Am primit de la Sanda Sasu(nascuta Coada), prin intermediul fostului meu coleg, Bujor Stefanescu, cateva desene cu eroi creati de Edy
(Balanel si Guta), si un articol scris de colegul meu Ion Truica, reputat regizor si scenograf.
Imi face o deosebita placere sa prezint materialele sus amintite tuturor celor interesati de personalitatea celui ce a fost Eduard Sasu.
De asemenea, voi pune pe blog si cateva considerente interesante ale lui Bujor, unul dintre marii animatori contemporani, care a lucrat cu Edy foarte mult timp, pana cand acesta din urma a pus jos creionul dar din nefericire, definitiv si prea devreme.
<<Trecerea timpului sterge din memorie detaliile. Raman doar amintirile esentiale, care nu se pot uita.
Lui Eduard Sasu ii spuneam Edy. Era un impatimit al filmului de animatie.
Traia tot ce facea. Viata sa a fost o daruire permanenta pentru insufletirea desenelor pe care tot el le realiza.
Mereu ingandurat, scump la vorba, vietuia tot timpul in Studioul “Animafilm” din str. Olteni nr.45. Daca nu desena, il intalneam la filmare, atent la fiecare miscare a aparatului de filmat, concentrat asupra actiunii dramatice care se nastea din desene.
Desi avea bine gandit filmul de dinainte, trudea mult la montaj. Nu se multumea cu prima varianta de montaj. Incerca, schimba, cauta maxima
expresivitate cinematografica.
Avea bunul obicei sa studieze la masa de montaj filmele disneyene sau cele realizate de scoala din Zagreb, la moda in acea vreme.
Acest studiu se simtea in filmele sale, care aveau o naratiune coerenta, cursiva, fireasca si o simplitate care le facea sa ajunga la inima spectatorilor. Era un coleg cu un caracter exemplar, tacut, serios, nebarfitor.
Viata lui se confunda cu a filmelor pe care le imagina.
Apasat de un dosar de cadre “cu probleme”, ii erau interzise plecarile in strainatate. Abia in 1978 primeste viza pentru Sofia. In acelasi an se casatoreste cu o talentata si discreta desenatoare, Sanda Coada.
Indura saracia si frigul din Studioul “Animafilm”. Face greva foamei la serviciu pentru a obtine viza de plecare. In sfarsit in 1981, primeste pasaportul pentru Spania, unde se va face repede remarcat datorita harului si seriozitatii.
In anul 2000 se stinge din viata, lasand in urma sa o opera artistica substantiala, care, datorita calitatilor artistice, merita sa fie reluata pe micul ecran. Analizand rezultatele acestui mare artist, nascut la Husi, la 10 martie 1937, intelegem ca a fost unul dintre cei mai inzestrati realizatori romani in domeniul filmului serial si de protectia muncii.
O simpla trecere in revista a principalelor succese este edificatoare:
1969 – Diploma de excelenta la Bruxelles pentru filmul Bobul.
1970 – Medalie de aur la Moscova pentru Pataniile lui Guta.
– Premiul II la Bucuresti.
1972 – Medalie de aur la Nis (Iugoslavia) pentru filmul Tractoristul.
1973 – Medalie de argint la Budapesta pentru serialul Guta.
1974 – Premiul special al juriului la Bucuresti pentru Guta laborant.
1975 – Premiul special al juriului la Bucuresti pentru Guta strungar.
1976 – Creaza personajul “Balanel” si obtine premiul II la Festivalul “Cantarea Romaniei”.
Din filmele importante, mentionez: 1970 – Iepurele si broasca testoasa;1971 – Broasca si sobolanul, realizate dupa fabule de La Fontaine, in coproductie cu studioul Edic, din Franta.
*
O activitate prodigioasa, substantiala realizata cu mare arta este mostenirea pe care o lasa Eduard Sasu, cineastul al carui har era dublat mereu de o moralitate exceptionala.
Ion Truica – 2002>>
Comentariul lui Bujor Stefanescu:
Sanda s-a bucurat si s-a emotionat mult cind a aflat de comentarii si mai ales cind le-a citit. I le-am imprimat eu si i le-am dat pentruca ea nu are internet. M-am intilnit cu ea ca sa-mi aduca pozele cu Sasu si cu personajele animate pe care vi le-am trimis la toti,chiar daca articolul aparuse deja in blog.Poate daca ar apare macar pozele cu Balanel si Miaunel si Guta si premiile si medaliile obtinute la festivaluri cu Guta ar fi si mai frumos si interesant pentru toti cei ce citesc si urmaresc blogul.
Cu Mircea fratele lui Sanda cu tot respectul pentru el, nu sint de acord. Este vorba de Sasu Eduard si de meritele lui artistice si nu de viata personala.Ca altfel in afara de Sanda ar trebuii sa vorbim si de mama lui, de fratele si sora lui, de bunica, cumnati si nepoti, prieteni si 
alte persoane care au avut vreun rol mai apropiat in viata lui. Dar nu e cazul. Fara sa comparam, cind e vorba de Frank Thomas sau alti animatori de la Disney ca sa dam un exemplu la intimplare, comentariile se limiteaza la ei ca artisti, opera lor, arta lor si vreo anecdota legata intotdeauna de munca. Niciodata nu se amesteca, nevasta, pisica sau canarul ce se aflau linga ei cind desenau.
Asta mi-aminteste de o vorba a lui Topescu cind o echipa sportiva romina cistiga in vreo competitie internationala. Spunea ca “sportivii romani au aparat culorile tarii”. Niciodata insa nu l-am auzit cind pierdeau sa spuna ca sportivii “n-au aparat culorile tarii”. Asa ca sa nu amestecam merele cu perele. Daca Sasu nu era artistul genial care a fost, putea Sanda sa faca toate eforturile posibile ca premiile nu se obtineau. Dar asa e lumea. Niciodata nu am inteles de ce nevestii generalului trebuia sa i te adresezi cu Doamna General. Meritele pe campul de lupta sint ale generalului. E o gluma dar cam asa stau lucrurile. Si asta fara sa minimalizez meritul lui Sanda ca persoana si ca sotie….. mai ales ca am stat aici langa ei si am vazut cum au muncit amindoi. Dar repet: E vorba de Sasu si arta lui si nimic altceva. Sper ca am fost clar ca am scris in graba.
Compozitori
Animatia romaneasca – Dintre sute de catarge –
Scenografi (decoruri)
Autori de scenarii.
Animatori la toate genurile de film
Pentru a va edifica, ce a insemnat pentru animatia romaneasca infiintarea studioului “Animafilm” si cresterea numarului de animatori pregatiti in cadrul studioului incepand cu anul 1968, voi da comparativ titlurile filmelor realizate numai in anul 1961 si cele din anul 1986.
Animatia romaneasca – Dintre sute de catarge –
O statistica necesara si aproape completa.
