Blogul regizorului Victor Antonescu

Primul lucru la care ma gandesc cu tristete este acela al foartei slabe publicitati facute acestui eveniment. Nu imi propun sa caut responsabilitati, dar cand initiezi o asemenea actiune, toate fortele implicate trebuiau sa conlucreze pentru desfasurarea cu succes a importantului eveniment cum a fost METRION ANIMATION FILM FESTIVAL.

Am inteles ca vor urma si alte editii ale acestui festival si nu exagerez daca ii sfatuiesc pe organizatori sa inceapa inca de pe acum sa-si stabileasca un calendar cu obiective si responsabilitati. Fiind vorba de o competitie, vor avea nevoie de un juriu. Va fi necesara o separare a tipurilor de filme ce vor intra in concurs(filme pentru copii, adulti, publicitare, etc.) si nu proiectii cu filme amestecate, ca in acest an, foarte greu de urmarit. Deasemenea, in cazul unei participari numeroase ar trebui stabilit un numar de filme cu care o tara poate participa in concurs(lasand tarii respective sarcina de a-si face propria selectie) sau o preselectie facuta de organizatori pe baza unor criterii clare comunicate din timp concurentilor. Se pot organiza proiectii – hors concurs – cu toate filmele prezentate pentru o cunoastere mai detaliata a fenomenului animatiei actuale la nivel international, scoli,tendinte, tehnici noi, etc. Un capitol foarte special ar trebui sa stea in atentia organizatorilor si anume publiciatea, folosind toate mijloacele mass-media atat locale cat si la nivel national.

In acest an, pentru a ma referi doar la un singur aspect, afisajul stradal a fost facut la intamplare si in
multe cazuri in locuri neinspirat alese(ganguri, spatele cladirilor, s.a.m.d.). Nu ar fi rau ca festivalul sa aiba o deviza cat mai generoasa si mai actuala pentru a stabili din start tematica admisa in concurs. Imi amintesc de un astfel de festival a carui deviza era “omul si lumea lui”. Interesant este faptul ca tinerii animatori
din Oradea au facut absolut toti filmulete sub deviza “spiritul lui Emile Cohl”, deci idei exista. Pentru a incheia acest capitol, vreau sa mai spun cateva cuvinte despre publicitate. Organizatorii, prin cel mai implicat sufletist al festivalului, prof.Zoltan Balazs au reusit nu fara dificultate sa obtina cu sprijinul direct al managerului general al Studioului Animafilm, Dna. Manuela Hodor si cu ajutorul C.N.C.-ului sa aduca la Oradea patru (!!!!!) lung metraje de animatie romanesti: – “Quo vadis homo sapiens?” regia Ion Popescu Gopo, “O scurta poveste” regia Radu Igaszag si “Robinson Crusoe” si “Uimitoarele aventuri ala muschetarilor” a caror regie am semnat-o. Toate aceste filme au fost programate pentru a fi vizionate la cinematograful Libertatea situat chiar in centrul orasului pe perioada 24 – 28 octombrie la cele mai diferite ore: 11 – 16 -18 – 20 dar majoritatea spectatorilor le-au ignorat tocmai datorita lipsei de publicitate. Nici macar cinematograful nu avea identitate, intrarea facandu-se print-o sala de biliard, apoi printr-o cafenea. Mi s-a explicat ca dat fiind vacanta elevilor…..Bun! Elevii! Dar studentii? Majoritatea stiau cand are loc “balul bobocilor ” dar despre aceste filme habar nu aveau. Nu cred ca vor mai avea ocazia sa le vada asa curand si este pacat de eforturile catorva oameni de bine care au facilitat aducerea la Oradea a peliculelor susamintite.
Nota speciala. Am fost placut surprins sa constat ca filmul meu “Robinson Crusoe” a fost subtitrat in engleza si ca s-a scos “lozinca” nefericita pe care am pus-o la finalul filmului la cererea conducerii de atunci a Studioului Animafilm (1974).
Multumesc pe aceasta cale celor ce au facut operatia susamintita.

Chiar in prima zi a festivalului, gazdele s-au gandit si bine au facut, sa consacre debutul manifestarilor artistice unui eveniment de notorietate si anume omagierea celui mai vechi cineamator de animatie din tara, oradeanul Zenobiu Domide.

Prin bunavointa fiicei sale(foto), participantii au putut urmari interesanta si originala expozitie de desene, caricaturi si adevarate pledoarii pentru cea de-a 7-a arta bis cum i se mai spune acum animatiei ca si vizionarea a peste 15 filmulete de animatie realizate pe pelicula de 8 mm. si fara sunet. Despre el as dori sa scriu doar cateva cuvinte pentru a va face o idee ce inseamna pasiunea adevarata.

Cand am fost invitat sa-i cunosc familia si “studioul” am ramas surprins ca aceeasi incapere era si camera de locuit si platou de filmare. Doar o draperie despartea partea comuna de spatiul rezervat activitatii careia i s-a dedicat cu atatea sacrificii. Multimea de diplome si premii obtinute in lunga activitate de cineamator care umpleau peretii pana la tavan(real!!!), statea marturie aprecierilor de care s-a bucurat din partea juriilor in fata carora si-a prezentat peliculele. Imi aduc aminte cu emotie ca insusi Gopo l-a felicitat cu prilejul unei competitii a cineamatorilor avand numai cuvinte de apreciere pentru activitatea neobositului cineamator oradean. Imi scot palaria in fata omagierii lui Zenobiu Domide de catre noua generatie de animatori care se dezvolta sub bune auspicii la Oradea. Felicitari!

Metrion – Animation film festival, 24 – 28 october 2008 – Oradea

Intr-una din zile, primesc un telefon :

– Ma numesc Zoltan Balazs si am placerea sa va invit la festivalul de animatie de la Oradea care va avea loc intre 24 si 28 octombrie. Am vorbit si cu Dl. Radu Igaszag si mi-a dat numarul dvs. de telefon pentru a va intreba daca puteti onora invitatia noastra…..

Intai am crezut ca cineva imi face o farsa! De unde si pana unde festival de animatie la Oradea?

Abia se incheiase festivalul ANIM’EST de la Bucuresti si acum altul?

Dupa ce m-am asigurat ca nu este vorba de nicio gluma convenim detaliile deplasarii la Oradea si pe 24 octombrie ajungem in primitorul oras de pe Crisul Repede.

“E pur si muove”

Sincer sa fiu nu credeam ca voi mai apuca sa vad revigorarea animatiei noastre si in niciun caz undeva la un capat de tara, tocmai la Oradea. Nu stiam nimic despre preocuparile tinerilor de aici in ale animatiei, necum sa organizeze un festival de profil. Organizatorii s-au straduit ca totul sa mearga cat mai bine, dar cum se intampla de cele mai multe ori cand nu ai la dispozitie fonduri suficiente si nici oameni, doar pasiunea catorva sufletisti a facut ca acest eveniment sa nu se transforme intr-un esec. Dintre acestia, merita sa mentionez cateva nume care s-au detasat in mod special prin eforturile depuse si anume: prof. Zoltan Balazs care dincolo de pregatirea studentilor sai din cadrul Universitatii Crestine Partium – clasa de Arte Plastice a Facultatii de Arta a fost o prezenta activa in toate actiunile organizarii acestui festival sau Dl. Rencsik Imre directorul asezamantului spiritual POSTICUM care a facut eforturi deosebite in a asigura cadrul optim pentru desfasurarea vizionarilor, intalnirilor si discutiilor dintre participanti. Ei s-au bazat pe sprijinul catorva colaboratori, putini la numar dar de calitate. Nu amintesc numele lor pentru a nu nedreptati pe cineva. Oricum se simtea nevoia de inca cel putin atatia.

Dar mai presus de toate trebuie sa mentionez numele prof. universitar Radu Igaszag din cadrul Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica “Ion Luca Caragiale” Bucuresti, el insusi oradean, care a aprins flacara interesului pentru filmul de animatie atat in capitala cat si in frumosul oras bihorean. In cel mai pur stil ardelenesc, au tacut si au facut.

Am avut sansa de a viziona un pachet de filmulete realizate de studentii anului II ai facultatii oradene susamintite si cateva ale celor din ultimul an. Progresul este evident iar filmele realizate de ultimii concurau cu animatia facuta de multi animatori profesionisti cu state vechi de serviciu. Din nefericire cei mai multi dintre ei iau drumul spre Ungaria sau spre vestul europei. Aici unde au fost descoperiti si pregatiti nu raman, neavand unde sa-si puna in valoare talentul. Altii au preferat sa-si schimbe optiunile din aceleasi motive si s-au orientat spre agentiile publicitare facand grafica sau un fel de animatie aservita spotului, ceruta de cele mai multe ori de oameni straini de aceasta arta, dar fara elementele ce o definesc ca atare si anume trairea. Intr-un anume sens se vor deprofesionaliza cu timpul iar ramanerea lor in afara fenomenului cinematografic nu este benefica pentru, imi permit sa spun, filmului autohton de gen.

Supravietuirea este un deziderat ce nu poate fi ignorat.

Ce e de facut? Cum putem ajuta acesti oameni talentati sa acceada catre culmile profesiei de animator si sa fie stimulati in asa fel incat sa-si puna in valoare capacitatea artistica in slujba filmului romanesc de animatie si nu in alte tari care nu au investit nimic in pregatirea lor? Profitand doar de posibilitati materiale superioare noua ii racoleaza pur si simplu. Sunt foarte multi creatori nascuti in zonele de nord al tarii care au plecat, unii definitiv, in Ungaria, pentru a da doar un exemplu. Daca nu se va face nimic, Romania va fi ca si pana acum o sursa permanenta de” imbogatire” a altor state cu oameni valorosi. Nu vi se pare cunoscut fenomenul? Ati observat cumva ca alesii nostri sa se preocupe, in afara de propriul interes, de a gasi solutii pentru a stavili exodul de valori catre alte

meleaguri? Daca da, spuneti-mi un caz. Dar despre acest lucru voi mai scrie. Nu pot sta nepasator cand vad ce se intampla.

A treia editie a singurului festival de animatie din Bucuresti va avea loc intre 3 si 12 octombrie 2008.

Anim’est

Ideea ca la un festival de animatie sa se tina niste cursuri de initiere
in secretele acestei arte mi se pare un lucru laudabil.( Workshop animatie)
Nu mi-am putut da seama daca aceste 15 ore vor fi urmate de altele,
dupa incheierea festivalului, sau nu. Daca nu, atunci ma intreb de ce mai
este nevoie de o selectie a unui numar de 15 tineri cu varste intre….
si intre…., care sa beneficieze de aceste informatii? Putea fi la fel de
bine deschis tuturor varstelor doritoare de a fi informate asupra acestui gen cinematografic. Timpul scurt afectat acestor prelegeri
ma fac sa cred ca dupa ce vor fi gasite acele talente de exceptie,
dupa incheierea festivalului pregatirea lor se va face intr-un cadru profesional (eventual, un studiou cu toate facilitatile necesare) in asa
fel incat, intr-un viitor apropiat sa se produca un film de animatie cu
aceste noi forte tinere. Oricum, initiativa este salutara. Felicitari.

Dupa un timp, cu prilejul altei vizionari si tot la cinematograful Doina, au fost invitati colegul meu Zica – cu care participasem la intalnirea de mai jos si o colega. Lui Zica i-a placut cum a decurs dialogul meu cu sala si a incercat sa aplice aceeasi reteta.
A facut insa doua greseli in aceasta intalnire.
Prima- Filmele colegei noastre erau pentru adulti – despre copii, cu o grafica mai sobra si mai putin accesibila copiilor.
A doua gresala a fost aceea ca dupa ce a lansat provocarea salii de a aplauda sau a fluiera, a proiectat cate un film al fiecaruia dupa care a oprit proiectia pentru dialogul cu copii, urmand ca dupa aceea vizionarea sa continue. Aceste greseli nu ar fi fost posibile daca filmele ar fi fost din aceeasi categorie, hai sa le spunem de divertisment, amuzante cu gaguri multe etc.,etc. Pe scurt pentru ei.
Ce s-a intamplat?
Filmul lui Zica a fost aplaudat iar al colegei fluierat!
Odata aprinse luminile in sala, pentru continuarea dialogului, colega noastra neagra de suparare s-a repezit in copii reprosandu-le ca le plac filme cu violenta. – Filme d-astea va plac? Asta vreti voi sa vedeti?
O pioniera si-a invins teama si i-a spus, privind-o in ochi: – Stiti tovarasa regizoare, noi din filmele astea invatam ce nu trebuie sa facem!
– Da? Bine!
Colega a intors spatele unei sali dezamagite si a iesit.
Scurt!
Cand mi-a relatat Zica cum a decurs intalnirea cu copiii de la Doina avea lacrimi in ochi.

O data, fiind cu colegul meu Zica(Zaharia Buzea) la o intalnire cu copiii la cinematograful Doina, am inceput dialogul cu ei testandu-i in gluma pe cei mai talentati la desen si punandu-i sa mimeze in fata unei sali pline transformata ad hoc intr-un juriu, fel de fel de actiuni la care ma implicam si eu corectand cu umor situatiile create de micii actori. Toate aceste mici show-uri aveau darul sa destinda atmosfera si copiii sa se simta in largul lor. La sfarsit, inainte de a incepe proiectia filmelor ii intrebam:
– Voua va plac filmele de animatie?
– Daaaaaa!
– Si cum faceti voi cand va plac?
– Radem…
– Ei, radeti…Voi stiti sa aplaudati?
– Daaaa…(rumoare, zambete)
– Ia s-aud!
Sala aplauda.
– Dupa cum aplaudati nu prea va plac ….
– Ba ne plac…
Duc mana la ureche ascultand. Aplauzele zguduie sala…
– Dar cand nu va plac, cum procedati?
Sala scoate un AAAAAAAaaaaaaa prelung dezamagit.
– Voi stiti sa fluierati?
Un moment de deruta. Copiii se privesc intre ei apoi spre mine.
Timid se aude un ….Daaaaaa
– Ia s-aud!
La inceput mai in incet, apoi cu mai multa tarie si toti care stiau sa fluiere au pus la punct un eventul film care nu le-ar fi fost pe plac.
– Fiti atenti. Noi, aratand spre Zica, ale carui filme erau realizate in aceeasi maniera cu ale mele, vom sta in biroul de alaturi si asteptam sa procedati cum v-am spus. Bine? Va place…aplaudati, daca nu…..
– Fluieram!
Sala fremata de nerabdare. Era prima data cand purtau un dialog cu realizatori de film de animatie si abia asteptau sa raspunda solicitarii. Incepe proiectia. Copiii aplaudau si radeau pe toata durata vizionarii. La plecare privirile razatoare pe care ni le aruncau au fost pentru noi cea mai sincera si valoroasa recunoastere a faptului ca am reusit ce ne-am propus. Filme pentru ei.

Daca sunteti niste spectatori normali, cu simtul umorului si cu discernamatul nealterat nu puteti sa ignorati faptul ca filmul de animatie este singurul gen cinematografic care face imposibilul – posibil si invers. Ati vazut cum personajele sunt pulverizate pur si simplu ca apoi in urmatoarele fotograme sa reia actiunea ca si
cum nu s-ar fi intamplat nimic. Gagul mecanic a fost preluat si de filmul jucat situatiile absurde starnind hohote de ras in salile de cinematograf. Spectatorul, in ultimul timp, a uitat conventia pe care o presupune filmul si ca ar trebui sa fie pregatit. Am vazut cateva filme horror care te puteau ucide in sala si atunci ma puneam in situatia celor din platou, cand regizorul striga Stop!
Si dupa ce dadea indicatiile necesare actorilor, se retusau machiajele, se mai punea un pic de “sange” ici-colo si din nou..
Motor! Nu spun ca asa trebuie procedat, dar daca nu acceptati conventia filmului…era sa spun mai bine cititi o carte! Dar cati mai citesc astazi ceva in afara de ziare si reviste…
Bataile cu frisca in ce categorie le-ati pune? O sa spuneti ca e o joaca si ca din asta nu e ranit nimeni! Fals!Ia sa primiti in ochi un platou cu frisca si sa-mi spuneti cum va simtiti dupa. O alunecare pe frisca te poate trimite in spital sau cimitir dar faptul ca asemenea situatii nu ne sunt prezentate ca posibile accidente de catre regizor, am si tras concluzia ca nu e periculos. Vedeti dar ce rol are cel ce ne arata pe ecran ce vrea, cum vrea si cand anume hotaraste el ca ne socheaza cel mai tare. Am ajuns materia prima pentru jocuri periculoase in care suntem implicati afectiv cu efecte imprevizibile intr-un viitor la fel de imprevizibil.
Ce-i de facut? Personal imi aleg filmele dupa autori. Acelasi lucru il fac si cu cartile. In primul caz, am la-ndemana telecomanda, iar in al doilea librariile si anticariatele. La cinematograf…

Scenariile mi-au dictat de cele mai multe ori modul in care trebuiau construite personajele. Exista cateva trasaturi pe care le-am intalnit si la alte cinematografii si care-si au originile in basmele ce ne-au
incantat copilaria.

Va amintiti cum era descrisa o vrajitoare? Scheletica, incovoiata, cu un nas ca ciocul unei pasari de prada si cu barbia ascutita si impinsa inainte. Privirea rautacioasa vesnic iscoditoare si ranjetul diabolic si stirb nu lipseau din panoplia de trasaturi ale personajului. Nu intru in detaliile care implica animatia unui astfel de personaj, ci doar imaginea in sine la primul contact cu spectatorul. Va intui el ca este vorba de un erou negativ sau nu?
Va amintiti vrajitoarea din “Alba ca zapada si cei sapte pitici”?

Dar piticii? Va amintiti cat de fidel erau redate caracterele fiacaruia dintre ei? De fapt eroii principali,cu trasaturi bine conturate au fost piticii si vrajitoarea. Animalele, si nu putine, au venit sa sustina tabara aflata in inferioritate aducand un plus de culoare si ritm actiunii. Singurele personaje nereusite din film fiind – printul si Alba ca zapada. Siropoase si fara nerv.
La doua din filmele mele – “Greierele si furnica” si “Stejarul si trestia” a trebuit sa intervin in tipologia a doua personaje create de La Fontaine si cu al caror caracter m-am declarat in conflict chiar din momentul cand mi s-a propus de catre partea franceza sa realizez aceste doua episoade. Pe scurt. Prima fabula satirizeaza greierele pentru faptul ca acesta (aceasta – in limba franceza La cigalle – este greieroaica) in timp ce furnica munceste toata viata si agoniseste, greierele doar canta!!! E de fapt un artist! Hai sa lasam atunci artistii sa moara de foame! Pentru a motiva finalul fabulei cand furnica ii tranteste usa in nas am introdus elemente noi pentru a demonstra ca o fi el (ea) artist(a) dar stilul sau de viata este cel al unui trantor si astfel am putut motiva gestul furnicii.
In “Stejarul si trestia” -prietenul- meu La Fontaine imi demonstreaza ca pentru a reusi in viata, trebuie sa ma unduiesc precum trestia, osciland in functie de interese, intr-o directie sau alta. Frumos nu?
Aici am transformat stejarul, pe care il respectam, intr-un personaj malefic a carui distrugere sa nu o deplang si sa orientez antipatia spectatorului catre acesta. Actiunea finala este declansata de urecherea de catre stejar a zefirului. Tatal acestuia, Vantul intervine si dupa o lupta apriga, arogantul si durul stejar sfarseste cu fruntea in tarana.
Concluzia celor de mai sus este clara. NU AVEAM VOIE sa prezint spectatorilor povesti derutante din care sa traga invataminte gresite cu atat mai mult cu cat ma adresam tuturor copiilor de la 7 la 77 de ani.