EFECTE CINEMATOGRAFICE – 7

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 7

– Dubla expunere –

Saracia ne-a invatat sa apelam la un trucaj realizat cu ajutorul aparatului.
In loc sa folosim culori transparente cum existau deja in lumea animatiei noi am folosit dubla expunere.
Pe scurt ce voiam sa obtin si ce a trebuit sa fac ?
Aveam o scena in filmul Robinson Crusoe, in care iscoada trimisa de
Bongo Bongo astepta in plina noapte debarcarea invadatorilor condusi
chiar de sangeroasa capetenie. Spionul tinea deasupra capului o faclie si scruta marea asteptand. Flacara palpaia aruncand jocuri de umbre si lumini pe fata si bratele iscoadei. Pentru realizarea acestor umbre, am facut animatie speciala pentru mastile desenate ca si la cele folosite pe timp de furtuna, numai ca de aceasta data nu am supraexpus
fotogramele ci am apelat la dubla expunere procedand in felul urmator;
Cu sectorul obturatorului deschis la 40 % am filmat personajul cu faclia si cu mastile negre care ” jucau ” pe fata, pieptul si bratele acestuia,
pe toata lungimea scenei. Dupa ce s-a terminat, sectorul a fost inchis
complet si intregul material filmat a fost dat inapoi pana la prima fotograma.
S-a deschis apoi sectorul la 60 % si s-a refilmat intreaga animatie, mai putin mastile negre.
In acest mod de filmare am obtinut o expunere corecta a peliculei prin
doua expuneri.

1 DUBLA EXPUNERE

– Prima imagine ( Fig.1 ) reprezinta cadrul inainte de punerea mastii.

2 DUBLA EXPUNERE

– A doua imagine ( Fig.2 ) reprezinta cadrul cu masca neagra, pregatit
pentru inceperea primei filmari ( primei expuneri ).

3 DUBLA EXPUNERE

– In Fig.3 se observa efectul obtinut prin dubla expunere.

Fenomenul este cumva asemanator cu inlantuirea, numai ca aici nu se
se aduceau modificari sectorului obturatorului, dupa fiecare expunere.
La vizionare efectul era cel scontat, expunerea era corecta, iar ” umbrele ” animate palpaiau asa cum doream. Dar a trebuit sa filmez
de doua ori acelasi lucru in loc sa folosesc culori transparente.
Tot la dubla expunere am apelat si in cazul personajului ” invizibil ”
din filmul ” Jos masca “.

4 DUBLA EXP JOS MASCA

In Fig.4 prezint personajul in cele doua ipostaze din film.
In stanga cadrului, personajul misterios era ” vizibil ” iar in dreapta, devenit ” invizibil ” dupa folosirea unei ” licori ” speciale.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 6

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 6

– Supraimpresiunea –

In realizarea filmelor, un alt trucaj folosit este – supraimpresiunea -.
Termenul vorbeste de la sine, procedeul constand in suprapunerea
peste un material filmat a altor imagini. Aceasta suprapunere cu multe
conotatii dramaturgice se realizeaza de cele mai multe ori in laborator,
sau intr-o sectie de filmari combinate. Eu ma voi referi doar la obtinerea
unui efect in filmul de animatie. Pentru ca am vorbit despre supra-
expunere, mi s-a parut oportun sa spun cate ceva si despre acest trucaj.
In imaginile prezentate cu mastile care intareau efectul flash-urilor
dezlantuite ale furtunii, am redat doar efectul lor asupra corabiei si a
talazurilor, nu si la fulger ca atare. Pentru a realiza un fulger, se aleg cateva fotograme, ca si la scenele cu valuri si corabia, si se filmeaza cerul
cu expunere corecta pe lungimea necesara. Dupa terminarea
scenei, se pune camera pe mers inapoi, se inchide complet sectorul obturatorului si se merge pana la prima fotograma a decorului filmat.
Se scoate decorul folosit – cel cu cerul de furtuna – si se pun in semnul
de fixare al desenelor – pegbar – sau semnul de lucru, cum eram obisnuiti,
niste cartoane vopsite pe ambele fete cu negru mat si in care s-au
practicat niste taieturi dezordonate, sugerand formele zigzagate ale unui
fulger.

MASCA FULGER Fig

Pentru realizarea unui fulger se pregateau 5 – 6 cartoane decupate ca
ca si cel din Fig.1 dar fiecare avand alta forma. Se foloseau la filmare
fara a se respecta nici o repetitie, acest fenomen incadrandu-se in categoria ciclicelor ” dezordonate ” ca si focul, de exemplu.

Sub truca se pune o oglinda inclinata si in lateral se instaleaza
un proiector orientat catre oglinda. Lumina puternica reflectata de oglinda, va trece prin cristalul de protectie al mesei, prin fantele practicate in cartoanele negre si va supraimpresiona pelicula. Inainte de inceperea filmarii, se va viza cadrul cu fantele fulgerelor si se va alege unul din reperele diafragmei obiectivului, cel mai convenabil filmarii.
Se va deschide sectorul si dupa ce se va pune cartonul respectiv,
se va filma. Dupa aceasta se schimba cartonul filmat cu altul si se merge in acest mod pana la prima intrerupere a filmarii (timpul in care nu exista fulger) cand se acopera cadrul cu catifea neagra si se obtureaza sursa de lumina mergandu-se pe “inainte” pana la urmatoarea fotograma cu animatia fulgerului, cand se va descoperi iar cadrul, iar lumina va fi ca la inceput.
Totul se va repeta pana la sfarsitul scenei cu pauzele stabilite pentru expunerile normale.
Pentru aceasta filmare este recomandat sa nu existe surse de lumina ” parazita “.Este de preferat sa fie stinse proiectoarele din dotarea trucii, singura sursa de lumina fiind cea a proiectorului folosit orizontal. La filmarea pauzelor dintre fulgere, chiar si aceasta unica sursa de lumina trebuie eliminata.
In filmul Robinson Crusoe am utilizat acest trucaj pentru supraimpresionarea peliculei pe toata lungimea secventei cu furtuna de la inceputul primului act, combinand o filmare reala, ” ploaia “, cu animatia ( inclusiv fulgerele ) din platou.
Despre acest lucru am mai scris pe blog, asa ca acum ma voi multumi doar a-l mentiona.
O alta utilizare a supraimpresiunii a fost cea folosita de Laurentiu
Sirbu la unele filme de cartoane decupate dar si la cele de desen animat.
La filmul ” Puiul “, Laurentiu a filmat decorul unei scene din final pe lungimea stabilita, apoi cu sectorul obturatorului inchis, materialul filmat a fost dat inapoi pana la prima fotograma expusa si a filmat apoi prin supraexpunere, pe un fond negru, zborul frant al mamei puiului.
In proiectie zborul pasarii devenise transparent, ceea ce se si urmarise
de fapt.
Tot la acest procedeu am apelat pentru filmarea genericului la filmul
” Greierele si furnica “, suprapunand peste materialul filmat, sclipiri ce
nu puteau fi filmate in mod obisnuit.
Cum am procedat ? In fata obiectivului, chiar pe parasolar, asezam un “filtru” realizat prin zgarierea cu un varf ascutit a unui celuloid gros de circa 1 mm.
Zgarieturile acopereau intreaga suprafata cu linii orizontale, verticale si pe ambele diagonale.
Pe masa trucii am asezat o bucata de catifea neagra pe care am aranjat niste strasuri. Am pus cateva surse de lumina peste ele si am miscat strasurile pana cand prindeam cate o stralucire mai mare.
Daca voiam ca stralucirile sa aiba si o culoare, puneam in fata proiectoarelor filtre colorate, in caz contrar stralucirile erau de regula albe.

GENERIC Fig

Se observa in Fig.2, in partea stanga a cadrulului, modul cum era
zgariat ” filtrul ” din celuloid si reflexele date de strasuri iar in dreapta se vede genericul supraimpresionat cu stralucirile create.
Nota. Pentru a nu se vedea partea materiala a strasurilor ci doar stralucirea lor, se umbla la obiectivul camerei de filmat pentru a face imaginea putin unscharf – ( neclara ).
Pentru mentinerea stralucirilor aveam grija sa nu miscam accidental vreunul din accesoriile ce duceau la formarea lor ( strasuri si proiectoare ).

Stralucirile, datorita filtrului folosit, se vedeau ca niste stelute cu 8 raze.
Cand totul a fost gata, am reinceput filmarea, peste pelicula expusa deja cu titlurile genericului. In toate cazurile, la refilmarea peste un material deja expus s-a facut pe un fond cat mai negru posibil, iar catifeaua neagra era cea mai indicata. De altfel, in scala de culoare Greytaffel folosita pentru etalonaj in laborator, culoarea neagra avea materialitatea catifelei.

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 5

EFECTE CINEMATOGRAFICE – 5

– Truca multiplan –

Spiritul novator al lui Disney si-a spus cuvantul si in materie de imagine,
aparand pentru prima data in studiourile sale, un nou tip de truca, truca
multiplan. Denumirea acestui aparat de filmare vine de la o serie de
planuri suprapuse, fiecare plan fiind iluminat independent
de celalalt si cu posibilitatea ca fiecare plan sa se miste pe verticala.
apropiindu-se / departandu-se de de unul din planurile vecine.
Camera de filmat, era montata pe un carucior deasupra tuturor planurilor
si avea, in afara de posibilitatea de travelling ( apropiere – departare ) si
aceea de a panorama pe directiile est-vest si nord sud.

TRUCA MULTI PLAN SCHEMA

In schema de principiu postata mai sus, se observa dispunerea planurilor suprapuse, cel superior fiind rezervat camerei de filmat.

Se vad deasemeni planurile rezervate desenelor, elementelor de fundal si iluminarea din lateral a acestora.
Toate planurile, mai putin cel rezervat aparatului de filmare erau transparente, oferind posibilitatea cuprinderii in cadru a tuturor elementelor necesare unei imagini complete si erau prevazute si cu dispozitive suplimentare de deplasare a semnului de lucru ( pegbar ). Cu aceste dispozitive se puteau deplasa acetofanele cu eroi si/sau decorurile.
Iluminarea independenta a fiecarui plan, a fost de fapt cheia de bolta
a realizarii unei imagini de calitate. Orice fotograf stie ca pentru a obtine
o imagine clara in profunzime, ai nevoie de o cantitate suficienta de lumina pentru a inchide diafragma obiectivului aparatului, obtinand astfel claritate, de ex. de la o jumatate de metru la infinit.

Personal am incercat un fel de filmare pe mai multe planuri, dar neavand posibilitatea de a lumina suficient planul suplimentar si deci neputand inchide diafragma pentru a capata o mai mare profunzime, am renuntat la detaliile de culoare ale decorului decupat suprapus, preferand sa-l acopar cu negru si sa nu-l iluminez. Am obtinut o imagine compusa din elemente intunecate de decor in prim plan, iar printre ele se vedeau personajele animate miscandu-se intre decoruri, ca la o filmare obisnuita.

Nu a fost rau, dar era altceva decat filmarea cu o truca multiplan.
Cei care au vazut filmul ” Robinson Crusoe ” poate isi amintesc de
scenele din jungla, cand Robinson si Vineri se intorceau de la vanatoare.

MULTIPLAN ROBINSON POSTAT

PLASTILINA – in filmul de animatie.

Urmarind vizitatorii blogului meu, am observat ca o parte au fost
directionati catre el in urma unor intrebari referitoare la animatia cu plastilina, realizarea personajelor din acest material, colorarea lui, etc.
M-am gandit ca persoana cea mai autorizata sa raspunda intrebarilor
puse, este fostul meu coleg, Mihai Badica, reputat regizor de filme de
animatie, specialist in domeniul exprimarii artistice cu ajutorul plastilinei.
In acest sens, am facut un sumum de intrebari pe care i le-am trimis
iar raspunsul lui este urmatorul;

 

IKAR 1

….. – Plastilina nu mai este azi ceea ce era în “zilele mele”, când îmi
comandam propria plastilina la fabrica din Busteni…

Începusem sa experimentez amestecând caolina cu glicerina, dupa o
veche reteta a lui Da Vinci, luata din “Tratatul de pictura”… E-adevarat ca, pe vremea când am început eu, plastilina “din comert” era groaznica de lucrat cu ea!

Plastilina se gaseste azi, cred ca si în România, cam peste tot, la
magazinele de “hobby” si cele specializate în articole de pictura si sculptura.
Se gaseste în multe culori, foarte frumoase si stralucitoare, gata preparate.
Cum are componenti de plastic, nu se mai întareste, si cea mai mica miscare se poate continua a doua zi, daca am înteles eu întrebarea.

Problema cu culorile este ca foarte repede se amesteca în timpul animatiei.

Unii folosesc o pasta numita “cernit” care seamana cu plastilina, dar devine dura la “copt în cuptor” si se poate lucra cu ea ca si cu papusile rigide, în partile personajului care nu se misca. Pe de alta parte, lampile cu care se lucreaza astazi nici ele nu mai sunt monstri aia care mâncau mii de kilovati si faceau o caldura insuportabila. Azi, cum stii sunt lampi cu intensitati si chiar cu culori variabile… Alta viata! Pacat ca azi nu prea mai merge… Animatia în trei dimensiuni ramâne o treaba grea!

Ma mira putin ca cei interesati, tineri fiind si fara îndoiala au Internet, nu cauta sa vada cum lucreaza “Aardmans”de exemplu, un studiou gigantic la Bristol (UK), care face de mult filme “cu plastilina”, sau “clay-animation”, cum îi spune americanul Will Winter, (care si-a luat si patent pentru tehnica, nu stiu cum i-a reusit). E drept ca informatiile sunt pe englezeste, dar se gasesc chiar sectiuni care descriu tehnicile de productie cu plastilina si în interiorul “manualelor” de animatie.

Dar daca au probleme practice, de constructie sau de filmare de ex., da-le adresa mea de mail si le raspund cu draga inima!…..

Adresa la care-i puteti solicita ajutorul direct este urmatoarea;
mihail@get2net.dk

Succes.

Almanahul “Scurta istorie a animatiei” – 25 de ani de la aparitie – 2

Conform promisiunii, iata pagina in continuarea celei postate anterior.
Deci;
PAGINA 2

Capitolul 3,
Pionierii filmului romanesc de animatie –
Cu Pacala in luna –
240 de fotograme din 80 de filme –
Supararea lui Haplea si aeroplanul lui Lindberg –
O ” Clipa de emotie “

CALIN 2

Data viitoare veti afla despre primele vedete ale filmului de animatie.
Dintre personajele indragite nu vor lipsi Popeye marinarul si Mickey Mouse.
Tot in aceasta postare, despre importanta sunetului pentru cinematografie si rolul acestuia in
filmele de animatie.

Almanahul “Scurta istorie a animatiei” – 25 de ani de la aparitie – 1

S-au implinit douazeci si cinci de ani de cand, la initiativa unuia din redactorii nostri, eseistul Grigore Traian Pop, a aparut primul ALMANAH dedicat in exclusivitate animatiei.

Almanah 1


Beneficiind de aportul competent al altui redactor din acea vreme, Dana Duma, azi profesor universitar la UNATC ( Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica I. L. Caragiale din Bucuresti ) si de colaborarea documentata a lui Calin Caliman, critic de film, ALMANAHUL ENCICLOPEDIC “CONTEMPORANUL” intitulat ” SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE “, a reusit la acea vreme, sa faca o succinta trecere in revista a celor mai semnificative evenimente ale animatiei mondiale si sa prezinte o suita de 33 de microportrete ilustrate ale regizorilor care au facut sa se vorbeasca in anii de atunci – din ce in ce mai elogios, din ce in ce mai adesea – despre productia romaneasca de animatie ( citand-o pe Dana Duma ). Tot ea spunea ca;…
” Ilustratiile ce insotesc aceste microportrete explica in buna masura succesul eroilor nascociti de animatorii nostri pe ecranul romanesc si pe cel mondial.
Prestigiul studioului ” Animafilm ” datoreaza mult autorilor mentionati aici dar si multor altora despre care vom avea cu siguranta prilejul sa mai vorbim.”…
…Inchei citatul.

contracoperta

Cele 33 de portrete, insotite de cateva imagini din filmele lor apartineau
regizorilor de atunci si anume;
( In ordine alfabetica ) – Florin Angelescu, Victor Antonescu, Tatiana Apahidean, Matty Aslan, Artin Badea, Olimpiu Bandalac, Sabin Balasa, Zeno Bogdanescu, Anamaria Buzea, Zaharia Buzea, Luminita Cazacu, Calin Cazan,Bob Calinescu, Nell Cobar, Ion Popescu Gopo, Iulian Hermeneanu, RaduIgazsag, Flori Liceica, Ion Manea, Virgil Mocanu, Adrian Nicolau, Constantin Paun, Isabela Petrasincu, Adrian Petringenaru, Dinu Petrescu, Liana Petrutiu, Lucian Profirescu, George Sibianu, Laurentiu Sirbu, Dinu Serbescu, Mircea Toia, Ion Truica si Olimp Varasteanu.
Dintre cei 33 prezentati cu acel prilej, astazi lipsesc dintre noi mai mult de
jumatate.
La realizarea acestui ALMANAH, in afara de cei sus-mentionati, au mai colaborat ; Dan Chisovski, Octavian Frecea, Simona Liritis, Cristian Marcu,
Dumitru Nicu, Lucia Postelnicu, Velica Stoica, Benone Suvaila si Elena Marinescu.
Copertile I si IV ale acestui almanah au fost realizate de regretatul nostru
coleg Zaharia Buzea.

Din ” SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE ” am ales pentru amatori o si mai scurta istorie concentrata in 12 capitole, care mai de care mai incitant, apartinand reputatului critic de film Calin Caliman.
Lecturand-o, sper sa realizati cu acest prilej, ce a reprezentat pentru noi cei care am avut sansa sa lucram intr-o adevarata fabrica de vise si zestrea pe care v-o lasam ca punct de reper pentru viitor.
Intrucat materialul publicat nu putea fi impartit pe capitole, asa cum au fost scrise de autor, le voi posta pe pagini exact cum au aparut in almanah.
Va trebui sa ateptati urmatoarele postari, pana cand veti putea urmari toate cele 14 pagini.

CALIN 1

 

Pentru inceput, voi anunta titlurile din prima pagina.
Deci;
PAGINA 1

SCURTA ISTORIE A FILMULUI DE ANIMATIE

Capitolul 1,
In care cititorii vor incerca sa afle ce este un film de anumatie.
Un ” copil minune “? –
Un univers in miscare ? –
O bucurie continua ? –
Un ” concentrat de idei ? –
Sau toate la un loc ?

Capitolul 2,
Cativa ” monstri preistorici ” : Choreutoscopul, Fenakistiscopul,
Zooscopul, Praxinoscopul –
” Teatrul optic ” – de la muzeul Grevin din Paris –
Cutia de chibrituri buclucasa –
Adevaratul parinte al filmului de animatie –
Microbii veseli si legumele vii –
De la artizanat la industrie.

Animatia romaneasca, tot mai saraca – Luminita Cazacu a plecat dintre noi

Dupa o lunga si sfasietoare suferinta, un alt veteran al filmului de animatie romanesc ne-a parasit.
De azi, regizoarea Luminita Cazacu nu mai este printre noi.
luminitacazacu-1Autoare a numeroase filme de scurt si lung metraj din care citez; – Balada pentru margica albastra-, – Buna dimineata poveste-, lung metrajul – Aventurile lui Pin Pin -, sau serialul avand-o in prim plan pe Penelopa, eroina din Odiseea, sunt doar cateva din filmele a caror regie a semnat-o fosta noastra colega.
Numeroasele premii, interne si internationale, castigate de filmele realizate de Luminita sunt expresia graitoare a calitatilor sale in lumea animatiei.
De-a-lungul timpului, tocmai pentru aceste calitati a fost aleasa in toate consiliile artistice ale studioului Animafilm, membra a unor jurii interne si internationale, membra in Biroul de sectie Animatie, membra in Consiliul Uniunii Cineastilor si membra a Asociatiei Internationale a Filmului de Animatie ( ASIFA ).
Prin disparitia ei, animatia romaneasca este tot mai saraca.
Incet, incet, vom porni si noi pe drumul la capatul caruia ne vom intalni pentru a povesti scenarii inca nefacute si unde vom depana povestile cu zane si cu zmei ce ne-au incantat copilaria.
Dumnezeu s-o odihneasca !

***

Funeraliile fostei noastre colege si prietene, regizoarea Luminita Cazacu, vor avea loc sambata 5 martie orele 13 la cimitirul Reinvierea ( langa piata Obor ).

Reporterii Antena 1 pe urmele desenelor animate romanesti

Continuand emisiunile despre filmul de animatie romanesc, televiziunea ANTENA 1 a continuat ieri 19 ianuarie ac. la Observatorul de la ora 17, cu un nou reportaj dedicat in intregime studioului ” ANIMAFILM “.

Considerand ca este una dintre cele mai importante probleme privind animatia autohtona, am postat pe blog intregul material transmis si astept cu nerabdare si celelalte emisiuni care se anunta la fel de interesante. Voi reveni in perioada urmatoare cu observatii personale asupra acestor reportaje.

Animatia si rudele ei – episodul 3 –

Azi despre parintele animatiei romanesti.

Initiativa postului de televiziune ANTENA 1, de a prezenta lumea
animatiei romanesti este mai mult decat laudabila.
Dupa o perioada de peste douazeci de ani in care nu s-a mai vorbit despre acest subiect devenit tabu, prin lipsa de interes a institutiilor abilitate ale statului pentru aceasta arta, iata ca acum, cineva se gandeste si la filmul de animatie autohton.

Personal, nu am decat cuvinte de multumire pentru redactorii ANTENEI 1 care au scuturat praful asternut in tot acest timp peste filmele realizate cu truda si pasiune de catre noi si au readus in actualitate activitatea creatoare pusa in slujba tuturor copiilor de toate varstele.
Totul ar fi perfect, daca aceste emisiuni ar sensibiliza pe cei ce raspund de soarta filmului, in general, dar si de aceasta a VII-a arta bis – animatia – lasata la periferia cinematografiei, in special.
Nu pot trece insa peste cateva erori strecurate in emisiunea OBSERVATOR – ului din 17 ianuarie si anume;
Meritele lui Gopo nu le contesta nimeni, dar a-l numi parintele animatiei romanesti, mi se pare o greseala la fel de mare ca si celelalte doua anterioare ( Mihai Surubaru – bunicul desenelor animate sau Mariana Buzea – mama lui Balanel si Miaunel ).

Toti stim ca cei care au realizat primele filme de animatie in Romania au fost Marin Iorda si Aurel Petrescu si nu Gopo.
Imi permit sa sugerez mass-mediei in general, ca pe viitor sa gaseasca un alt mod de a aborda acest subiect, renuntand la gradele de rudenie din filmul de animatie romanesc tocmai pentru a nu atribui unuia sau altuia merite imaginare.
S-a ajuns in situatia copilului cu multe moase.
Mi-e teama ca dupa ce se va epuiza intregul arbore genealogic va mai cobori cineva din el si isi va revendica dreptul de a fi el primul, ( chiar inainte de Adam si Eva ), care sa fi pus de fapt bazele animatiei autohtone.

O alta eroare, este afirmatia ca filmul de lung metraj de animatie “Robinson Crusoe” ar fi fost realizat in doua luni ( !!!!!! ).
Inexact !
Noi realizam un scurt metraj de circa 200 – 250 de metri ( deci cu o durata de 8 – 9 minute ) in aproximativ 6 luni.
Pentru cei ce nu stiu, filmul in discutie a avut aproximativ 80 de minute, deci de aproape zece ori durata unui scurt metraj.
In privinta numarului de desene folosite la realizarea acestui prim lung metraj ( 300.000 ), cifra reprezinta doar acetofanele cu eroi folosite la filmare, nu si celelalte circa o suta de mii de schite pe calc.
La acest prim lung metraj din istoria animatiei romanesti s-a lucrat timp de doi ani, ( nu doua luni cum s-a afirmat ) ceea ce a reprezentat deja o adevarata performanta, nu numai pentru conditiile de lucru din anii ‘ 70 dar si pentru anii de varf ai productiei de desene animate de la noi.

Oamenii animatiei – 23 – Foto

Foto grupCareul de asi

Nu ai sansa in fiecare zi de a imortaliza intr-un grup ca cel prezentat aici, patru realizatori care au cumulat cel putin trei activitati fiecare;
cea de regizor, animator, scenarist si chiar creatori de personaje si scenografie.

In fotografie, de la stanga la dreapta ii puteti recunoaste pe Adrian Nicolau, George Sibianu, Ion Manea si Artin Badea pe plaja de la Mamaia intr-una din putinele zile libere din timpul “Festivalului international al filmului de animatie “.

Foto 1 ABCPalmaresul acestui festival a atras an de an, elita animatiei mondiale.

Castigarea unui “Pelican de aur”, asa cum a reusit si George Sibianu, a fost masura recunoasterii valorii filmului de animatie romanesc.

Din bogata lor filmografie va prezint cateva ilustratii din buletinele editate de Romaniafilm.

Foto 1 – Imagine din filmul “A, B, C,… dar de ce?” in regia lui Adrian Nicolau.

Foto 2 Zeul luminiiFoto 2 – Imagine din filmul de desen animat (!!) “Zeul luminii” de George Sibianu.
Pentru multi dintre noi, realizarea unor filme in tehnica desenului animat de catre George Sibianu a fost o adevarata surpriza!

 

Cele mai multe filme din activitatea sa au fost filme de papusi,chiar filmul cu care a castigat marele premiu “Pelicanul de aur” a fost tot un film de papusi, “Prostia omeneasca”.

Foto 3 Pataniile MarieiFoto 3 – Imagine din serialul “Pataniile Mariei” in
regia lui Ion Manea.

Ca o confirmare a polivalentei unora dintre cadrele de creatie ale studioului este si faptul ca la episodul sus amintit, s-a aflat printre cei care au participat la realizarea animatiei alaturi de Florin Saceanu, Valentin Eliseu si Corina Trentea chiar si Artin Badea, (in dreapta fotografiei de grup).

Foto 4 Drumul spre castel Foto 4 – Imagine din episodul “Drumul spre castel” din serialul “Temerarii” in regia lui Artin Badea.

La origina serialului au stat scenariile lui Iuliu Ratiu iar alaturi de autorul episodului prezentat azi au
mai participat si alti regizori, precum Mihail Marian si Zaharia Buzea. La fel ca si Badea si acesti ultimi doi
regizori amintiti au participat la realizarea animatiei.
Deasemeni printre animatorii serialului s-au numarat si Florin Saceanu, Constantin Seltea, Calin Giurgiu, Corina Trentea, Elena Godeanu si Mihai Cretu.