ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE 2

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “.
– Continuare –

Azi Donald Duck. Despre indragitul personaj aprecierile Danei Duma
creioneaza cu profesionalism rolul acestuia in panoplia de eroi de
prima marime in lumea desenului animat.

DONALD ratoiul

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 25

” Animatia si legile formei “

Cautarea lizibilitatii maxime si a celei mai bune economii functionale incita creatori ca Saul Bass sa mearga mai departe decat a pune in relatie niste forme pure cu un dinamism muzical, asa cum fac, cu o indrazneala mai mica de cat se presupune, partizanii filmului “experimental” abstract.
Genericele lui Saul Bass incep sa jongleze constient si savant cu legile formei, utilizand semne foarte simple ca punctele, liniile paralele sau concurente. Len Lye si McLaren pun in discutie suporturile formelor, asa cum au facut psihologii de la Gestalt.
Quincunx-urile – asamblarea de obiecte dispuse cate cinci; patru in careu in dreptunghi sau in romb si unul la mijloc – cu semne frematatoare ale lui Len Lye ( puncte, bastonase sau boabe de cafea ), critica procesele de excitatie si reactie retiniana, bazandu-si forta vizuala pe regularitatea, pe simetria sau pe pregnanta formelor, rasturnand toate fenomenele de segregare, de reunire care permit gruparea sau distingerea formelor si ideogramelor.
Freneziei unui Len Lye par a i se opune modurile mistice si ascetice de reductie pe care le prefera McLaren actualmente pentru semnele sale extrem de simple, ale caror comportamente limitate se dezvolta misterios pe calmul vid al culorilor pure, pale, in variatie imperceptibila, obtinute prin copiere cu filtre colorate.
In LINII VERTICALE si LINII ORIZONTALE cateva linii se incrucisaza incet, se amesteca se determina un spatiu, generandu-se in zone de
vid orbitor.
Cu MOSAIC /1965/ incrucisand elementele a doua filme precedente, McLaren obtine un quincunx de puncte care se grupeaza, se indeparteaza, se atrag cu o spontaneitate colectiva sesizanta care aminteste viata imprevizibila a elementelor individualiste din PUNCTE si BUCLE.
Astfel, jongland cu insesi modelele perceptiei, ale miscarii si ale formelor, animatia pune in evidenta contributia inimitabila a cinematografului la controlul, critica si transportul informatiei vizuale.
Asteptam ca extinderea necrutatoare a electronicii, careia ii datoram o noua revolutie industriala, sa invalideze toate sistemele actuale de difuzare si sa aduca modificari esentiale in productia imaginilor.
Pana atunci, aceste moduri de control asupra semnelor simple ne fac
sa intrevedem perspectiva unor cercetari cu privire la acele neverosimile masini de fabricat imagini.
Si aici, prin conditiile sale speciale de creatie manuala si sintetica, cinematograful de animatie va preceda imagistica realista in domeniul imaginilor automatice, asa cum a beneficiat mai repede si de sunet si culoare.

– Va urma –

ANIMATIE – MICA ENCICLOPEDIE de PERSONAJE CELEBRE

– Selectie din galeria eroilor aparuti in ” Almanahul – SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “.

Dupa epuizarea BENZILOR DESENATE aparute in almanah, a venit timpul postarii eroilor care au facut istorie din cea de-a 7-a arta bis, ANIMATIA.
Voi incepe azi postarea catorva eroi prezentati in almanahul sus-numit si care s-au impus de-alungul timpului in filmele tuturor varstelor.
Am selectat din cele prezentate in “Almanah”,doar cele mai cunoscute personaje, renuntand la altele ce nu corespundeau fie ca desen – cazul lui Tom si Jerry – fie nu erau chiar atat de celebre pe cat au vrut
autorii.
Un personaj foarte cunoscut dar care a lipsit din panoplia eroilor a fost Mihaela si mi s-a parut o omisiune regretabila. Apar in schimb Dixy si Doby, doua personaje cu care s-au realizat doua sau trei scurt metraje.
Fara a minimaliza efortul de lansare pe orbita cinematografului mondial a eroilor de-acum celebri, voi posta un numar redus de personaje dar toate figurand la loc de cinste pe panoul de onoare al animatiei de pretutindeni.
Azi, OMULETUL lui Gopo.
Prezentarea fiind facuta chiar de Gopo, creatorul personajului cu adevarat celebru, orice cuvinte in plus sunt de prisos.

 

GOPO, OMULETUL

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 24

” Refuzul de a imita ”
– Continuare –

Istoria artei nu s-ar putea desfasura fara socuri si renegari. Teoretic, acest dispret pentru formele plastice si semnificative obisnuite, acest abandon al oricarui umor, al oricarei structuri lirice, pare sa ascunda proiectul inca neprecizat, pentru un cinematograf nonreprezentativ, in cautarea personalizarii si a sugerarii.
Breer nu este primul realizator care ocoleste pantele aglomerate ale animatiei literare, satirice, coregrafice, muzicaliste si cutumiere.
De la Eggeling, Ruttman si chiar Disney din FANTASIA, am asistat la multe tentative de creare a unei ritmici pure de forme si de linii. Dar aceasta vointa antinaturalista de a prelua fortele muzicii spre a le trece imaginii, are drept urmare repunerea in discutie a problemei expresiei cinematografice si a utilizarilor curente date sistemului sau de constructie imagine cu imagine.
Remarcabilele cataloage de forme de care dispune Piotr Kamler nu reusesc sa integreze muzica pe care o doreste sa o ilustreze, nici macar intr-un film ca IARNA sau GALAXIE si cel mai bun film al sau, AMORUL /1964/, este anecdotic in maniera lui McLaren.
Nu ne indoim ca posibilitatile de a crea relatii intre obiecte sunt infinite, dar acesta nu este un argument suficient pentru a ne margini la bombardamente violente asupra retinei spectatorilor.
Este frumos sa vrei sa modifici temelia obiceiurilor cititorilor, dar trebuie de asemenea sa incredintam cateva chei spectatorului ratacit, sa-l orientam putin in vijelia imaginilor dezlantuite.
In ultimele filme ale lui Breer ( RESPIRATIA, LUPTA CU PUMNUL ) incepem de altfel sa sesizam cateva grupe repere in fluxul de neidentificabil; bucle de imagini care permit catorva fulgerari sa se repete si sa se afirme, variatii iconografice in care se succed mai multe tipuri de tratare pentru acelasi subiect, astfel incat o silueta de femeie sau de animal trece de la o trasatura in vopsea de ulei, la una in creion, desenul de crochiu, la o taietura de jurnal sau la silueta in poleiala, obligandu-ne sa legam mental figurile asemanatoare, sa reinvatam acelasi semn prezentat in materii diferite.

Va urma –

– BENZI DESENATE – continuare

Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”

– Printre multele materiale prezentate in cuprinsul almanahului, personal am realizat un decupaj ilustrat ( gen banda desenata) al episodului ” VARANUL ” din serialul ” Aventuri submarine ” si pe care il voi posta azi pe blog.

Varanul1

– Ilustratiile prezente au fost in acelasi timp si un exercitiu
pentru informarea factorilor de decizie de cum va arata viitorul film si
au stat la baza decupajului regizoral de mai tarziu.

Varanul2

– O regula pe care am impus-o la ” Aventuri submarine “, in care fiecare film( episod ) avea o poveste de sine statatoare, a fost aceea ca fiecare inceput si sfarsit sa fie identice tuturor episoadelor aducand inca un argument in sprijinul ideii de serial.

Varanul3

– Nici acest episod nu face exceptie de la aceasta regula, filmul incepand cu nava celor doi frati colindand marile si oceanele lumii in speranta unor noi descoperiri si se incheie, dupa consumarea intamplarilor cu broastele testoase si varanul, cu plecarea navei spre alte aventuri.

Varanul4

– Textele ce insotesc imaginile benzii desenate, sunt adaptari din scenariul literar, chiar daca de cele mai multe ori imaginile vorbesc de la sine nefiind necesare explicatii suplimentare iar ortografia este cea din anii ’80.

Varanul5

– Din nefericire, o serie de alte benzi desenate ale unor colegi de-ai mei, nu le-am putut utiliza datorita starii tehnice necorespunzatoare, dupa cum am mai mentionat,.

Varanul6

– Mi s-a parut totusi mai importanta postarea, daca nu a tuturor, macar a catorva realizatori prezenti in paginile ” Scurtei istorii….. “.
Cu aceste imagini inchei suita de postari a benzilor desenate.

Urmeaza spicuiri din “Caietul de documentare cinematografica 3 – 5 / 1966”
– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 23

” Refuzul de a imita “

Inca de la primele sale filme, IMAGINE CU IMAGINE /1952/ si FAZE ALE
FORMEI /1955/, Robert Breer isi afisase net indiferenta pentru miscarea naturala si veridica.
In UN OM SI CAINELE SAU AU PORNIT SA CAUTE AER /1958/, a consimtit in mod exceptional, ca la discretia unui trasaj voit insuficient dar de o extraordinara libertate, sa lase sa apara un personaj plimbandu-si cainele, personaj pe care OMUL ZBURATOR al lui Dunning /1963/ il reia, fara indoiala inconstient, adaugandu-i o splendoare materiala care face aparitia mai comunicabila dar nu mai exemplara.
Printr-un desen in mod voit liber, Breer vrea sa dea evolutiei miscarilor grafice o valoare imprevizibila. Avem de-a face cu dezvoltarea capricioasa, nemotivata, calma a unor evolutii de linii care nu reprezinta nimic, care sunt lipsite de orice asemanare psihologica, de orice pantomima punctata prin aparitia unor semne lizibile ( ca animalele si casele din texturile informaliste din CAPRICII IN CULORIde McLaren ). Aceste bucati de animatie pura intentioneaza in mod constient sa elimine amintirea a ceea ce s-a mai vazut si totodata orice posibilitate de a prevedea ceea ce va urma, pentru a pune in evidenta specificul animatiei.
Dar dupa ce a descoperit intr-o zi ca ochiul omenesc poate aprecia aproape la imagine animarea si poate distinge douzeci si patru de imagini diferite pe secunda, Robert Breer a inceput, de la JAMESTOWN BALLOS /1957/, BLAZES /1961/ sa traga concluziile extreme ale logicii separatoare a imaginilor succesive.
El a realizat filme inregistrand pe fiecare imagine un tablou cu material si cu subiect diferit. Vibratia celor 24 de imagini pe secunda pe care McLaren o exploata cu miscarile spasmodice din BLINKITY BLANK sau cu desenul pe pelicula cadrata, iar John Hubley sau Lapoujade prin texturile plastice in miscare, devine la Breer unicul continut al comunicarii, ceea ce pentru multi dintre spectatori echivaleaza cu un nonsens total.

Va urma –

– BENZI DESENATE – continuare

Din almanahul “SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ROMANESC”

– De astazi veti putea urmari imaginile realizate in aceeasi maniera a benzilor desenate, de data asta pentru filmul ” KENNO “. Ilustratiile sunt realizate de Calin Cazan si povestesc aventurile unui pilot intergalactic.

A KENNO DUBLU ( !-2)

 

– Si aici a trebuit sa fragmentez suita de postari din povestirea ” KENNO “, din aceleasi motive ca si la cele realizate de Laurentiu si postate anterior.

B KENNO DUBLU (3-4)

– Sper ca ati inteles motivul acestui mod de postare.
De altfel, dupa ultimele ilustratii din Kenno, data viitoare voi incheia postarile cu benzi desenate, cum am spus chiar inainte de imaginile din ” Cantecul grotelor albastre “.

C KENNO DUBLU (5-6)

 

 

In continuare selectiuni din “Caietul de documentare cinematografica” astazi urmand ;

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 22

– ” Desenul animat si pictura animata ” –
– Continuare –
Dupa opt ani petrecuti in pictura fara sa dedice nici o clipa artei animatiei, Peter Foldes a reorganizat pe neasteptate, anul trecut la Paris, un stand de lucru si a realizat una dupa alta trei lucrari importante ( POFTA PASAREASCA /1964/, AGRESIUNEA si MAI REPEDE – ambele in 1965 ).
Pentru cei care-si amintesc calitatile plastice ale lucrarilor GENEZA ANIMATA si SCURTA VIZIUNE, aceste reusite nu sunt surprinzatoare. Dar mi se pare ca este pentru prima oara cand un desenator – animator izbuteste sa puna la dispozitia fazelor impuse de improvizatie frumusetea unui desen clasic, fara a-l altera.
Caci este vorba intr-adevar de desen si de mare desen in ” miscare “. Aparatul de filmat nu se misca niciodata si maririle progresive ale cadrelor intr-un traveling inainte sunt toate desenate ( de pilda in AGRESIUNE ).
Miscarea desenului nu mai inseamna numai miscarea provenita din deplasarile sau transformarile neincetate ale personajelor, dar si miscarea pasionanta si mereu surprinzatoare a transformarilor stilului de desn, caruia Peter Foldes nu-i impune decat o singura unitate posibila, aceea a mainii sale.
Personajele nu au o identitate grafica sau stilistica fixata o data pentru
totdeauna ( ca in desenul animat clasic unde o fisa impunea tuturor desenatorilor echipei forma si proportiile personajelor ). Adaugand imaginilor imagini, Foldes isi modifica pe parcurs intentia si uneltele, trece de la creion la cerneala sau la penel, de la trasarea lineara a unui personaj singuratic pierdut pe un fond monocrom, la multimi caricaturale din pete multicolore. In evolutia lor, nudurile tragice din AGRESIUNE sau monstrii caricaturali din POFTA PASAREASCA pot oscila de la o linie expresionista si colorata aproape caricatural, la un contur de o puritate greaca,
trecand prin sarje picassiene. Asemenea animarilor lui Lapoujade, tipurile descriere se modifica de la imagine la imagine, iar extremele sau pozitiile fixe ( ca si in animarile lui Hubley ) se incarca uneori cu un supliment de umbre, de culori sau de detalii.
Totusi, dinamismul acestor opere adesea atragatoare nu egaleaza intotdeauna cele mai bune momente de animatie pe care ni le-au dat Hubley, Pojar sau McLaren.
Dar fara indoiala ca fuziunea spontana dintre miscare si desenul original de inalta calitate,fuziunea realizata de acesti creatori care sunt mai mult pictori si desenatori decat animatori, va pune probleme acelor realizatori care sunt mai mult animatori decat pictori si desenatori. Intr-adevar, ei introduc in filmul de animatie calitati plastice si dinamice intimidante, prezenta noua a unor personalitati grafice care poate inlocui usor valorile certe ale unei animatii mai putin sustinute de ambitii picturale si de care contemporanii nostri par foarte dispusi sa se lipseasca.
Va urma –

– BENZI DESENATE – continuare

Banda desenata de astazi si intitulata ” ALBINELE “, a fost realizata de
Zaharia Buzea (Zica) si demonstreaza talentul sau de povestitor.

Tot el, daca va amintiti, a realizat cele doua coperti ale almanahului –
” Scurta istorie a filmului de animatie “, postate chiar de la prima prezentare a evenimentului aniversar.

Zica s-a numarat printre regizorii filmului romanesc de animatie care, prin
subiectele realizate, s-a adresat cu precadere celor mai mici spectatori, copiii.
Postarea prezenta dovedeste cu prisosinta acest lucru.

ALBINELE BUZEA Z mic

 

Conform celor stabilite anterior, voi continua postarea de ” spicuiri ” din ” Caietul de documentare cinematografica “.

– Continuare –
– ” ANIMA – ANIMAE ” – 21

– ” Desenul animat si pictura animata ” –

In momentul de fata (1965) , cand nu mai stim prea bine ce va deveni
pictura de sevalet, este foarte interesant sa vedem pe unii pictori si desenatori abordand procedeul imagine cu imagine si impartindu-si timpul intre pictura si animatie, asa cum face de pilda Lapoujade.
Astfel isi fac intrarea in campul animatiei valori plastice neobisnuite si foarte fertile, chiar daca desfasurarea acestui proces nu este intotdeauna controlata in mod exemplar.

Picturii desenate de John si Faith Hubley ii raspunde desenul pictat,
salbatic si intransigent al lui Lapoujade, care in acea foarte frumoasa opera TREI PORTRETE ALE UNEI PASARI CARE NU EXISTA /1963/ se
debaraseaza de usoara imbacseala a primelor sale filme, infatisandu-ne
forme violent reduse si fonduri complexe, in a caror compunere porneste efectiv de la culori pictate in miscare, cu intreaga vibrare de nuante si contururi pe care aceasta o presupune.

Desenul redobandeste si el un loc nou pe ecranul cinematografului
desenat. In timp ce Robert Breer ne prezinta evoluarile unor desene voit informe pentru a sublinia mai bine miscarea imprevizibila a liniilor, Cioni Carpi ( LINII, PASAREA MAYA / 1961/, PISICA AICI SI ACOLO /1962/, PASAREA E BUNA /1963/ desfasoara un desen cam sarac, dar ale carui linii grabite trasate in cerneala sau creion colorat, se succed cu un gust pentru metamorfoza ce se insereaza in traditia desenului animat liber, de la Emile Kohl pana la McLaren.

– Va urma –

– BENZI DESENATE – continuare

Randul trecut, am inceput postarea ” Benzilor desenate ” realizate de catre unii din regizorii romani cu – CANTECUL GROTELOR ALBASTRE – ilustrata de Laurentiu Sirbu.
Mentionez ca aceste benzi figureaza in acelasi Almanah – ” Scurta
istorie a filmului de animatie romanesc “.
Banda pe care o postez astazi si desenata tot de Laurentiu, intitulata ” BALAURUL CEL SFIOS “, este o adaptare dupa filmul realizat de el in 1981, avand titlul; “BALAURUL CARE NU ERA CA TOTI CEILALTI “.

BALAURUL mic

Din “Caietul de documentare cinematografica 3 – 5 / 1966 ” astazi urmeaza;

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 20

– ” Imagistica combinata de mare spectacol ” –
Posibilitatile sintetice ale animatiei gasesc unele sanse de lucru serioase, daca sustin efortul de vizualizare intreprins de acele filme de mare spectacol care nu se limiteaza la abundenta de figuranti si la maretia personajelor, ci recurg la trucaj pentru a da imaginii o valoare imaginativa sporita. La reluarea recenta a filmului KING – KONG, numerosi amatori au fost surprinsi nu numai de eficienta placuta a combinarilor de animatie si filmare reala, dar si de frumusetea imaginilor.
Karel Zeman, mare politehnician al procedeului imagine cu imagine, introduce actori vii in cadre in care desenul animat, animatia de hartii decupate si marionete,
pot deopotriva sa intervina cu o temeritate instrumentala prodigioasa.
In AVENTURILE FANTASTICE /1957/, BARONUL DE CRAC /1962/ si
CRONICA UNUI NEBUN /1965/, el a stiut sa redescopere secretul unui realism feeric inauntrul caruia – fapt indeajuns de ciudat – actorii vii sunt aceia care se instaleaza anevoios. De altfel, interventiile cineastilor de precizie ai procedeului imagine cu imagine, isi pot gasi aplicatie si in filme care nu urmaresc nici fantasticul, nici miraculosul si care se sustrag genului stiintifico – fantastic al grandiosului filmelor de epoca. Michel Boschet si cu mine am avut prilejul sa rezolvam pentru filmul lui Yves Robert, BAIETII, o problema de vizualizare ( inrosirea apelor Senei
in finalul filmului ) prin procedee proprii animatiei si al caror rezultat evada din tehnicile clasice de trucaje ( masca – contramasca sau masca mobila ).
Saul Base a putut sa influenteze intr-un mod foarte subtil structura anumitor imagini din POVESTE DIN CARTIERUL DE VEST (prezenta tematica a grilajului, repetarea unor elemente vizuale ca afise si usi, geometrizarea solurilor ) si deasemenea sa adauge elemente foarte spectaculoase in SPARTACUS.

– Va urma –

Unde sunt filmele copilariei ? Masha si ursul.

Am avut zilele trecute sansa de a viziona un serial realizat la Studioul
ANIMACCORD din Rusia si intitulat ” Masha si ursul” (Masha and the bear).

masha

Episoadele serialului, de circa 7 minute fiecare, au fost realizate de creatori diferiti, dar unitatea acestor episoade a fost asigurata de un singur regizor in persoana lui Oleg Kuzovkov.
Adresat cu precadere copiilor intre 3 si 9 ani, povestile simple dar pline de umor, gingasie si invataminte, au beneficiat de o animatie de calitate, exceland in special prin miscarea expresiva a fetitei dar si prin dialogurile puse in valoare de vocile unor actori care s-au mulat perfect cu ” jocul “personajelor.

bear

Recomand acest serial in speranta ca poate – poate va determina si la animatorii nostri, o tratare serioasa a fenomenului animatiei.
Tehnica folosita este cea 3D, studioul beneficiind de o serie de facilitati, printre care si un platou utilat pentru captura miscarii.
O serie de miscari le-am remarcat si la cativa animatori romani, dar realizarea expresiei faciale este cea care impresioneaza in mod deosebit.
La acest capitol, ” animatorii ” nostri mai au multe de dobandit, atat teoretic, cat mai ales practic. Faptul ca o serie de regizori s-au subordonat unui singur coordonator a dovedit inca odata ca numai asa se poate garanta realizarea unor proiecte de anvergura.
Ma bucura faptul ca mai sunt animatori care isi propun ca obiectiv tinta,
varsta copilariei. Cei de la studioul Animaccord, sunt si mai exacti in
alegerea varstei, ei propunandu-si zona intre 3 si 9 ani.
Zona aleasa de Oleg Kuzovkov, s-a dovedit a fi una foarte delicata datorita tocmai perioadei in care copiii iau contact cu lumea inconjuratoare.

Maestria realizatorilor in a transmite micilor spectatori, sentimentele si
comportamentul adecvat varstei, prin dialoguri si jocuri ale fizionomiei
eroilor principali ( cu precadere ), fac din acest serial o demonstratie
de virtuozitate pe care o intalnesti doar la marile studiouri.
Am ramas impresionat deasemeni de aerul foarte rusesc al filmelor
iar amestecul intre nou si vechi excelent mixat, devine in multe situatii,
sursa unor gaguri de buna calitate.
Pentru toate acestea, celor de la Animaccord li se cuvin toate laudele.
Le transmit pe aceasta cale un sincer BRAVO !

ANIMATIA – SCURTA ISTORIE – Continuare

Dupa prezentarea intregului material din ” SCURTA ISTORIE A FILMULUI
ROMANESC DE ANIMATIE ” si a celor 33 de microportrete ale regizorilor
romani, voi continua postarile altor ” desene ” dar nu animate ci sub forma
de benzi desenate, din cuprinsul aceluiasi ” Almanah “.
Am putut recupera doar pe cele realizate de Laurentiu Sirbu, Zaharia
Buzea, Calin Cazan si ale subsemnatului. Celelalte nu pot fi postate
datorita slabelor calitati tehnice de tiparire ( culori suprapuse, contur dublu, etc. ).
Voi incepe postarile cu desenele realizate de Laurentiu, de departe cel mai experimentat dintre noi in acest domeniu.
” CANTECUL GROTELOR ALBASTRE ” este de fapt o banda desenata dupa un scenariu pentru filmul de animatie intitulat ” LABIRINTUL SCUFUNDAT ” a carui regie a si semnat-o.

CANTECUL 1 mic

– Datorita conditiilor de postare a imaginilor, am fost silit sa fragmentez ilustratiile, impanandu-le cu text.

CANTECUL 2 mic

– Acest lucru se va repeta dupa fiecare imagine postata. Am convingerea
ca acest lucru nu va v-a impiedica sa urmariti, totusi cu acelasi interes, fiecare poveste prezentata.

CANTECUL 3 mic

Am incercat sa comprim imaginile, dar am renuntat pentru a nu pierde din
calitatea tehnica, si asa destul de precara.

CANTECUL 4 mic

 

Asa cum am spus la inceput, dupa incheierea postarii tuturor imaginilor cu acelasi subiect, voi continua cu selectiuni din “Caietul de documentare cinematografica”. Astazi urmeaza;

– ” ANIMA – ANIMAE ” – 19

……..- Si totusi animatia -……
– Continuare –
In epoca de glorie a animatiei americane, companiile producatoare de desene animate isi plateau angajatii saptamanal.
Astfel, fiecare lucreaza la domiciliu luandu-si teancul de desene sau de foi de expunere, facand prostia sa accepte sa produca anumite metraje in schimbul unor sume fixe si sa-si petreaca noptile si sfarsiturile de saptamana la masa de lucru. La fiecare noua livrare, angajatii model reusesc sa-si simplifice si mai mult sarcina forfetara. Nu mai este vorba de animatie, de valoarea artistica si mai putin inca de calitati personale. Producatorii si cumparatorii sunt multumiti ca treaba merge. Animatorii, decoratorii in care mai persistainca preocuparea pentru stil sunt foarte repede inlocuiti cu artisti mai putin complicati. Aventura exemplara a animatiei americane a luat deocamdata sfarsit. Cam in aceasta epoca, Bob Cannon, creatorul lui GERALD MC. BOINGBOING, unul din cei mai buni animatori din lume, nemaigasind o munca interesanta, a fost silit sa se “intoarca” la Walt Disney.
Aceste conditii nu constituie o aberatie. Este exact ceea ce trebuie facut, daca nu vrem ca standardul filmului de animatie produs pentru televiziune sa se reduca la “animarea” unor hartii decupate fara consistenta si prost asamblate, sau sa fie inlocuit cu succesiuni de faze inlantuite care sa ilustreze niste subiecte adormitoare…….
La etajul industrial, o intreaga menajerie de masini noi se pregateste intre zidurile laboratoarelor. Prototipul ” Animografului ‘ SFOM DEJOUX, produs de Serviciul de cercetari al O.R.T.F., urmareste sa reduca numarul fazelor
necesare pentru o secunda de animatie, introducand substituirea polaroida.
In sistemul Technamation american, deosebirea dintre fazele succesive se
bazeaza pe contraste de axe de polarizare ale unui film antrenand variatii
fotosensibile. In directii cu totul diferite, unele procedee americane ( si chiar franceze) incearca sa creeze imagini succesive printr-un cadrilaj electronic si prin combinarea unor conductori de lumina cu memorii magnetice sau electronice, care deschid perspectiva unei munci de animatie considerabil usurate. Toate aceste incercari, implica mai mult problemele generale ale spectacolului cinematografic decat pe cele ale animatiei, chiar daca procedeul imagine cu imagine joaca un rol important in aceste experiente reusite.
– Va urma –
Tot data viitoare voi posta inca o banda desenata de Laurentiu intitulata
” Balaurul cel sfios ” si voi continua cu spicuiri din ” Caietul de documentare cinematografica “, ca si pana acum.