Cea care prin ” Gala desenului animat ” a mentinut viu interesul publicului de toate varstele asupra acestui gen cinematografic a fost rapita prematur dintre noi de o nemiloasa boala.
Ea a inteles, poate cel mai bine ca, (citez) ;
” Animatia pentru copii trebuie sa fi cinstita, sensibila si sa sensibilizeze.
Ea nu inseamna in primul rand actiune, ci in primul rand traire.
De altfel aici se afla secretul ” tineretii fara batranete ” al acestui ” amic public Nr. 1 – desenul animat. “
Prin trecerea ei in nefiinta, animatia romaneasca a mai pierdut un prieten.
Poate cel mai consecvent.
Odihneasca-se in pace!
“Robinson Crusoe” – “Il Racconto della giungla” pe TVR3
Sambata, 20 august, la ora 18 iubitorii filmului de desen animat, pot urmari pe Tvr 3 filmul de lung metraj “Robinson Crusoe” cunoscut publicului si cu numele de “Il Racconto della giungla”.
ROBINSON CRUSOE – este primul lung metraj de animatie romanesc
si a fost realizat in coproductie de catre IFE – ROMA, CORONA CINEMATOGRAFICA – Italia si Studioul Cinematografic ANIMAFILM din Romania.
Filmul a beneficiat de vocile de exceptie ale unor actori deosebiti.
Anda Calugareanu ( Vineri ), Nucu Paunescu ( Bongo – Bongo ), Horia
Caciulescu ( Poll ), Ion Caramitru ( Robinson ), Alexandrina Halic ( Lap ), Louisa Derderian ( Lip ), Mircea Basta ( Daniel ), Simion Valeriu
( Bucatarul si diversi canibali ).
Cronica fantezista a unui serial de televiziune bun de difuzat
Actiunea se petrece intr-un mare oras cu o suta de locuitori.
Orasul are o singura cafenea, un politist, doi avocati, un detectiv particular, un spital cu doi medici si o scoala.
Intreaga actiune se concentreaza pe relatiile de afaceri ca intr-un carusel, cand sus, cand jos si unde nimeni nu are incredere in nimeni.
Eroii, toti principali, sunt cat de cat, rude. Daca nu sunt, vor deveni pe masura ce actiunea se deruleaza.
Barbatii si femeile din film se combina intre ei, implicandu-se in relatii, in care adulterul, bigamia sau incestul sunt prezente obisnuite, ca si cum in afara lor nu mai exista alti oameni pe lume.
Se ajunge la situatii in care femeile au fost casatorite cu acelasi barbat in diferite perioade iar barbatii ne-facand exceptie.
Senzatia este aceea a unor naufragiati pe o insula si care rupti de orice contact cu lumea exterioara, se multumesc cu relatiile dintre ei.
Din aceste combinatii de ( m ) indivizi luati cate ( n ), pot rezulta progenituri care limpezesc intru-catva gradele de rudenie dintre cei implicati.
Sa presupunem ca mama vitrega, divorteaza si se recasatoreste cu fiul fostului sot. Sa mai presupunem ca din aceasta casatorie rezulta un copil. Fiind copilul mamei, rezulta ca acesta este frate cu tatal sau. Si lucrurile pot merge in continuare pe aceeasi linie pana cand acest nou membru al familiei, casatorindu-se cu mama adevarata a tatalui sau rezulta ca acesta este acum tatal- tatalui si cum acesta este fiul sau, inseamna ca este, pentru a limpezi relatiile, propriul sau tata. Clar, nu?
Pana aici e bine.
In timpul derularii actiunii serialului, pentru respectarea uneia din conditiile acestui gen cinematografic, ( mentinerea actorilor pe intreaga durata a filmarilor fiind obligatorie ), se apeleaza la iuteala de mana a monteurului si nebagarea de seama a telespectatorilor, rezolvand rapid unele racorduri motivate de disparitia neprevazuta a unui actor. Observam la un moment dat in scena 1.472.375 din episodul 19.302, ca eroul principal, un tip de culoare, cu parul grizonat si mustacioara, isi lasa laptopul pe birou si se apleaca in spatele acestuia pentru a lua o scrisoare cazuta langa picioarele sale.
Cand se ridica, vedem un alb, cu perciunii mari si cu chelie care dupa ce baga plicul in buzunar, isi ia laptopul si iese prin dreapta.
Actiunea este usurata in decursul timpului de disparitiile unor actori
pe perioade determinate pentru filmari la alte productii, iar daca intoarcerea lor pe platoul de filmare nu mai este posibila din vari motive, acestia fie sunt inlocuiti, fie dispar fara nici o explicatie precum acel personaj…in ceatza.
Proiectul acestui serial, beneficiaza de un colectiv de scenaristi
care au adunat intr-un spatiu restrans toate mizeriile morale ale unei
societati care incearca sa dea lectii altora de cum trebuie sa se traiasca.
Ce caractere ! Ce coloana vertebrala ! Ce etica ! Aiurea ! Totul se subordoneaza unui singur scop. Banii.
Ca totul sa fie si mai clar, se apeleaza pentru iluminarea platoului ( ce seamana cu o scena turnanta ), la cateva proiectoare, fiecare utilizand o sursa de lumina cu o intensitate nu mai mare de o candela.
Asa a fost creata o admirabila atmosfera optimista de cavou renascentist.
Impresia de mai sus, este subliniata si de faptul ca exterioarele, sublime
de altfel, lipsesc cu desavarsire.
Se pare ca initial, aceasta super-extraordinara-productie, a fost conceputa ca material ajutator in terapia de lunga durata a bolnavilor de senilitate in diferite faze, iar rezultatele au inceput sa se vada prin chiar imbolnavirea unor actori, motiv pentru care scenariile au fost adaptate corespunzator cerintelor producatorilor.
Pentru publicul de varsta 3-a si a 4-a, este binevenita aceasta grandioasa realizare, ea avand efectul unei frectii cu camfor la o proteza bionica.
Terapia de lunga durata asigura un somn linistit si o recuperare corespunzatoare a fortelor pentru urmatoarele 43.672 de episoade.
Vizionare placuta !
Nota: Orice asemanare cu vreun alt serial este cu totul si cu totul intamplatoare.
Calendar 2011 – luna Septembrie
A venit timpul sa atasez pe blog si calendarele lunii septembrie 2011.
( Calendar 1 – Septembrie 2011 – Uimitoarele aventuri ale muschetarilor )
Calendarele au personaje din lung metrajele ” Robinson Crusoe ” si ” Uimitoarele aventuri ale muschetarilor“.
( Calendar 2 – Septembrie 2011 – Robinson Crusoe )
Pentru a salva imaginea trebuie sa dati click pe poza mica si apoi “Save image as
Festivalul International al Filmului pentru Copii si Tineret ” Punguta cu doi bani ” desfasurat la Piatra Neamt intre 29 iunie – 3 iulie a.c. – O reusita !
Continuare.
Anticipand desfasurarea festivalului pentru copii de la Piatra Neamt,
natura a tinut sa nu fie mai prejos si dupa o perioada mohorata si ploioasa si-a pus straie noi de sarbatoare.
Imaginea a fost luata in dimineata zilei in care avea loc la cinematograful Panoramic, proiectia filmului ” Robinson Crusoe”.
Daca in prima mea postare, am facut o prezentare destul de succinta despre organizare, acum voi incerca sa subliniez cateva din punctele de vedere ale participantilor la acest festival, fara a avea insa pretentia de epuizare a subiectului care a starnit interesul tuturor celor prezenti.
Nu intentionez sa fac o paralela intre editiile anterioare si cea de acum.
Doresc doar sa atrag atentia forurilor competente asupra unei probleme,
de importanta majora, neglijata mai bine de douazeci de ani si anume,
cea mai delicata perioada din viata, COPILARIA.
Douazeci de ani de nesocotire a celei mai expuse varste la violenta
care abunda cu o infricosatoare insistenta pe toate canalele televiziunilor.
Cu totii stim ca nu copiii hotarasc ce vor sa vada.
Acest lucru il hotarasc o serie de atotstiutori, mi-as permite sa spun,
fara copilarie, care intineaza cu obstinatie tot ce este mai frumos si mai de pret, aratandu-le filme care sperie chiar si un adult .
Copiii vor sa vada filme FRUMOASE, fara VIOLENTA DE DRAGUL
VIOLENTEI. Vor sa se regaseasca in intamplarile povestite pe ecran.
Ce li se ofera insa acestor suflete nevinovate?
Monstrii, conflicte si violenta nonstop, frizand patologicul.
In sprijinul celor de mai sus, imi permit sa-l citez pe Dl. Profesor Universitar Dr. Titus Vijeu, personalitate marcanta a culturii nationale, specialist in comunicarea audio-vizuala, care spunea la simpozionul ” Violenta in filmul pentru copii si in filmul animat ” ca <…istoria s-a creat din violenta iar prezentarea acesteia in formele de astazi are un efect traumatizant asupra copiilor. Fostul copil, devenit adult poate dobandi,
datorita acestui bombardament mediatic, un important handicap psihic cu consecinte nebanuite in viitor.
Copiilor nu trebuie sa le aratam nici numai frumosul sau binele. Pot
deveni astfel, vulnerabili in fata violentei, dar a face o selectie riguroasa a ceea ce li se arata, este imperios necesara >.
La discutiile moderate cu deosebit simt analitic de catre Domnia sa,
au fost reliefate o serie de aspecte care tin de perspectiva filmului pentru copii in raport cu cerintele formarii si educarii celor mici.
Violenta gratuita este cea mai periculoasa, ea fiind perceputa de copil,
la un moment dat, ca un mod de a fi. Copilul are nevoie de iubire si
aici intervine rolul parintilor. Dar cati dintre acestia mai au timp pentru
intrebarile micutilor ce bat la portile cunoasterii ?
Obositi si preocupati, adultii au tot mai putin timp pentru dialogul cu micutele fapturi iar acestea, din lipsa comunicarii cu parintii lor, isi
gasesc refugiul in fata televizoarelor sau a calculatoarelor.
Un alt aspect la fel de nociv ca si imaginile incriminate mai sus, sunt
unele traduceri si dublaje ale filmelor pentru copii, lasate in seama
a te miri cine, care fara sa “slefuiasca” textul, il transmit copiilor intr-o
forma bruta, necesitand de multe ori explicatii suplimentare si pertinente
din partea parintilor.
Copilul intra in contact cu imaginile prezentate fara sa aiba informatii de cum trebuiesc vazute iar nevoia organica de a se contopi sau regasi in imaginile de pe ecran il pot indruma spre zone ce depasesc puterea lui de intelegere cu implicatii majore in formarea sa viitoare.
Accesul la sintaxa limbajului cinematografic ar trebui dezvoltat asa
cum se facea odata prin mijlocirea cinecluburilor disparute si ele
in iuresul inconstient de a distruge fara a construi nimic in loc.
Aproape toti, am avut in copilarie eroi cu care voiam sa ne identificam,
sa fim ca ei, dar nu-mi amintesc ca vreunul din prietenii mei de joaca
sa fi vrut sa ” fie ” un balaur, un zmeu sau vreun nelegiuit din filmele
western. Imaginile prezentate in zilele noastre, fac partase televiziunile
la fenomenul de control al vietii prin imagini. Invazia de jocuri pe calculator, componenta a dezvoltarii tehnologiei, multe continand scene socante de violenta, sunt o mare dezamagire pentru cei ce am sperat ca noile descoperiri vor sprijini efortul general de educare al tinerei generatii. La finalul discutiilor, cuvantul Doamnei Elisabeta Bostan
a marcat angajamentul tuturor de a determina factorii raspunzatori de
viitorul celor mici sa nu precupeteasca nici un efort in a reda copiilor –
copilaria. Domnia sa a spus in final; < Pentru acest crez nu ne vom lupta
cu sabiile. Ne vom lupta cu sufletul si nu se poate sa nu reusim >.
In sprijinul afirmatiilor de mai sus voi cita cateva din gandurile
exprimate cu prilejul acestui Festival dedicat celei mai fragede varste.
Elisabeta Bostan, regizor ; < Harul pe care ti-l da Dumnezeu de a fi iubit in copilarie, iti da forta creatiei artistice la maturitate, intrucat nici un artist
nu poate trai si nu poate crea, fara amintirea copilariei sale…>
Ionut Cucoara, actor, Director al Festivalului International al Filmului pentru Copii si Tineret – Piatra Neamt 2011; < Dintre toate minunatiile
Universului, cu certitudine as alege ” Copilaria “. Este taramul unde
sublimul si infinitul se topesc unul in celalalt, iar ganguritul ” deceist “
al fiecarui bot de viata este mangaiat de harul lui Gopo, al Elisabetei Bostan sau al lui Gheorghe Naghi si a multor altor dascalimi ce dau cu
penelul pe pelicula.
Deci: Noi infaptuim. ( Propozitie simpla )
Ce ? ( Propozitie si mai simpla ).
UN FESTIVAL . ( Propozitie eliptica de predicat ). >
Nicolae Corjos, regizor; < Filmele pentru copii si adolescenti prezentate
in orasul de basm Piatra Neamt, acum si de-a lungul timpului, au batut si vor bate intr-o inima de piatra cu flori impodobite pentru generatii si
generatii. >
Cornel Diaconu, regizor ; < Ce pot sa-mi doresc mai mult decat o punte a viselor intre doua tinuturi ale copilariei, ” Dream Fest Cinema ” si
” Punguta cu doi bani “, doua festivaluri gazduite cu generozitate de Slatina si Piatra Neamt. Fie ca 2011 sa devina anul renasterii filmului
romanesc pentru copii. >
Doresc sa inchei aceasta succinta expunere cu o pagina graitoare
aparuta in programul acestui eveniment major in speranta ca glasurile
noastre vor fi auzite totusi de cei indrituiti sa vegheze asupra copilariei.
<< Cinematograful ne-a infatisat in sute si mii de filme chipul ” copilului etern “.
Dar tot el este pe cale sa eternizeze si pericolul violentei, manifestata din ce in ce mai activ asupra ” varstei de aur “.
In urma cu mai bine de o jumatate de secol, Edgar Morin avertiza ca ” in
stadiul copilariei, efectele cinematografului se manifesta printr-o reciprocitate intre katarsis si mimetis ” ca ” in stadiul adolescentei apare imitarea sociala “si ca ” doar la varsta adulta s-ar putea manifesta influentele rele-psihotice ale cinematografului “. Din pacate, consideratiile acestui eminent sociolog si cineast, colaborator al lui Jean Rouch la realizarea ” Cronicii unei veri ” si autor al cartii ” Cinematograful si omul imaginar ” sunt sanctionate de adevarul trist al instalarii – inca din copilarie – a influentelor psihotice amintite.
Violenta si-a aflat o nedorita extensie, astfel incat in triada:
katarsis – mimesis – psihoza, ultima a invins.
Iar in acest ” secol audiovizual si alfanumeric ” – cum a numit Antonin J. Liehm veacul in care traim – continua sa se incalce drepturile sacre ale copilariei printr-o nocivitate agresiva a imaginii.
Nu mai e vorba de ” simple perturbari ” ca altadata, ci de o zguduitoare eruptie a ” florilor Raului “. >> Profesor Universitar Dr. Titus Vijeu
In loc de concluzii.
Nu vi se pare ciudat ca in ultimii 20 de ani nu s-a mai facut nici un film pentru copii? Si nu vi se pare si mai ciudat ca desi Arhiva Nationala
de Filme are circa o mie de filme de animatie (seriale, scurt si lung metraje pentru copii) dar le tine sub cheie si nu le permite sa ajunga la cei pentru care au fost create ?
Calendar 2011 – luna August
A venit timpul sa atasez pe blog si calendarele lunii august 2011.
( Calendar 1 – August 2011 – Uimitoarele aventuri ale muschetarilor )
Calendarele au personaje din lung metrajele ” Robinson Crusoe ” si ” Uimitoarele aventuri ale muschetarilor“.
( Calendar 2 – August 2011 – Robinson Crusoe )
Pentru a salva imaginea trebuie sa dati click pe poza mica si apoi “Save image as
Proiectii de scurtmetraje austriece si românesti : Animatie la Muzeul Benzii Desenate
În iulie, la Muzeul Benzii Desenate, bucurestenii vor putea viziona opt scurtmetraje austriece, alaturi de primul film ceh cu personaje BD si o serie de animatii românesti clasice.
Sâmbata, 16, 23 si 30 iulie, de la ora 17:00, în sala “Auditorium” de la etajul 4 al Muzeului National de Arta Contemporana, vor fi proiectate opt scurtmetraje austriece si câteva filme din istoria animatiei românesti: “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”, “Calatoriile lui Pin-Pin”, “Conditia Penelopei” si episoade din seriile “Balanel si Miaunel”, “Misiunea Spatiala Delta” si “Mihaela”.
Festivalul International al Filmului pentru Copii si Tineret ” Punguta cu doi bani ” desfasurat la Piatra Neamt – O reusita !
Festivalul International al Filmului pentru Copii si Tineret ” Punguta cu doi bani ” desfasurat la Piatra Neamt intre 29 iunie – 3 iulie, a beneficiat de
cateva elemente de exceptie pe care le consider definitorii pentru a privi cu mai multa incredere viitorul peliculelor adresate cu precadere copiilor si tinerilor.
Nu stiu daca voi putea sa explic toate motivele acestui succes.
Ma obliga insa multimea de esecuri din jurul nostru, pentru a-mi spune parerea cu privire la acest Festival de care aveam atata nevoie.
Un festival dedicat pentru prima data copilariei.
Am sa incerc, pentru inceput, sa ma refer la motivul organizarii acestui
Festival. Asa cum am observat cu totii, in ultimii douazeci de ani, filmul
adresat copiilor a fost inlocuit cu productii in care monstrii abunda iar
violenta de dragul violentei este etalata cu inconstienta intinand tot ce este mai curat pe lume, sufletele celor mici.
Acest Festival l-am perceput ca pe o luare de pozitie a celor
care au facut filme pentru cei mai mici spectatori, aratand ca filmele facute cu dragoste si respect pentru ei, sunt neperisabile. Intre copiii de acum douazeci de ani si cei de astazi exista insa o diferenta majora. Exista diferenta intre ce vedeau acum doua decenii si ce li se arata astazi prin toate mijloacele mass-media.
Orori ale razboiului – Holocaustul
Era prin anii ’40.
In grupul nostru de prieteni cu care incingeam adevarate batalii cu
buruienile ce cresteau nestingherite pe locurile noastre de joaca era si
Leonard, baiatul administratorului Cimitirului Israelit de Rit Spaniol situat vis a vis de Cimitirul Bellu – civil. Era mai inalt ca noi cu circa o palma si avea un par rosu si vesnic ciufulit, asortat perfect cu multimea de pistrui care-i acoperea fata.
Intr-una din zile ne jucam de-a hotii si vardistii in cimitirul ” tatalui ” sau, cand atentia ne-a fost atrasa de doua camioane militare cu prelata care au intrat pe aleea principala si dupa ce au ajuns in fundul cimitirului au oprit.
Atunci am descoperit ca oprisera langa un sant lung de peste zece metri pe care nu il vazuseram pana in acel moment.
Ne-am furisat pe dupa monumente si ne-am apropiat suficient de mult
pentru a vedea cum niste militari au coborat din cele doua camioane
niste prelate pe care se aflau o multime de sapunuri de toaleta, ce semanau cu sapunurile ” CHEIA ” folosite de mai toata populatia, unele fiind produse la fabrica STELA de pe Calea Serban Voda din Bucuresti.
Numai ca aceste sapunuri nu aveau imprimata ” cheia ” pe care o
cunosteam ci steaua cu sase colturi a lui David.
Am tras cu urechea si asa am aflat, din dialogul a doi soldati, care acopereau cu pamant sapunul ingropat in sant, ca sunt sapunuri facute
din evreii ucisi in lagare si ca era destinat altor evrei ca sapun de toaleta.
Oripilant !!!
Nu intelegeam prea bine ce se intampla dar fara sa stabilim ceva intre noi copiii, de atunci am evitat sa mai intram in cimitirul respectiv.
Strict autentic – Facerea de bine
Zi de toamna insorita si blanda a anului 195…
Doi colegi de club, Gaby si Ion, ambii pistolari, primul ” de precizie ” iar al doilea ” de viteza ” , cum nu erau solicitati la nici un concurs in zilele respective, hotarasc sa dea o ” fuga ” pana la Brasov, in imprejurimile caruia avea loc un important concurs de motocros.
Cu Gaby la conducerea motocicletei personale, cei doi ajung, dupa un drum fara peripetii la orasul de la poalele Tampei.
Isi gasesc un loc bun pentru a privi desfasurarea cursei de unde urmaresc cu interes virajele si salturile spectaculoase ale competitorilor. Incet timpul trece si a venit vremea ca cei doi sa porneasca spre casa.
– Eram la intrarea in Predeal, ne povestea Ion in lunea urmatoare in
vestiarul poligonului…. si ne trezim cu ditamai pietroiul in mijlocul drumului,… Gaby nu face nici un gest de ocolire a obstacolului si… Zdrangbrumm.., roata din fata a motocicletei izbeste bolovanul si amandoi disparem in santul din dreapta soselei.
Nu inteleg nici acum ce a fost in capul lui….si doar soseaua era libera, nici tipenie! Noi aveam niste zgarieturi fara importanta, dar roata din fata a motocicletei era facuta opt.
– Pur si simplu nu am vazut bolovanul !, completeaza Gaby.
– Si ce-ati facut ?, intreaba unul din colegi.
– Am scos roata si am incercat sa o indreptam, ciocanind-o cu un pietroi chiar pe linia trenului, dar nu aveam spor de loc, continua Gaby.
– Si ?
– I-am zis lu’ Ion sa caute, pe la vreo vila, un ciocan.
– Pai numai asa am reusit sa indreptam janta, il completeaza Ion.
– De unde a-ti luat ciocanul?
– Am gasit la o vila, un cetatean foarte amabil care ne-a imprumutat un
ciocan de vreo doua kilograme, continua Ion.
– Cred ca si acum ne blesteama, continua Gaby.
– Cum asa ?
– Pai dupa ce am terminat treaba, i-am zis lui Ion sa duca ciocanul
inapoi si sa-i multumeasca omului pentru binele facut…
– Si atunci de ce sa va blesteme?
– Pentru ca s-a ales cu un geam spart la vila.
– !!!???
– Pai daca am vazut ca nu raspunde la ciocanitul meu in poarta, m-am gandit sa-i arunc ciocanul in curte…., completeaza Ion.
– Da, numai ca tu i-ai aruncat ciocanul ca pe o grenada,….
– M-am gandit sa fie mai aproape de casa, sa nu-l caute prin toata curtea…
– Si ?…
– Ciocanul aruncat de Ion, a cazut in coada, s-a arcuit si a disparut cu
o hodorogeala grozava, prin fereastra de langa intrare.
Bine inteles ca am incalecat rapid si am sters-o urgent.
Pana la Bucuresti, ne-am tot uitat in urma sa nu vina omul dupa noi.
Povestea cu facutul binelui nu este o inventie.
Dovada?
Cele de mai sus care s-au intamplat cu adevarat.