Category: Diverse

PLASTILINA – in filmul de animatie.

Urmarind vizitatorii blogului meu, am observat ca o parte au fost
directionati catre el in urma unor intrebari referitoare la animatia cu plastilina, realizarea personajelor din acest material, colorarea lui, etc.
M-am gandit ca persoana cea mai autorizata sa raspunda intrebarilor
puse, este fostul meu coleg, Mihai Badica, reputat regizor de filme de
animatie, specialist in domeniul exprimarii artistice cu ajutorul plastilinei.
In acest sens, am facut un sumum de intrebari pe care i le-am trimis
iar raspunsul lui este urmatorul;

 

IKAR 1

….. – Plastilina nu mai este azi ceea ce era în “zilele mele”, când îmi
comandam propria plastilina la fabrica din Busteni…

Începusem sa experimentez amestecând caolina cu glicerina, dupa o
veche reteta a lui Da Vinci, luata din “Tratatul de pictura”… E-adevarat ca, pe vremea când am început eu, plastilina “din comert” era groaznica de lucrat cu ea!

Plastilina se gaseste azi, cred ca si în România, cam peste tot, la
magazinele de “hobby” si cele specializate în articole de pictura si sculptura.
Se gaseste în multe culori, foarte frumoase si stralucitoare, gata preparate.
Cum are componenti de plastic, nu se mai întareste, si cea mai mica miscare se poate continua a doua zi, daca am înteles eu întrebarea.

Problema cu culorile este ca foarte repede se amesteca în timpul animatiei.

Unii folosesc o pasta numita “cernit” care seamana cu plastilina, dar devine dura la “copt în cuptor” si se poate lucra cu ea ca si cu papusile rigide, în partile personajului care nu se misca. Pe de alta parte, lampile cu care se lucreaza astazi nici ele nu mai sunt monstri aia care mâncau mii de kilovati si faceau o caldura insuportabila. Azi, cum stii sunt lampi cu intensitati si chiar cu culori variabile… Alta viata! Pacat ca azi nu prea mai merge… Animatia în trei dimensiuni ramâne o treaba grea!

Ma mira putin ca cei interesati, tineri fiind si fara îndoiala au Internet, nu cauta sa vada cum lucreaza “Aardmans”de exemplu, un studiou gigantic la Bristol (UK), care face de mult filme “cu plastilina”, sau “clay-animation”, cum îi spune americanul Will Winter, (care si-a luat si patent pentru tehnica, nu stiu cum i-a reusit). E drept ca informatiile sunt pe englezeste, dar se gasesc chiar sectiuni care descriu tehnicile de productie cu plastilina si în interiorul “manualelor” de animatie.

Dar daca au probleme practice, de constructie sau de filmare de ex., da-le adresa mea de mail si le raspund cu draga inima!…..

Adresa la care-i puteti solicita ajutorul direct este urmatoarea;
mihail@get2net.dk

Succes.

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 5

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “. –
– Continuare –

Popeye, marinarul care iese din toate incurcaturile datorita “spanacului ” sau miraculos, a fost in ultimul timp in atentia presei din Vest fiind considerat un personaj violent.
Chiar asa ?

POPEYE MARINARUL

Mi s-a parut interesant, ca dupa epuizarea articolului ” Situatia actuala a filmului de animatie ” scris de A. Martin in 1965 si postat pe acest blog in cele 27 de fragmente avand genericul ANIMA-ANIMAE, sa continui postarea altor informatii din lumea filmului de animatie mondial.
M-am oprit asupra celei mai celebre personalitati a genului si anume Walt Disney.
Voi continua seria postarilor cu selectiuni din articolul ” Walt Disney si critica de film ” aparut in Cinema di animazione nr. 3 in anul 1965.
Deasemenea, aceste postari, vor continua sa faca parte din aceeasi prezentare, ANIMA-ANIMAE iar numerotarea lor va pastra ordinea de pana acum.

Azi;
ANIMA – ANIMAE – 28

Daca exista un nume celebru in istoria desenului animat mondial, este acela al lui Disney. S-ar parea ca spectatorii, aproape, ii uita pe toti ceilalti. Astazi inca, desi MICKEY MOUSE apare foarte rar pe ecran, multi dintre adulti si dintre copii numesc scurtmetrajele animate ” un Mickey Mouse “.
Desi Mickey Mouse a aparut destul de tarziu pe ecran, in 1927, personalitatea sa capricioasa si malitioasa, pataniile sale extravagante si amuzante au sedus lumea intreaga. Tehnica s-a perfectionat mereu: STEAMBOAT WILLIE – ( Willie carmaci ) – , primul desen animat sonor, a adus celebritate lui Disney ; FLOWERS AND TREES – ( Flori si copaci ) – , primul desen animat in culori ( desi discutabile ), a constituit pretextul unui adevarat triumf.
In 1929 intreprinderea lui Disney a produs 16 scurt metraje; in 1932, douazeci si trei.
Din acel moment Walt Disney se afla in capul unei industrii infloritoare
capabila sa faca importante investitii de capital.
Sub conducerea acestui genial industrias, productia s-a organizat in serie, s-a subdivizat in diverse sectoare. In jurul lui Mickey Mouse s-au strans alte cateva personaje; Elmer, Donald Duck ( Donald Ratoiul ) si Goody.
S-a nascut apoi Pluto. Donald Duck a ajuns in scurt timp sa-l intreaca in popularitate chiar si pe Mickey Mouse.
Cateva scurt metraje, modele de valoare exceptionala, n-ar trebui uitate;
MICKEY’S CHOO CHOO, ARTICS ANTICS, MICKEY CHAUFEUR ( Mickey
sofer ), THE BIRTHDAY PARTY ( Onomastica ), FOX HUNT ( Vanatoare de vulpi ).
Unele sunt adevarate capodopere; CLOCK CLEANERS ( Depanatorii de ceasuri ), MICKEY FIRE BRIGADE ( Brigada de pompieri a lui Mickey ), THE LONESOME GHOST ( Stafia singuratica ), THE COUNTRY COUSIN ( Varul de la tara ), DONALD OSTRICH ( Donald strut ).
Pe langa cele enumerate s-au mai bucurat de un imens succes filme ca; NOAH’S ARK ( Arca lui Noe ), THREE LITTLE PIGS ( Cei trei purcelusi ), THE BIG BAD WOLF ( Lupul cel mare si rau ). Toate aceste scurt metraje exalta calitatile seducatoare ale unei lumi muzicale si colorate care va forma gloria lui Disney.
El poate fi acuzat eventual ca nu are mana usoara, ca ar fi impregnat de prost gust, ca ar abuza de sentimentalism, dar cu siguranta nu putem ignora certele si autenticele sale valori cinematografice. Inainte de a-l acuza ca a industrializat si a comercializat si ca deci a diminuat poezia, trebuie sa examinam in mod selectiv talentul si capacitatea dovedite in multe din operele sale.
In primul rand excelenta calitate a montajului si abilitatea scenariului care au contribuit pentru a face din DEPANATORII DE CEASURI, de exemplu, un model de umorism. Nu putem ignora de asemenea ca, odata cu aparitia sunetului, Disney a dat desenului animat o bogatie muzicala cu totul speciala. In timp ce ceilalti autori se limitau la un comentariu schematic, Disney a creat adevarate balete.
Succesul primei sale ” Silly Symphony “, SKELETON DANCE ( Dans macabru ), nu a fost decat un indiciu a ceea ce avea sa urmeze.
Muzicienii din studiourile de la Burbank s-au perfectionat neincetat, utilizand corurile alaturi de orchestra, ca in MUSIC LAND ( Tara muzicii ) in care ratele, gainile, porcii, executa un uluitor si caricatural potpuriu din fragmentele cele mai cunoscute din ” Pastorala “, ” Barbierul din
Sevilla ” si ” Can – Can ” de Offenbach.

Va urma

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 4

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE
A FILMULUI DE ANIMATIE “.
– Continuare –

Azi am postat doua personaje cunoscute, Balanel si Miaunel.
Eroii indragiti ai filmului de animatie romanesc se bucura de observatiile argumentate ale lui Grigore Traian Pop, unul dintre redactorii serialului.

 

BALANEL si MIAUNEL

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 27

” Sa decupam dupa pointille “

In zilele noastre adevaratii prieteni ai artelor vor fi poate surprinsi de destinul modest al cinematografului de animatie, care nu suporta comparatie nici cu imperialul sau frate, cinematograful cu filmari reale, nici cu tabloul teoretic al posibilitatilor pe care ar trebui sa le activeze procedeul imagine cu imagine.
Bineinteles, ansamblul simbolic al epocii noastre este dominat de forme ale imagisticii imitative ( cinematograful si televiziunea ) care, cu o forta de expansiune aproape fatala, se bucura de o favoare generala, raspandind mitul director al realismului integral.
Trebuie sa ne tragem concluziile.
Artele de imitatie fotocinematografice si fotoelectronice apar astazi ca cele mai puternice mijloace de celebrare si de exprimare a acelor enigme incoercibile pe care permanenta devenire si intindere se impun omului. Imbatranirea filmelor, moartea vedetelor, cultul permanent al tineretii corpului confirma mereu aceasta fascinanta si prioritara adecvare a cinematografului cu filmari reale, la expresia populara a simbolurilor vitalului si perisabilului. Si nu se poate disimula ca cinematograful de animatie este fortamente o arta ornamentala, carolingiana, care nu cauta sa urmeze fluxul vietii, sa-l cristalizeze si sa-l contrarieze, opunandu-se astfel tendintelor imagisticii fotografice in miscare.
Trebuie sa credem ca pentru a primi mai firesc valorile depasite sau premature ale animatiei, va fi necesara aparitia unei civilizatii mai putin hipnotizata de tehnicile dominante ale mijloacelor de informatie, si mai constienta de calitatile sale.
In aceasta fericita varsta a tuturor imaginilor posibile, puterea animatorilor capabili sa exprime gandirea umana direct, in imagini dinamice, va fi din nou apreciata.
Bineinteles, cand satelitii de comunicatie vor ajunge sa functioneze cu un scop, cand problema circulatiei planetare a imaginilor si a sunetului se va apropia prin forta lucrurilor de rezolvare, toata lumea va putea sa priceapa spre ce ne indreptam. Dar inca de pe acum, in timp ce se modifica gradul de raritate al produselor consumate, dezvoltarea publicitatii si a filmului functional, precum si utilizarea pe care acest tip de filme o dau animatiei, ne dau o idee asupra directiei de urmat.
Un duel s-a angajat intre imagine si scris, sau mai precis intre imagistica electronica si vechile forme de imprimerie tipografica si fotografica.
Sa nu ne lansam in pronosticuri, chiar daca suntem tentati sa o facem.
Pariurile sunt deschise. Viitorul va alege, pentru animatie, intre KATASTROPH si ANABASE, intre un viitor industrial, reinnoirea unei mari arte individuale sau dricul saracilor.*
_ OOO _

* Cu acest ultim fragment inchei expunerea articolului publicat in
CAIETUL DE DOCUMENTARE CINEMATOGRAFICA din 1966 avand titlul; ” 1965 – Situatia actuala a filmului de animatie ” – autor A. Martin.

Animatia romaneasca din nou in berna – Tatiana Apahidean ne-a parasit si ea

 

Tot mai putini ……

Alta personalitate a filmului de animatie romanesc ne-a parasit.


Tatiana

Discreta, trista si grabita, parca gonita de ploaia care nu mai inceteaza, TATIANA APAHIDEAN, draga noastra Taniusa, a plecat sa se intalneasca in cer, cu Luminita Cazacu si cu toti marii nostri disparuti….
 
 
Dumnezeu s-o odihneasca.
 
 

Inmormantarea va avea loc la Cimitirul Bellu – ortodox , luni 21 mai, ora 12:00.

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 3

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “.
– Continuare –

Astazi este randul neastamparatei Woody, ciocanitoarea, pentru a fi
postata.

WOODY ciocanitoarea

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 26

” Animatia si legile formei ”
– Continuare –

Ecranul de ace al lui Alexeieff poate fi considerat ca primul sistem de creare mecanica a imaginilor manevrabile, reducand imaginea la un sistem de puncte, comparabile sistemului cliseelor simili remodelabile la infinit. Tocmai din aceasta manipulare a formelor celor mai simple (punct, linie, cerc etc.) si a configuratiilor elementare pe care acestea le determina, se poate degaja ceea ce este mecanizabil in generarea formelor si a figurilor.
Dupa numeroase productii experimentale ce pun in miscare forme pure pe gustul cercetatorilor de pe Coasta de Vest ( Jordan Belson, Hy Hirsch etc. ) este interesant sa regasim la John si James Whitney aceeasi tendinta a animatorilor de a incepe studiul in special de la pete si puncte, fiind absolut constienti de analogia acestor figuri cu conceptul de punct in similigravura si in televiziune ( YANTRA /1960/ de James Whitney ).
In CATALOG /1961/, John Whitney ne propune o prodigioasa serie de
rezultate care constituie de asemenea mari orientari, caracterizand categorii fotocinematice ce pot fi asemanate cu experientele lui Alexeieff
( controlul duratelor, al similitudinilor si al orientarilor, in luarea de vederi a miscarii pendulare ).
Aceste roiuri divergente, aceste multiplicari decalate ale aceluiasi semn, aceste creari de forme prin repetarea, prin suprapunerea unui semn generator, expunerile intermitente, proiectarea unor organizari regulate de semne identice pe suprafete complexe, presupun o reflexie fotomecanica indispensabila.
Acum, cand cuvenita constatare a analogiei profunde dintre muzica si
matematici a dirijat pe specialistii teoriilor informarii catre studiul structurii si al compozitiei muzicale, dispunand pentru aceasta de magnificele ordinatoare digitale, bine este ca nu au fost complet abandonate problemele imaginii si ca pe un aparataj intamplator, cativa cineasti de animatie incearca experiente novatoare, servind cu multa utilitate, dupa cum vom vedea mai tarziu, stiintele incerte.

– Va urma –

 

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 2

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “.
– Continuare –

Azi Donald Duck. Despre indragitul personaj aprecierile Danei Duma
creioneaza cu profesionalism rolul acestuia in panoplia de eroi de
prima marime in lumea desenului animat.

DONALD ratoiul

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 25

” Animatia si legile formei “

Cautarea lizibilitatii maxime si a celei mai bune economii functionale incita creatori ca Saul Bass sa mearga mai departe decat a pune in relatie niste forme pure cu un dinamism muzical, asa cum fac, cu o indrazneala mai mica de cat se presupune, partizanii filmului “experimental” abstract.
Genericele lui Saul Bass incep sa jongleze constient si savant cu legile formei, utilizand semne foarte simple ca punctele, liniile paralele sau concurente. Len Lye si McLaren pun in discutie suporturile formelor, asa cum au facut psihologii de la Gestalt.
Quincunx-urile – asamblarea de obiecte dispuse cate cinci; patru in careu in dreptunghi sau in romb si unul la mijloc – cu semne frematatoare ale lui Len Lye ( puncte, bastonase sau boabe de cafea ), critica procesele de excitatie si reactie retiniana, bazandu-si forta vizuala pe regularitatea, pe simetria sau pe pregnanta formelor, rasturnand toate fenomenele de segregare, de reunire care permit gruparea sau distingerea formelor si ideogramelor.
Freneziei unui Len Lye par a i se opune modurile mistice si ascetice de reductie pe care le prefera McLaren actualmente pentru semnele sale extrem de simple, ale caror comportamente limitate se dezvolta misterios pe calmul vid al culorilor pure, pale, in variatie imperceptibila, obtinute prin copiere cu filtre colorate.
In LINII VERTICALE si LINII ORIZONTALE cateva linii se incrucisaza incet, se amesteca se determina un spatiu, generandu-se in zone de
vid orbitor.
Cu MOSAIC /1965/ incrucisand elementele a doua filme precedente, McLaren obtine un quincunx de puncte care se grupeaza, se indeparteaza, se atrag cu o spontaneitate colectiva sesizanta care aminteste viata imprevizibila a elementelor individualiste din PUNCTE si BUCLE.
Astfel, jongland cu insesi modelele perceptiei, ale miscarii si ale formelor, animatia pune in evidenta contributia inimitabila a cinematografului la controlul, critica si transportul informatiei vizuale.
Asteptam ca extinderea necrutatoare a electronicii, careia ii datoram o noua revolutie industriala, sa invalideze toate sistemele actuale de difuzare si sa aduca modificari esentiale in productia imaginilor.
Pana atunci, aceste moduri de control asupra semnelor simple ne fac
sa intrevedem perspectiva unor cercetari cu privire la acele neverosimile masini de fabricat imagini.
Si aici, prin conditiile sale speciale de creatie manuala si sintetica, cinematograful de animatie va preceda imagistica realista in domeniul imaginilor automatice, asa cum a beneficiat mai repede si de sunet si culoare.

– Va urma –

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “.

Dupa epuizarea BENZILOR DESENATE aparute in almanah, a venit timpul postarii eroilor care au facut istorie din cea de-a 7-a arta bis, ANIMATIA.
Voi incepe azi postarea catorva eroi prezentati in almanahul sus-numit si care s-au impus de-alungul timpului in filmele tuturor varstelor.
Am selectat din cele prezentate in “Almanah”,doar cele mai cunoscute personaje, renuntand la altele ce nu corespundeau fie ca desen – cazul lui Tom si Jerry – fie nu erau chiar atat de celebre pe cat au vrut
autorii.
Un personaj foarte cunoscut dar care a lipsit din panoplia eroilor a fost Mihaela si mi s-a parut o omisiune regretabila. Apar in schimb Dixy si Doby, doua personaje cu care s-au realizat doua sau trei scurt metraje.
Fara a minimaliza efortul de lansare pe orbita cinematografului mondial a eroilor de-acum celebri, voi posta un numar redus de personaje dar toate figurand la loc de cinste pe panoul de onoare al animatiei de pretutindeni.
Azi, OMULETUL lui Gopo.
Prezentarea fiind facuta chiar de Gopo, creatorul personajului cu adevarat celebru, orice cuvinte in plus sunt de prisos.

 

GOPO, OMULETUL

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 24

” Refuzul de a imita ”
– Continuare –

Istoria artei nu s-ar putea desfasura fara socuri si renegari. Teoretic, acest dispret pentru formele plastice si semnificative obisnuite, acest abandon al oricarui umor, al oricarei structuri lirice, pare sa ascunda proiectul inca neprecizat, pentru un cinematograf nonreprezentativ, in cautarea personalizarii si a sugerarii.
Breer nu este primul realizator care ocoleste pantele aglomerate ale animatiei literare, satirice, coregrafice, muzicaliste si cutumiere.
De la Eggeling, Ruttman si chiar Disney din FANTASIA, am asistat la multe tentative de creare a unei ritmici pure de forme si de linii. Dar aceasta vointa antinaturalista de a prelua fortele muzicii spre a le trece imaginii, are drept urmare repunerea in discutie a problemei expresiei cinematografice si a utilizarilor curente date sistemului sau de constructie imagine cu imagine.
Remarcabilele cataloage de forme de care dispune Piotr Kamler nu reusesc sa integreze muzica pe care o doreste sa o ilustreze, nici macar intr-un film ca IARNA sau GALAXIE si cel mai bun film al sau, AMORUL /1964/, este anecdotic in maniera lui McLaren.
Nu ne indoim ca posibilitatile de a crea relatii intre obiecte sunt infinite, dar acesta nu este un argument suficient pentru a ne margini la bombardamente violente asupra retinei spectatorilor.
Este frumos sa vrei sa modifici temelia obiceiurilor cititorilor, dar trebuie de asemenea sa incredintam cateva chei spectatorului ratacit, sa-l orientam putin in vijelia imaginilor dezlantuite.
In ultimele filme ale lui Breer ( RESPIRATIA, LUPTA CU PUMNUL ) incepem de altfel sa sesizam cateva grupe repere in fluxul de neidentificabil; bucle de imagini care permit catorva fulgerari sa se repete si sa se afirme, variatii iconografice in care se succed mai multe tipuri de tratare pentru acelasi subiect, astfel incat o silueta de femeie sau de animal trece de la o trasatura in vopsea de ulei, la una in creion, desenul de crochiu, la o taietura de jurnal sau la silueta in poleiala, obligandu-ne sa legam mental figurile asemanatoare, sa reinvatam acelasi semn prezentat in materii diferite.

Va urma –

– BENZI DESENATE – continuare

Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”

– Printre multele materiale prezentate in cuprinsul almanahului, personal am realizat un decupaj ilustrat ( gen banda desenata) al episodului ” VARANUL ” din serialul ” Aventuri submarine ” si pe care il voi posta azi pe blog.

Varanul1

– Ilustratiile prezente au fost in acelasi timp si un exercitiu
pentru informarea factorilor de decizie de cum va arata viitorul film si
au stat la baza decupajului regizoral de mai tarziu.

Varanul2

– O regula pe care am impus-o la ” Aventuri submarine “, in care fiecare film( episod ) avea o poveste de sine statatoare, a fost aceea ca fiecare inceput si sfarsit sa fie identice tuturor episoadelor aducand inca un argument in sprijinul ideii de serial.

Varanul3

– Nici acest episod nu face exceptie de la aceasta regula, filmul incepand cu nava celor doi frati colindand marile si oceanele lumii in speranta unor noi descoperiri si se incheie, dupa consumarea intamplarilor cu broastele testoase si varanul, cu plecarea navei spre alte aventuri.

Varanul4

– Textele ce insotesc imaginile benzii desenate, sunt adaptari din scenariul literar, chiar daca de cele mai multe ori imaginile vorbesc de la sine nefiind necesare explicatii suplimentare iar ortografia este cea din anii ’80.

Varanul5

– Din nefericire, o serie de alte benzi desenate ale unor colegi de-ai mei, nu le-am putut utiliza datorita starii tehnice necorespunzatoare, dupa cum am mai mentionat,.

Varanul6

– Mi s-a parut totusi mai importanta postarea, daca nu a tuturor, macar a catorva realizatori prezenti in paginile ” Scurtei istorii….. “.
Cu aceste imagini inchei suita de postari a benzilor desenate.

Urmeaza spicuiri din “Caietul de documentare cinematografica 3 – 5 / 1966”
– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 23

” Refuzul de a imita “

Inca de la primele sale filme, IMAGINE CU IMAGINE /1952/ si FAZE ALE
FORMEI /1955/, Robert Breer isi afisase net indiferenta pentru miscarea naturala si veridica.
In UN OM SI CAINELE SAU AU PORNIT SA CAUTE AER /1958/, a consimtit in mod exceptional, ca la discretia unui trasaj voit insuficient dar de o extraordinara libertate, sa lase sa apara un personaj plimbandu-si cainele, personaj pe care OMUL ZBURATOR al lui Dunning /1963/ il reia, fara indoiala inconstient, adaugandu-i o splendoare materiala care face aparitia mai comunicabila dar nu mai exemplara.
Printr-un desen in mod voit liber, Breer vrea sa dea evolutiei miscarilor grafice o valoare imprevizibila. Avem de-a face cu dezvoltarea capricioasa, nemotivata, calma a unor evolutii de linii care nu reprezinta nimic, care sunt lipsite de orice asemanare psihologica, de orice pantomima punctata prin aparitia unor semne lizibile ( ca animalele si casele din texturile informaliste din CAPRICII IN CULORIde McLaren ). Aceste bucati de animatie pura intentioneaza in mod constient sa elimine amintirea a ceea ce s-a mai vazut si totodata orice posibilitate de a prevedea ceea ce va urma, pentru a pune in evidenta specificul animatiei.
Dar dupa ce a descoperit intr-o zi ca ochiul omenesc poate aprecia aproape la imagine animarea si poate distinge douzeci si patru de imagini diferite pe secunda, Robert Breer a inceput, de la JAMESTOWN BALLOS /1957/, BLAZES /1961/ sa traga concluziile extreme ale logicii separatoare a imaginilor succesive.
El a realizat filme inregistrand pe fiecare imagine un tablou cu material si cu subiect diferit. Vibratia celor 24 de imagini pe secunda pe care McLaren o exploata cu miscarile spasmodice din BLINKITY BLANK sau cu desenul pe pelicula cadrata, iar John Hubley sau Lapoujade prin texturile plastice in miscare, devine la Breer unicul continut al comunicarii, ceea ce pentru multi dintre spectatori echivaleaza cu un nonsens total.

Va urma –

– BENZI DESENATE – continuare

Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”

– De astazi veti putea urmari imaginile realizate in aceeasi maniera a benzilor desenate, de data asta pentru filmul ” KENNO “. Ilustratiile sunt realizate de Calin Cazan si povestesc aventurile unui pilot intergalactic.

A KENNO DUBLU ( !-2)

 

– Si aici a trebuit sa fragmentez suita de postari din povestirea ” KENNO “, din aceleasi motive ca si la cele realizate de Laurentiu si postate anterior.

B KENNO DUBLU (3-4)

– Sper ca ati inteles motivul acestui mod de postare.
De altfel, dupa ultimele ilustratii din Kenno, data viitoare voi incheia postarile cu benzi desenate, cum am spus chiar inainte de imaginile din ” Cantecul grotelor albastre “.

C KENNO DUBLU (5-6)

 

 

In continuare selectiuni din “Caietul de documentare cinematografica” astazi urmand ;

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 22

– ” Desenul animat si pictura animata ” –
– Continuare –
Dupa opt ani petrecuti in pictura fara sa dedice nici o clipa artei animatiei, Peter Foldes a reorganizat pe neasteptate, anul trecut la Paris, un stand de lucru si a realizat una dupa alta trei lucrari importante ( POFTA PASAREASCA /1964/, AGRESIUNEA si MAI REPEDE – ambele in 1965 ).
Pentru cei care-si amintesc calitatile plastice ale lucrarilor GENEZA ANIMATA si SCURTA VIZIUNE, aceste reusite nu sunt surprinzatoare. Dar mi se pare ca este pentru prima oara cand un desenator – animator izbuteste sa puna la dispozitia fazelor impuse de improvizatie frumusetea unui desen clasic, fara a-l altera.
Caci este vorba intr-adevar de desen si de mare desen in ” miscare “. Aparatul de filmat nu se misca niciodata si maririle progresive ale cadrelor intr-un traveling inainte sunt toate desenate ( de pilda in AGRESIUNE ).
Miscarea desenului nu mai inseamna numai miscarea provenita din deplasarile sau transformarile neincetate ale personajelor, dar si miscarea pasionanta si mereu surprinzatoare a transformarilor stilului de desn, caruia Peter Foldes nu-i impune decat o singura unitate posibila, aceea a mainii sale.
Personajele nu au o identitate grafica sau stilistica fixata o data pentru
totdeauna ( ca in desenul animat clasic unde o fisa impunea tuturor desenatorilor echipei forma si proportiile personajelor ). Adaugand imaginilor imagini, Foldes isi modifica pe parcurs intentia si uneltele, trece de la creion la cerneala sau la penel, de la trasarea lineara a unui personaj singuratic pierdut pe un fond monocrom, la multimi caricaturale din pete multicolore. In evolutia lor, nudurile tragice din AGRESIUNE sau monstrii caricaturali din POFTA PASAREASCA pot oscila de la o linie expresionista si colorata aproape caricatural, la un contur de o puritate greaca,
trecand prin sarje picassiene. Asemenea animarilor lui Lapoujade, tipurile descriere se modifica de la imagine la imagine, iar extremele sau pozitiile fixe ( ca si in animarile lui Hubley ) se incarca uneori cu un supliment de umbre, de culori sau de detalii.
Totusi, dinamismul acestor opere adesea atragatoare nu egaleaza intotdeauna cele mai bune momente de animatie pe care ni le-au dat Hubley, Pojar sau McLaren.
Dar fara indoiala ca fuziunea spontana dintre miscare si desenul original de inalta calitate,fuziunea realizata de acesti creatori care sunt mai mult pictori si desenatori decat animatori, va pune probleme acelor realizatori care sunt mai mult animatori decat pictori si desenatori. Intr-adevar, ei introduc in filmul de animatie calitati plastice si dinamice intimidante, prezenta noua a unor personalitati grafice care poate inlocui usor valorile certe ale unei animatii mai putin sustinute de ambitii picturale si de care contemporanii nostri par foarte dispusi sa se lipseasca.
Va urma –