Episoadele serialului, de circa 7 minute fiecare, au fost realizate de creatori diferiti, dar unitatea acestor episoade a fost asigurata de un singur regizor in persoana lui Oleg Kuzovkov.
Adresat cu precadere copiilor intre 3 si 9 ani, povestile simple dar pline de umor, gingasie si invataminte, au beneficiat de o animatie de calitate, exceland in special prin miscarea expresiva a fetitei dar si prin dialogurile puse in valoare de vocile unor actori care s-au mulat perfect cu ” jocul “personajelor.

Recomand acest serial in speranta ca poate – poate va determina si la animatorii nostri, o tratare serioasa a fenomenului animatiei.
Tehnica folosita este cea 3D, studioul beneficiind de o serie de facilitati, printre care si un platou utilat pentru captura miscarii.
O serie de miscari le-am remarcat si la cativa animatori romani, dar realizarea expresiei faciale este cea care impresioneaza in mod deosebit.
La acest capitol, ” animatorii ” nostri mai au multe de dobandit, atat teoretic, cat mai ales practic. Faptul ca o serie de regizori s-au subordonat unui singur coordonator a dovedit inca odata ca numai asa se poate garanta realizarea unor proiecte de anvergura.
Ma bucura faptul ca mai sunt animatori care isi propun ca obiectiv tinta,
varsta copilariei. Cei de la studioul Animaccord, sunt si mai exacti in
alegerea varstei, ei propunandu-si zona intre 3 si 9 ani.
Zona aleasa de Oleg Kuzovkov, s-a dovedit a fi una foarte delicata datorita tocmai perioadei in care copiii iau contact cu lumea inconjuratoare.

Maestria realizatorilor in a transmite micilor spectatori, sentimentele si
comportamentul adecvat varstei, prin dialoguri si jocuri ale fizionomiei
eroilor principali ( cu precadere ), fac din acest serial o demonstratie
de virtuozitate pe care o intalnesti doar la marile studiouri.
Am ramas impresionat deasemeni de aerul foarte rusesc al filmelor
iar amestecul intre nou si vechi excelent mixat, devine in multe situatii,
sursa unor gaguri de buna calitate.
Pentru toate acestea, celor de la Animaccord li se cuvin toate laudele.
Le transmit pe aceasta cale un sincer BRAVO !

Almanahul “Scurta istorie a animatiei” – 25 de ani de la aparitie – 2

Conform promisiunii, iata pagina in continuarea celei postate anterior.
Deci;
PAGINA 2

Capitolul 3,
Pionierii filmului romanesc de animatie –
Cu Pacala in luna –
240 de fotograme din 80 de filme –
Supararea lui Haplea si aeroplanul lui Lindberg –
O ” Clipa de emotie “

Data viitoare veti afla despre primele vedete ale filmului de animatie.
Dintre personajele indragite nu vor lipsi Popeye marinarul si Mickey Mouse.
Tot in aceasta postare, despre importanta sunetului pentru cinematografie si rolul acestuia in
filmele de animatie.

Almanahul “Scurta istorie a animatiei” – 25 de ani de la aparitie – 1

S-au implinit douazeci si cinci de ani de cand, la initiativa unuia din redactorii nostri, eseistul Grigore Traian Pop, a aparut primul ALMANAH dedicat in exclusivitate animatiei.

Beneficiind de aportul competent al altui redactor din acea vreme, Dana Duma, azi profesor universitar la UNATC ( Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica I. L. Caragiale din Bucuresti ) si de colaborarea documentata a lui Calin Caliman, critic de film, ALMANAHUL ENCICLOPEDIC “CONTEMPORANUL” intitulat ” SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “, a reusit la acea vreme, sa faca o succinta trecere in revista a celor mai semnificative evenimente ale animatiei mondiale si sa prezinte o suita de 33 de microportrete ilustrate ale regizorilor care au facut sa se vorbeasca in anii de atunci – din ce in ce mai elogios, din ce in ce mai adesea – despre productia romaneasca de animatie ( citand-o pe Dana Duma ). Tot ea spunea ca;…
” Ilustratiile ce insotesc aceste microportrete explica in buna masura succesul eroilor nascociti de animatorii nostri pe ecranul romanesc si pe cel mondial.
Prestigiul studioului ” Animafilm ” datoreaza mult autorilor mentionati aici dar si multor altora despre care vom avea cu siguranta prilejul sa mai vorbim.”…
…Inchei citatul.

Cele 33 de portrete, insotite de cateva imagini din filmele lor apartineau
regizorilor de atunci si anume;
( In ordine alfabetica ) – Florin Angelescu, Victor Antonescu, Tatiana Apahidean, Matty Aslan, Artin Badea, Olimpiu Bandalac, Sabin Balasa, Zeno Bogdanescu, Anamaria Buzea, Zaharia Buzea, Luminita Cazacu, Calin Cazan,Bob Calinescu, Nell Cobar, Ion Popescu Gopo, Iulian Hermeneanu, RaduIgazsag, Flori Liceica, Ion Manea, Virgil Mocanu, Adrian Nicolau, Constantin Paun, Isabela Petrasincu, Adrian Petringenaru, Dinu Petrescu, Liana Petrutiu, Lucian Profirescu, George Sibianu, Laurentiu Sirbu, Dinu Serbescu, Mircea Toia, Ion Truica si Olimp Varasteanu.
Dintre cei 33 prezentati cu acel prilej, astazi lipsesc dintre noi mai mult de
jumatate.
La realizarea acestui ALMANAH, in afara de cei sus-mentionati, au mai colaborat ; Dan Chisovski, Octavian Frecea, Simona Liritis, Cristian Marcu,
Dumitru Nicu, Lucia Postelnicu, Velica Stoica, Benone Suvaila si Elena Marinescu.
Copertile I si IV ale acestui almanah au fost realizate de regretatul nostru
coleg Zaharia Buzea.

Din ” SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ” am ales pentru amatori o si mai scurta istorie concentrata in 12 capitole, care mai de care mai incitant, apartinand reputatului critic de film Calin Caliman.
Lecturand-o, sper sa realizati cu acest prilej, ce a reprezentat pentru noi cei care am avut sansa sa lucram intr-o adevarata fabrica de vise si zestrea pe care v-o lasam ca punct de reper pentru viitor.
Intrucat materialul publicat nu putea fi impartit pe capitole, asa cum au fost scrise de autor, le voi posta pe pagini exact cum au aparut in almanah.
Va trebui sa ateptati urmatoarele postari, pana cand veti putea urmari toate cele 14 pagini.

Pentru inceput, voi anunta titlurile din prima pagina.
Deci;
PAGINA 1

SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE

Capitolul 1,
In care cititorii vor incerca sa afle ce este un film de anumatie.
Un ” copil minune “? –
Un univers in miscare ? –
O bucurie continua ? –
Un ” concentrat de idei ? –
Sau toate la un loc ?

Capitolul 2,
Cativa ” monstri preistorici ” : Choreutoscopul, Fenakistiscopul,
Zooscopul, Praxinoscopul –
” Teatrul optic ” – de la muzeul Grevin din Paris –
Cutia de chibrituri buclucasa –
Adevaratul parinte al filmului de animatie –
Microbii veseli si legumele vii –
De la artizanat la industrie.

“Robinson Crusoe” – “Il Racconto della giungla” pe TVR3

Sambata, 20 august, la ora 18 iubitorii filmului de desen animat, pot urmari pe Tvr 3 filmul de lung metraj “Robinson Crusoe” cunoscut publicului si cu numele de “Il Racconto della giungla”.

ROBINSON CRUSOE – este primul lung metraj de animatie romanesc
si a fost realizat in coproductie de catre IFE – ROMA, CORONA CINEMATOGRAFICA – Italia si Studioul Cinematografic ANIMAFILM din Romania.

Filmul a beneficiat de vocile de exceptie ale unor actori deosebiti.

Anda Calugareanu ( Vineri ), Nucu Paunescu ( Bongo – Bongo ), Horia
Caciulescu ( Poll ), Ion Caramitru ( Robinson ), Alexandrina Halic ( Lap ), Louisa Derderian ( Lip ), Mircea Basta ( Daniel ), Simion Valeriu
( Bucatarul si diversi canibali ).

Festivalul International al Filmului pentru Copii si Tineret ” Punguta cu doi bani ” desfasurat la Piatra Neamt intre 29 iunie – 3 iulie a.c. – O reusita !

Continuare.

Anticipand desfasurarea festivalului pentru copii de la Piatra Neamt,
natura a tinut sa nu fie mai prejos si dupa o perioada mohorata si ploioasa si-a pus straie noi de sarbatoare.

Imaginea a fost luata in dimineata zilei in care avea loc la cinematograful Panoramic, proiectia filmului ” Robinson Crusoe”.

Daca in prima mea postare, am facut o prezentare destul de succinta despre organizare, acum voi incerca sa subliniez cateva din punctele de vedere ale participantilor la acest festival, fara a avea insa pretentia de epuizare a subiectului care a starnit interesul tuturor celor prezenti.
Nu intentionez sa fac o paralela intre editiile anterioare si cea de acum.
Doresc doar sa atrag atentia forurilor competente asupra unei probleme,
de importanta majora, neglijata mai bine de douazeci de ani si anume,
cea mai delicata perioada din viata, COPILARIA.
Douazeci de ani de nesocotire a celei mai expuse varste la violenta
care abunda cu o infricosatoare insistenta pe toate canalele televiziunilor.
Cu totii stim ca nu copiii hotarasc ce vor sa vada.
Acest lucru il hotarasc o serie de atotstiutori, mi-as permite sa spun,
fara copilarie, care intineaza cu obstinatie tot ce este mai frumos si mai de pret, aratandu-le filme care sperie chiar si un adult .
Copiii vor sa vada filme FRUMOASE, fara VIOLENTA DE DRAGUL
VIOLENTEI. Vor sa se regaseasca in intamplarile povestite pe ecran.
Ce li se ofera insa acestor suflete nevinovate?
Monstrii, conflicte si violenta nonstop, frizand patologicul.
In sprijinul celor de mai sus, imi permit sa-l citez pe Dl. Profesor Universitar Dr. Titus Vijeu, personalitate marcanta a culturii nationale, specialist in comunicarea audio-vizuala, care spunea la simpozionul ” Violenta in filmul pentru copii si in filmul animat ” ca <…istoria s-a creat din violenta iar prezentarea acesteia in formele de astazi are un efect traumatizant asupra copiilor. Fostul copil, devenit adult poate dobandi,
datorita acestui bombardament mediatic, un important handicap psihic cu consecinte nebanuite in viitor.
Copiilor nu trebuie sa le aratam nici numai frumosul sau binele. Pot
deveni astfel, vulnerabili in fata violentei, dar a face o selectie riguroasa a ceea ce li se arata, este imperios necesara >.
La discutiile moderate cu deosebit simt analitic de catre Domnia sa,
au fost reliefate o serie de aspecte care tin de perspectiva filmului pentru copii in raport cu cerintele formarii si educarii celor mici.
Violenta gratuita este cea mai periculoasa, ea fiind perceputa de copil,
la un moment dat, ca un mod de a fi. Copilul are nevoie de iubire si
aici intervine rolul parintilor. Dar cati dintre acestia mai au timp pentru
intrebarile micutilor ce bat la portile cunoasterii ?
Obositi si preocupati, adultii au tot mai putin timp pentru dialogul cu micutele fapturi iar acestea, din lipsa comunicarii cu parintii lor, isi
gasesc refugiul in fata televizoarelor sau a calculatoarelor.
Un alt aspect la fel de nociv ca si imaginile incriminate mai sus, sunt
unele traduceri si dublaje ale filmelor pentru copii, lasate in seama
a te miri cine, care fara sa “slefuiasca” textul, il transmit copiilor intr-o
forma bruta, necesitand de multe ori explicatii suplimentare si pertinente
din partea parintilor.
Copilul intra in contact cu imaginile prezentate fara sa aiba informatii de cum trebuiesc vazute iar nevoia organica de a se contopi sau regasi in imaginile de pe ecran il pot indruma spre zone ce depasesc puterea lui de intelegere cu implicatii majore in formarea sa viitoare.
Accesul la sintaxa limbajului cinematografic ar trebui dezvoltat asa
cum se facea odata prin mijlocirea cinecluburilor disparute si ele
in iuresul inconstient de a distruge fara a construi nimic in loc.
Aproape toti, am avut in copilarie eroi cu care voiam sa ne identificam,
sa fim ca ei, dar nu-mi amintesc ca vreunul din prietenii mei de joaca
sa fi vrut sa ” fie ” un balaur, un zmeu sau vreun nelegiuit din filmele
western. Imaginile prezentate in zilele noastre, fac partase televiziunile
la fenomenul de control al vietii prin imagini. Invazia de jocuri pe calculator, componenta a dezvoltarii tehnologiei, multe continand scene socante de violenta, sunt o mare dezamagire pentru cei ce am sperat ca noile descoperiri vor sprijini efortul general de educare al tinerei generatii. La finalul discutiilor, cuvantul Doamnei Elisabeta Bostan
a marcat angajamentul tuturor de a determina factorii raspunzatori de
viitorul celor mici sa nu precupeteasca nici un efort in a reda copiilor –
copilaria. Domnia sa a spus in final; < Pentru acest crez nu ne vom lupta
cu sabiile. Ne vom lupta cu sufletul si nu se poate sa nu reusim >.
In sprijinul afirmatiilor de mai sus voi cita cateva din gandurile
exprimate cu prilejul acestui Festival dedicat celei mai fragede varste.

Elisabeta Bostan, regizor ; < Harul pe care ti-l da Dumnezeu de a fi iubit in copilarie, iti da forta creatiei artistice la maturitate, intrucat nici un artist
nu poate trai si nu poate crea, fara amintirea copilariei sale…>

Ionut Cucoara, actor, Director al Festivalului International al Filmului pentru Copii si Tineret – Piatra Neamt 2011; < Dintre toate minunatiile
Universului, cu certitudine as alege ” Copilaria “. Este taramul unde
sublimul si infinitul se topesc unul in celalalt, iar ganguritul ” deceist “
al fiecarui bot de viata este mangaiat de harul lui Gopo, al Elisabetei Bostan sau al lui Gheorghe Naghi si a multor altor dascalimi ce dau cu
penelul pe pelicula.
Deci: Noi infaptuim. ( Propozitie simpla )
Ce ? ( Propozitie si mai simpla ).
UN FESTIVAL . ( Propozitie eliptica de predicat ). >

Nicolae Corjos, regizor; < Filmele pentru copii si adolescenti prezentate
in orasul de basm Piatra Neamt, acum si de-a lungul timpului, au batut si vor bate intr-o inima de piatra cu flori impodobite pentru generatii si
generatii. >

Cornel Diaconu, regizor ; < Ce pot sa-mi doresc mai mult decat o punte a viselor intre doua tinuturi ale copilariei, ” Dream Fest Cinema ” si
” Punguta cu doi bani “, doua festivaluri gazduite cu generozitate de Slatina si Piatra Neamt. Fie ca 2011 sa devina anul renasterii filmului
romanesc pentru copii. >

Doresc sa inchei aceasta succinta expunere cu o pagina graitoare
aparuta in programul acestui eveniment major in speranta ca glasurile
noastre vor fi auzite totusi de cei indrituiti sa vegheze asupra copilariei.

<< Cinematograful ne-a infatisat in sute si mii de filme chipul ” copilului etern “.

Dar tot el este pe cale sa eternizeze si pericolul violentei, manifestata din ce in ce mai activ asupra ” varstei de aur “.
In urma cu mai bine de o jumatate de secol, Edgar Morin avertiza ca ” in
stadiul copilariei, efectele cinematografului se manifesta printr-o reciprocitate intre katarsis si mimetis ” ca ” in stadiul adolescentei apare imitarea sociala “si ca ” doar la varsta adulta s-ar putea manifesta influentele rele-psihotice ale cinematografului “. Din pacate, consideratiile acestui eminent sociolog si cineast, colaborator al lui Jean Rouch la realizarea ” Cronicii unei veri ” si autor al cartii ” Cinematograful si omul imaginar ” sunt sanctionate de adevarul trist al instalarii – inca din copilarie – a influentelor psihotice amintite.
Violenta si-a aflat o nedorita extensie, astfel incat in triada:
katarsis – mimesis – psihoza, ultima a invins.
Iar in acest ” secol audiovizual si alfanumeric ” – cum a numit Antonin J. Liehm veacul in care traim – continua sa se incalce drepturile sacre ale copilariei printr-o nocivitate agresiva a imaginii.
Nu mai e vorba de ” simple perturbari ” ca altadata, ci de o zguduitoare eruptie a ” florilor Raului “. >> Profesor Universitar Dr. Titus Vijeu

In loc de concluzii.

Nu vi se pare ciudat ca in ultimii 20 de ani nu s-a mai facut nici un film pentru copii? Si nu vi se pare si mai ciudat ca desi Arhiva Nationala
de Filme are circa o mie de filme de animatie (seriale, scurt si lung metraje pentru copii) dar le tine sub cheie si nu le permite sa ajunga la cei pentru care au fost create ?