Desene animate - Blogul regizorului Victor Antonescu

Desene animate – Cum realizam un film de desen animat?

Robinson Crusoe 3 Intrucat am observat ca foarte multi dintre cei interesati de filmul de animatie, nu au suficiente informatii despre fluxul tehnologic al acestuia, incerc in cele ce urmeaza sa aduc oarecari lamuriri, fara a intra in detalii si fara pretentia de a fi spus totul.

In acest sens voi vorbi la persoana intai si ma voi referi doar la stilul meu de lucru.

Scenariul si story-board

1 – Pentru inceput aveam nevoie de o idee care sa stea la baza unui scenariu si trebuia sa gasesc musai ceva care pus pe hartie sa trezeasca interesul conducerii studioului.
Cum nu duceam lipsa de idei, iar daca eram intr-o pana de inspiratie si nu puteam apela la portofoliul de scenarii, care de cele mai multe ori se potriveau temperamentului meu ca nuca-n perete, trebuia atunci sa apelez fie la intelepciunea populara fie la sursa inepuizabila din literatura pentru copii si tineret pentru a iesi din impas.
Scenariile mele erau mai mult decupaje scrise decat scenarii literare. Le scriam cat mai sugestiv, fara inflorituri stilistice si fara cuvinte ce nu aveau corespondent vizual in ceeace urma sa pun pe hartie. Era usor de urmarit firul narativ si oricine isi putea imagina cam cum v-a arata pe ecran.
Pana sa ajung cu el in fata consiliului artistic, ma sfatuiam cu redactorul si eliminam sensurile echivoce sau actiunile stufoase care complicau povestea, iar atunci cand eram convinsi ca am rezolvat majoritatea problemelor, redactorul il prezenta conducerii studioului.
Daca primeam aprobarea de a intra in productie incepea nebunia crearii personajelor (ma obisnuisem sa le caut deja inca din momentul in care incoltise ideea viitorului film), a realizarii story-board-ului si a lay-out-ului materiale indispensabile activitatilor ulterioare (animatia, filmarea, montajul). In acelasi timp, se desfasura targuiala penibila a intocmirii devizului, moment in care toata functionarimea devenea dintr-odata foarte importanta, fiecare dorind sa taie cate ceva din cele solicitate de regizor.
Story-board-ului (desfasurarea actiunii scenariului in imagini, fiecare reprezentand cate o scena de la primul cadru si pana la ultimul) era una din componentele importante ale filmului de desen animat. Pentru a realiza story-board-ul, trebuia sa ilustrez mici casete la fel ca in revistele de benzi desenate Formatul care imi convenea cel mai mult era de circa 80 mm/60 mm (zona rezervata desenului) si il probasem in timp cu bune rezultate.
Se incercase la un moment dat tipizarea paginilor pentru story-board, dar pana la urma fiecare regizor isi construia propriul format.

Eduard Sasu – un maestru al animatiei romanesti

Am primit de la Sanda Sasu(nascuta Coada), prin intermediul fostului meu coleg, Bujor Stefanescu, cateva desene cu eroi creati de Edy
(Balanel si Guta), si un articol scris de colegul meu Ion Truica, reputat regizor si scenograf.

Imi face o deosebita placere sa prezint materialele sus amintite tuturor celor interesati de personalitatea celui ce a fost Eduard Sasu.

De asemenea, voi pune pe blog si cateva considerente interesante ale lui Bujor, unul dintre marii animatori contemporani, care a lucrat cu Edy foarte mult timp, pana cand acesta din urma a pus jos creionul dar din nefericire, definitiv si prea devreme.

<<Trecerea timpului sterge din memorie detaliile. Raman doar amintirile esentiale, care nu se pot uita.

Lui Eduard Sasu ii spuneam Edy. Era un impatimit al filmului de animatie.

Traia tot ce facea. Viata sa a fost o daruire permanenta pentru insufletirea desenelor pe care tot el le realiza.

Mereu ingandurat, scump la vorba, vietuia tot timpul in Studioul “Animafilm” din str. Olteni nr.45. Daca nu desena, il intalneam la filmare, atent la fiecare miscare a aparatului de filmat, concentrat asupra actiunii dramatice care se nastea din desene.

Desi avea bine gandit filmul de dinainte, trudea mult la montaj. Nu se multumea cu prima varianta de montaj. Incerca, schimba, cauta maxima

expresivitate cinematografica.

Avea bunul obicei sa studieze la masa de montaj filmele disneyene sau cele realizate de scoala din Zagreb, la moda in acea vreme.

Acest studiu se simtea in filmele sale, care aveau o naratiune coerenta, cursiva, fireasca si o simplitate care le facea sa ajunga la inima spectatorilor. Era un coleg cu un caracter exemplar, tacut, serios, nebarfitor.

Viata lui se confunda cu a filmelor pe care le imagina.

Apasat de un dosar de cadre “cu probleme”, ii erau interzise plecarile in strainatate. Abia in 1978 primeste viza pentru Sofia. In acelasi an se casatoreste cu o talentata si discreta desenatoare, Sanda Coada.

Indura saracia si frigul din Studioul “Animafilm”. Face greva foamei la serviciu pentru a obtine viza de plecare. In sfarsit in 1981, primeste pasaportul pentru Spania, unde se va face repede remarcat datorita harului si seriozitatii.

In anul 2000 se stinge din viata, lasand in urma sa o opera artistica substantiala, care, datorita calitatilor artistice, merita sa fie reluata pe micul ecran. Analizand rezultatele acestui mare artist, nascut la Husi, la 10 martie 1937, intelegem ca a fost unul dintre cei mai inzestrati realizatori romani in domeniul filmului serial si de protectia muncii.

O simpla trecere in revista a principalelor succese este edificatoare:

1969 – Diploma de excelenta la Bruxelles pentru filmul Bobul.

1970 – Medalie de aur la Moscova pentru Pataniile lui Guta.

– Premiul II la Bucuresti.

1972 – Medalie de aur la Nis (Iugoslavia) pentru filmul Tractoristul.

1973 – Medalie de argint la Budapesta pentru serialul Guta.

1974 – Premiul special al juriului la Bucuresti pentru Guta laborant.

1975 – Premiul special al juriului la Bucuresti pentru Guta strungar.

1976 – Creaza personajul “Balanel” si obtine premiul II la Festivalul “Cantarea Romaniei”.

Din filmele importante, mentionez: 1970 – Iepurele si broasca testoasa;1971 – Broasca si sobolanul, realizate dupa fabule de La Fontaine, in coproductie cu studioul Edic, din Franta.

O activitate prodigioasa, substantiala realizata cu mare arta este mostenirea pe care o lasa Eduard Sasu, cineastul al carui har era dublat mereu de o moralitate exceptionala.

Ion Truica – 2002>>

Comentariul lui Bujor Stefanescu:

Sanda s-a bucurat si s-a emotionat mult cind a aflat de comentarii si mai ales cind le-a citit. I le-am imprimat eu si i le-am dat pentruca ea nu are internet. M-am intilnit cu ea ca sa-mi aduca pozele cu Sasu si cu personajele animate pe care vi le-am trimis la toti,chiar daca articolul aparuse deja in blog.Poate daca ar apare macar pozele cu Balanel si Miaunel si Guta si premiile si medaliile obtinute la festivaluri cu Guta ar fi si mai frumos si interesant pentru toti cei ce citesc si urmaresc blogul.

Cu Mircea fratele lui Sanda cu tot respectul pentru el, nu sint de acord. Este vorba de Sasu Eduard si de meritele lui artistice si nu de viata personala.Ca altfel in afara de Sanda ar trebuii sa vorbim si de mama lui, de fratele si sora lui, de bunica, cumnati si nepoti, prieteni si alte persoane care au avut vreun rol mai apropiat in viata lui. Dar nu e cazul. Fara sa comparam, cind e vorba de Frank Thomas sau alti animatori de la Disney ca sa dam un exemplu la intimplare, comentariile se limiteaza la ei ca artisti, opera lor, arta lor si vreo anecdota legata intotdeauna de munca. Niciodata nu se amesteca, nevasta, pisica sau canarul ce se aflau linga ei cind desenau.

Asta mi-aminteste de o vorba a lui Topescu cind o echipa sportiva romina cistiga in vreo competitie internationala. Spunea ca “sportivii romani au aparat culorile tarii”. Niciodata insa nu l-am auzit cind pierdeau sa spuna ca sportivii “n-au aparat culorile tarii”. Asa ca sa nu amestecam merele cu perele. Daca Sasu nu era artistul genial care a fost, putea Sanda sa faca toate eforturile posibile ca premiile nu se obtineau. Dar asa e lumea. Niciodata nu am inteles de ce nevestii generalului trebuia sa i te adresezi cu Doamna General. Meritele pe campul de lupta sint ale generalului. E o gluma dar cam asa stau lucrurile. Si asta fara sa minimalizez meritul lui Sanda ca persoana si ca sotie….. mai ales ca am stat aici langa ei si am vazut cum au muncit amindoi. Dar repet: E vorba de Sasu si arta lui si nimic altceva. Sper ca am fost clar ca am scris in graba.

Uimitoarele aventuri….

Acum cateva zile am participat la finalizarea lucrarilor de etalonare ale
materialului ce va sta la baza realizarii DVD-ului pentru filmul de animatie “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”.
Din acest moment, totul depinde de TVR MEDIA cu care am incheiat
intelegerea privind realizarea si comercializarea filmului sus amintit.
Sper ca acest lucru sa se concretizeze curand.
In asteptare mai sunt si – “Calatoriile lui Pin Pin “, “Robinson Crusoe” si
“Conditia Penelopei” pe care speram sa le putem vedea in toamna acestui an.

Cei ” trei muschetari ” ( II ) – Uimitoarele aventuri ale muschetarilor

soricel

A fost cel mai vechi proiect al meu dar pe care l-am putut realiza abia in anii ’80. Romanul lui Dumas a fost doar un pretext de aventuri in care, dincolo de conflictul ancestral dintre pisici si soareci, am introdus cateva din intrigile cartii si bineinteles eroii cunoscuti: muschetarii, cardinalul Michellieu, Miau-lady, Rockfort s.a.m.d.

muschetari1

Din motive de vandabilitate,filmele romanesti au fost realizate in proportie de peste 90% fara dialog, serialul “muschetarii” respectand acest deziderat, cuvintele fiind inlocuite cu expresivitatea personajelor dar acest lucru a trebuit sa fie reconsiderat in cazul lung metrajului. Avand deja experienta de la filmul “Robinson Crusoe”, dupa ce am scris dialogurile, am purces la cautarea de actori al caror voci sa puna in valoare, intr-o maniera personala si cu umor, starile conflictuale al eroilor. Am fost un norocos deoarece am beneficiat de o alta echipa de aur iar simpla enumerare a acestor actori sta marturie prizei la public a filmului : Dem Radulescu, Alexandru Arsinel, Anda Calugareanu, Mariana Mihut, Rodica Tapalaga, Mihai Malaimare, Valeria si Virgil Ogasanu, Alexandrina Halic, Brandusa Zaita Silvestru, Genoveva Preda.

pisici

Ca si la inregistrarile precedente, am lasat libertate actorilor in a spune replicile cu cuvintele lor, textul fiind mai mult orientativ iar rezultatul s-a vazut pe masura ce se “incalzeau” si se familiarizau cu personajele. Am putut utiliza astfel chiar si unele comentarii, aparent pe dinafara filmului, actorii traind cu voce tare actiunile eroilor, dand astfel mai multa savoare umorului.

Hohotele de ras din timpul vizionarilor de mai tarziu mi-au confirmat inca odata ca antrenand actorii in jocul personajelor animate, acestia au intrat cu tot sufletul in lumea copiilor de la 7 la 77 de ani. Asta si urmaream.

Cei ” trei muschetari ” ( I ) – Uimitoarele aventuri ale muschetarilor

La acest film am beneficiat de un colectiv de animatori de cea mai inalta clasa. Cu exceptia lui Valentin Baciu, veteran al animatiei romanesti si decan de varsta, ceilalti, mult mai tineri, au fost pregatiti de mine de-a-lungul timpului si rodati la toate filmele realizate inainte de ” muschetari “.Nume de rezonanta ca ; Valentin Eliseu, Anca Dumitru – Chirulescu, Virgil Toader, Florin Saceanu si Mihai Surubaru, au dus greul animatiei la acest film iar aportul lor nu a fost trecut cu vederea de oamenii de specialitate din domeniu. Presa a avut numai cuvinte de lauda pentru calitatea interpretarii artistice a miscarii. Genericul ar fi incomplet daca nu as aminti si alte nume de referinta ce au contribuit la realizarea “celor trei muschetari”. Muzica scrisa de Octav Firulescu, un tanar compozitor, a fost ca un liant organic al intregului film. Imaginea semnata de Mariana Iordan, montajul Soniei Georgescu impreuna cu ing. Erica Nemescu care a realizat coloana sonora si nu in ultimul rand a asistentei de regie Elisabeta Antonescu, “capul limpede” al activitatii echipei sunt doar o parte dintr-un colectiv de entuziasti care au facut “posibil” filmul.

Unde sunt filmele romanesti de animatie ?

Dupa ultimele aprecieri, exista peste 1500 de filme de animatie romanesti realizate de-alungul timpului dar care zac acoperite de neglijenta unor functionari, in Arhiva Nationala de Filme, in conditii de conservare, greu de descris.

Televiziunile prefera sa programeze filme de animatie straine care de multe ori, calitativ, sunt sub productiile autohtone dar snobismul si gustul indoielnic al unora fac imposibila programarea productiilor romanesti.

Mi s-a intamplat la Calarasi, acum doi ani, la o intalnire cu copii din clasele I – IV, sa desenez in fata lor un personaj foarte indragit si cunoscut pana in ’89 – Mihaela. Cand toata sala a inceput sa scandeze: MI-HA-E-LA, MI-HA-E-LA,am ramas surprins ca desi acesti copii s-au nascut dupa mai bine de 10 ani de cand filmele noastre au disparut de pe micul si marele ecran, au recunoscut personajul. Nici acum nu-mi explic de unde o cunosteau pe Mihaela ?!?

Mihaela1

Imi poate spune cineva ? Ce ar trebui facut ca filmele noastre sa fie vazute ? Pe cine ar trebui sa sensibilizam pentru a scoate din uitare filmele ale caror autori au inceput sa piara ca si filmele lor? Gopo, Liviu Ghigort, Stefan Munteanu, Iulian Hermeneanu, Laurentiu Sarbu, Olimp Varasteanu, Florin Anghelescu, Bob Calinescu, George Sibianu, Artin Badea, Nell Cobar, Matty Aslan, Eduard Sasu, Jan Moraru, Constantin Popescu, Pascal Radulescu, Lucian Profirescu, Dinu Petrescu, Calin Giurgiu, Adrian Nicolau, Zaharia Buzea, Angela Buzila, nu mai sunt printre noi si cred ca filmele realizate de ei de-alungul timpului meritau o soarta mai buna, nu uitarea, iar copii zilelor noastre au dreptul sa le vada si sa le judece. Filmul de animatie romanesc a incetat sa mai existe ! Pacat !

O fotografie din arhiva personala facuta la studiourile Buftea in 1963.

Anda Calugareanu

Cu Anda Calugareanu,pe care o ascultasem cu mult timp inainte si a carei voce avea ceva cu totul si cu totul deosebit, am inceput sa colaborez pentru prima data la filmul de lung metraj “Robinson Crusoe”. Talentul deosebit, inventivitatea si spontaneitatea ei m-au determinat sa-i ofer dialogurile, de cele mai multe ori orientative, lasandu-i libertatea de a-si folosi propriile-i cuvinte pentru a pune cel mai bine in evidenta trairile personajului. Intra in personaj cu o usurinta uluitoare iar vocea ei dadea viata eroului pana in cele mai mici amanunte. Pe Anda trebuia sa o lasi sa se joace. Vineri este un astfel de exemplu. Despre inventivitatea ei amintesc doar o secventa din film si anume partea in care Vineri si prietenii sai erau urmariti de o armata de canibali ce scandau in ritmul alergarii: UNGHA, DUNGHA, PAPADUNGHA !
A fost doar una din multele gaselnite ale Andei. Papadungha a devenit mai apoi, parte fireasca in dialogurile care faceau referire la Bongo-Bongo, capetenia canibalilor. Se implica total in film iar usurinta cu care traia personajul a determinat si alti colegi sa apeleze la talentul ei de exceptie. Ultima noastra colaborare a fost la cel de-al doilea lungmetraj al meu, “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”. Am suferit nespus de mult cand ne-a parasit prematur.
Imi voi aminti mereu de EA cu mult drag !

Robinson Crusoe (I)

Robinson

In 1974 am terminat lungul metraj Robinson Crusoe (in varianta italiana – Il Racconto della Giungla), cu o durata de circa o ora si jumatate, pentru care am folosit mai bine de 300.000 de desene (fara a pune la socoteala schitele), deci numai desene acceptate, si peste 100 de decoruri.

robinson1

Daca am fi pus desen langa desen, am fi realizat o poteca lata de 35 de centimetri si lunga de peste 1,5 kilometri, fara a vedea acelasi desen de doua ori.

Am beneficiat pentru realizarea lui, de cei mai buni animatori ai momentului din studiou ca Baciu Valentin, Roland Pupaza, Eduard Sasu, Badea Artin si Valentin Cain – De retinut ca in maniera clasica in care a fost realizat filmul erau necesari cel putin dublu numarul lor. Dar nu-i aveam! Am beneficiat de o echipa de actori care si-au adus contributia la sublinierea individualitatii personajelor, adevarati maestri, desi majoritatea faceau postsincron pentru prima data la un film de animatie. Voci ca ale Andei Calugareanu (Vineri), Nucu Paunescu (Bongo-Bongo, capetenia canibalilor) Horia Caciulescu (Poll, papagalul vesnic baut), Ion Caramitru (Robinson), Mircea Basta (Daniel, cainele somnolent), Simion Valeriu (Jolly-Joker pentru canibali) si nepretuitele Alexandrina Halic si Louisa Derderian Marcoci (vocile pisicilor Lip si Lap,vesnicele indragostite) vor ramane de neuitat in istoria filmului de animatie romanesc.

bongo bongo2

bongo bongo

Fabulele lui LA FONTAINE

Vicontele Georges de la Grandierre patronul firmei EDIC din Paris a inceput in 1966 o colaborare cu Studioul Animafilm – studiou infiintat in 1963 prin desprinderea de Studioul Bucuresti a sectiei de animatie – privind realizarea mai multor filme de desen animat dupa cunoscutele fabule ale lui La Fontaine. Dintre titlurile propuse eu am realizat “greierele si furnica” , “stejarul si trestia” si “iepurii si broastele”.
Lucrand la aceste filme, am avut posibilitatea de a vedea Franta si de a cunoaste oameni deosebiti.
In primul voiaj de lucru, am fost impreuna cu un alt coleg, Badea Artin si cum hotelul nostru era foarte aproape de Place Pigalle am avut sansa de respira “aerul” cel mai parizian cu putinta.
Intamplarea a facut ca in timpul sejurului nostru la Paris, Mr.Georges de le Grandierre sa-si casatoreasca unul dintre baieti cu o baroneta si sa fim invitati la cununia religioasa ce s-a tinut la Domme des invallides iar seara la un cocktail la care au participat circa 2000 de invitati printre care si o printesa de Bourbon. In saloanele sediului UNESCO am fost coplesiti de fastul intalnirii iar la intrare fiecare invitat soptea ceva la urechea unui personaj impunator, care apoi anunta cu tarie numele noilor invitati. Cat am asteptat pentru a fi prezentati parintilor si tinerilor casatoriti, fara nicio exceptie, toti aveau in cuprinsul numelui particula – de la -. Cand a venit si randul nostru, Georges de la Grandierre cu zambetul pe buze ne-a adaugat particula lipsa, eu devenind mr. Victor Antonescu de la Fourmi iar Aurel, mr. Badea Artin de la Ibu.
cu Badea Artin In cele doua saptamani, cat am stat in Paris (la prima noastra vizita), am fost invitati intr-o seara la Moulin Rouge si peste doua zile la Follies Bergers. Acesta din urma mi-a placut cel mai mult pentru betia de lumini , frumusetea dansatoarelor si calitatea programului.
Intr-una din zile, Dna Challeau care ne-a fost mai tot timpul ghid prin Paris, ne invita la muzeul Grevin – un muzeu al figurilor de ceara – unde am fost pusi in incurcatura de cateva ori nestiind care din figurile din muzeu sunt de ceara si care reale iar ca desert in timp ce comentam cu Aurel exponatele, o voce baritonala care venea de undeva din spatele nostru intreaba: – Care vorbesti ba romaneste?
Intorc privirea si zaresc niste nasturi metalici la un sacou. O iau pe nasturi in sus si dupa un timp descopar un urias care ma privea de la inaltime cu expresie intrebatoare.
– Noi!
Fata i se lumineaza intr-un zambet larg si dupa ce fiecare mormaim ceva neinteligibil (ar fi trebuit sa fie numele noastre) facem primul schimb de informatii, asa am aflat ca este profesor de limbi romanice, ca vine din Germania si se duce in Statele Unite tot ca profesor la nu stiu care universitate. La despartire ne strange mana cu ceva care avea dimensiunea unei cazmale si forta unei menghini. Si asta s-a intamplat doar la prima vizita in Franta.