Category: Diverse

Ultimul bastion profesionist al filmului de animatie autohton a intrat
in FALIMENT – (din surse verificate).
Studioul Dacodac, ultimul supravietuitor al politicii de ignorare a acestui gen cinematografic a fost pus pe butuci. De-acum filmul de animatie profesionist a carui coma se prelungise in speranta unei minuni a intrat in moarte clinica iar daca se vor mai face totusi filme de acest gen vor fi realizate in regim de avarie, fara bani, fara oameni, fara baza tehnica si vor semana cu filmele de cineamatori! Acestea vor fi mai mult ca sigur, filme de autor, de cele mai multe ori adresate unei anumite categorii de spectatori(de regula adulti) iar cu aceste pelicule se va incerca participarea la cate un festival mai mult pentru amorul propriu al realizatorului. Dar asta nu reprezinta animatia nationala ci munca catorva artizani impatimiti. Daca vor mai fi.
Animatia romaneasca a putut supravietui atatia ani, autofinantandu-se din vanzarea la export a productiilor sale si a creat in acelasi timp conditii pentru afirmarea unor personalitati distincte.
Nume ca – Sabin Balasa, Ion Truica, Mihai Badica, Adrian Petringenaru sau Zoltan Zsilagy(pentru a numi doar cativa), se numara printre cei ce au beneficiat de “suportul material” al filmelor seriale si al lung metrajelor, pentru a se face remarcati in lumea filmului de animatie.
Candva, mi-a cazut in mana o situatie a centralei Romania-Film cu privire
la exportul filmelor de animatie si numarul de copii vandute din episoadele
serialelor de exemplu era de ordinul sutelor de tari in timp ce din filmele
asa zise de autor(unicate) se vandusera doar in cateva state, majoritatea
cumparatorilor, fiind arhivele de filme ale tarilor respective. Bilantul financiar era mai mult decat optimist – 40% din valuta incasata de tara noastra din exportul filmelor, reprezenta aportul filmului de animatie (atentie !) si asta in conditiile in care costurile de productie ale acestuia erau de ZECE ori mai mici decat cele ale lung metrajului cu actori.
Oricum, animatia nu va putea supravietui decat intr-un regim de arta si industrie ori acestui mod de lucru i s-a pus cruce. Se vor convinge repede ca dintr-un scurt metraj de animatie nu se poate trai.
Adio lung metrajelor si serialelor realizate in Romania.

Animatorii, care reusisera cu mari eforturi sa tina sus steagul profesiei castigate cu munca si sacrificii au fost pusi pe “liber” si asa cum s-a intamplat in ultimii ani, se vor indrepta catre studiouri specializate pe productia de “jocuri pe calculator” sau spre alte activitati pentru a supravietui. Pot spune cu certitudine ca asistam la disparitia animatiei romanesti si procesul este ireversibil. Animatia romaneasca, una din artele emblematice ale culturii nationale este de-acum istorie. Asa cum spuneam:
Suntem tara tuturor posibilitatilor, chiar si a posibilitatii de a nu avea nici o posibilitate. Pacat!

PS.- Incep sa ma gandesc tot mai serios la posibilitatea de a-i harazi acestui blog, aceeasi soarta pe care o are animatia romaneasca, aceea de a dispare.

Isi mai aminteste cineva basmul rusesc “Floarea de piatra”. Dar “Grauntele fermecat”, sau filmul de animatie de lung metraj “Calutul cocosat”?
Si lista este uriasa.
Cred ca basmele rusesti au fost cele mai sensibile filme pentru copii pe care le-am vazut in copilarie. Pacat ca nu se mai reiau pentru copiii de azi. Ei cu ce au gresit?

Unele cinematografii, au crezut ca daca apeleaza la ecranizarea unor opere dramaturgice cunoscute, asociind si o echipa de actori renumiti au dat lovitura.
Teoretic asa ar fi trebuit sa se intample dar cu niste conditii. Spectatorul sa nu depaseasca media de cultura generala iar opera care a stat la baza scenariului filmului sa nu apartina altei culturi. Cinematografia americana, de exemplu, a avut cateva asemenea rateuri incercand sa ecranizeze mari dramaturgi rusi in stil american.
Indiferent de “ingredientele” folosite, lipsea ceva… Spiritul, aerul, atmosfera de acolo, si ca sa fie tacamul complet, ca cireasa pusa pe tort, actorii americani vorbeau …ruseste. Sa fim seriosi!
Cum vi se pare auzindu-l pe Rasputin adresandu-se tarinei cu cuvintele:

-My dear Queen….sau pe regina Angliei spunandu-i primului ministru:

-Dorogoi moi pervai ministr…
Sa innebunesti nu alta!

Odata am avut sansa de a asista din “off” la un postsincron realizat la Cinecitta.
Urmaream cu atentie, cum o actrita italiana “dubla” o stea americana si eram pur si simplu uimit de sincroanele perfecte ale cuvintelor pronuntate de actrita in limba italiana “peste” cele in engleza rostite de partenera lui Gene Hackmann. Absolut uluitor. Aparent nu lipsea nimic ! Interpretare, nuantari, tonuri variate, reactii… si lista poate continua. Lipsea totusi ceva. Lipsea limba engleza!
Nu-i vad, oricat m-asi stradui, pe John Wayne sau Humphry Bogart vorbind alta limba decat limba engleza. Si am citat doar doua nume dintre starurile cinematografiei. Suna aiurea pentru unii, nu-i asa?
Din acest motiv prefer filmele subtitrate, celor dublate.
Este doar punctul meu de vedere…. si desigur subiectiv.