In 2023 se implinesc 50 de ani de la realizarea primului film de animatie de lung metraj din Romania. Tot in 2023 se implinesc 50 de ani de la interzicerea difuzarii filmului.
Robinson Crusoe 1973 – 2023
Tag: film
Robinson Crusoe 1973 – 2023
In 2023 se implinesc 50 de ani de la realizarea primului film de animatie de lung metraj din Romania. Tot in 2023 se implinesc 50 de ani de la interzicerea difuzarii filmului.
ADDENDA – FILMUL DE ANIMATIE
ANIMATORUL- COMPLETARE
Cine este de fapt ANIMATORUL?
Aparent, este un om obisnuit. Nu iese in evidenta si de cele mai multe ori ramane necunoscut publicului. El este ACTORUL din spatele ecranului, dar ce fac eroii in filmele de animatie, este in exclusivitate meritul sau.
Pentru a realiza acest lucru, animatorul, trebuie sa cunoasca si sa aplice o multime de tehnici specifice in functie de genul filmului ( desen animat, obiecte animate, papusi, cartoane decupate, plastilina, ecrane de ace, pictura sub aparat, etc., etc.), practic absolut tot ce trebuie miscat in film.
Activitatea sa nu are nimic spectaculos.
…..Dar cel mai important lucru pe care trebuie sa-l realizeze acesta este TRAIREA.
Eroii filmelor de animatie nu se misca singuri, ci un om, ANIMATORUL, se apleaca cu sufletul peste personajele inerte si le da trairi din trairile sale. El trebuie sa imprime eroilor sai, sentimente umane profunde. Sa transmita spectatorului cele mai firesti emotii, fara schematizari si denaturari ale semanticii si semioticii cinematografice. Pentru asta ANIMATORUL trebuie sa fie si un actor de exceptie. El trebuie sa aiba cunostinte din arsenalul artei teatrale pentru a ajunge la sufletul spectatorilor prin transpunerea trairilor sale asupra personajelor filmelor.
Animatia, in ordine prioritara, este din punctul meu de vedere, intai TRAIRE, INSUFLETIRE apoi MISCARE.
Sa MISTI o linie e un lucru simplu, dar sa o faci sa TRAIASCA este deja ARTA.
ACESTA ESTE MOTIVUL PENTRU CARE FILMUL DE ANIMATIE ESTE CONSIDERAT A SAPTEA ARTA BIS..
DEFINITIE FILM DE ANIMATIE
DEFINITIE PERSONALA
Filmul de animatie este un gen cinematografic in care personajele si ambientul, sunt 100 % fictiune, ele fiind create din elemente imaginate de autor si carora li se imprumuta trasaturi si sentimente umane ce nu pot fi realizate decat cu trucaje specifice (filmare fotograma cu fotograma), iar eroii sa faca lucruri nemaiintalnite in realitate.
Ex. Relatiile de empatie dintre un cerc, o linie si un triunghi, serialul ” Masha si Ursul ” sau excelentul film “ Avatar” realizat de James Cameron in animatie computerizata 3 D, sunt doar cateva exemple de ceea ce este filmul de ANIMATIE.
Filmele realizate tot fotograma cu fotograma, in tehnicile obisnuite – DESEN ANIMAT, PAPUSI, OBIECTE, CARTOANE DECUPATE etc…, dar care vor fi lipsite de emotiile si sentimentele umane isi pot pastra titulatura de pana acum, dar FILM DE ANIMATIE va fi doar acela care raspunde definitiei de mai sus ( cu bold ).
In cazul acordarii unui premiu, se poate mentiona categoria in care se incadreaza respectivul film. Ex.
Premiul pentru regia filmului …… de desen animat , Premiul pentru montajul filmului de papusi……, Premiul pentru animatie la filmul de desen animat,…… Premiul pentru scenariul filmului de cartoane decupate.……. Premiul pentru plastica filmului de obiecte animate.……. Premiul pentru imagine filmului SF …….realizat in animatie 3 D., Premiul pentru regia filmului….combinat din desen animat si actori. Etc.
Lista poate fi completata cu toate filmele care utilizeaza filmarea cadru cu cadru ( publicitare, pilule satirice, utilitare, etc. ).
Se observa absenta titulaturii FILMULUI DE ANIMATIE.
Nota.
In cazul unui palmares. PREMIUL PENTRU FILM DE ANIMATIE va fi acordat acelui film care intruneste toate conditiile din DEFINITIE, indiferent de tehnica folosita la realizarea lui.
Ex. Dusan Vucotic a primit un OSCAR pentru FILMUL DE ANIMATIE “ ERSATZ “.
Un film 100 % fictiune. Un desen animat intrunind toate conditiile pentru a face parte din categoria A SAPTEA ARTA BIS filmul de ANIMATIE.
Pentru cei ce nu stiu, pana la aparitia TELEVIZIUNII, Filmul de animatie era considerat a saptea arta, apoi locul sapte a fost cedat acesteia, animatia devenind a saptea arta bis.
INCEPUT TRIST IN NOUL AN PENTRU ANIMATIA ROMANEASCA
Ieri, in ziua in care fostul nostru coleg, regizorul ZENO BOGDANESCU era condus pe ultimul sau drum, destinul a lovit din nou in animatia romaneasca.
Tot ieri, un alt fost coleg, ing. GEORGE PURCAREA a fost luat dintre noi si alaturat celorlalti in marea echipa a spiritelor fauritorilor de vise.
Membru al asociatiei Realizatorilor de Montaj si Sunet din UNIUNEA CINEASTILOR din Romania , Inginer cu multiple valente, profesionist excelent si bun coleg, George Purcarea si-a indreptat atentia catre zona realizarii coloanelor sonore in filmul romanesc de animatie si documentar. Prin disparitia sa, George Purcarea ne va priva de spiritul sau tonic si umorul sau vesnic reconfortant.
La revedere drag coleg si prieten.
Toti fostii sai colegi, suntem alaturi de familia indurerata si-i transmitem intreaga noastra compasiune.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Trupul neinsufletit va fi depus LUNI 10 FEBR. ora 11 la capela bisericii IANCU NOU ( fosta Balaneanu ) din Sos. Mihai Bravu 117 – 119 – intre Piata Iancului si Vatra Luminoasa.
Slujba religioasa va avea loc MARTI 11 FEBR. la ora 10,30 iar inhumarea la ora 12 in cimitirul din curtea bisericii IANCU NOU.
TOT MAI PUTINI!
Inca unul dintre realizatorii studioului Animafilm ne-a parasit.
De ieri, dupa o lunga si grea suferinta, regizorul si arhitectul, prof. univ.dr. ZENO BOGDANESCU fost rector al Universitatii de Arhitectura si Urbanism – Ion Mincu – din Bucuresti ( 2012 – 2016 ) , nu mai este printre noi.
Impatimit exponent al filmului de animatie si al arhitecturii, fostul nostru coleg si-a indreptat intreaga atentie catre cele doua pasiuni ale sale. Ca o recunoastere a calitatilor de realizator in filmul animatie, stau marturie premiile Uniunii Cineastilor pentru peliculele ; ” Balada”, Padurea canta”si ” Punctul de fuga” sau cel obtinut la Costinesti in 1983, pentru filmul de debut ” Caligrafie “.
Prin disparitia sa prematura, Zeno lasa in sufletele noastre o profunda durere.
In numele meu personal si al tuturor fostilor sai colegi, transmit familiei indurerate intreaga noastra compasiune.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Slujba de inmormântare va avea loc sâmbătă ora 11:30 la Biserica din curtea Spitalului Bagdasar Arseni.
FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR -5-
– PERIOADA ANIMAFILM –
Urmatoarea operatiune – MIXAJUL.
Cum de cele mai multe ori, pentru sonorizare se foloseau 3 si chiar mai multe benzi de sunet ( pentru efecte, muzica, dialoguri, etc. ). toate aceste benzi erau transpuse pe o singura banda magnetica de 35 mm ( Mixajul ) in asa fel incat la ascultarea acesteia puteam auzi toate sunetele si zgomotele montate ( coloana sonora ).
Benzile de 17,5 mm. latime, erau ” incarcate ” in film-fonografe si se copiau sincron in timpul mixajului pe o singura banda. Daca erau mai multe benzi decat film-fonografe ( noi aveam trei ), se faceau atatea copieri pana se obtinea mixajul definitiv pe o singura banda lata de 35 mm.
In timpul mixajului, inginerul de sunet, tinand seama de indicatiile regizorului era atent la un corect echilibru sonor evitand distorsiuni nedorite ale sunetului, atenuand, intarind sau subliniind cu efecte ,produse de mixer, anumite sunete . De exemplu, daca intr-un loc muzica sau efectele sonore erau prea puternice, “ acoperind “ dialogul, inginerul de sunet “cobora” benzile zgomotoase, “ridicand” banda cu dialoguri, protejand astfel inteligibilitatea acestora din urma, sau unele sunete erau reverberate in functie de necesitati. La aceasta operatiune erau invitati uneori, monteuza si regizorul muzical.
Odata mixajul terminat urma faza aprobarii.
Intai in studiou, unde directorul si consiliul artistic vedeau filmul. Daca nu erau probleme, filmul era trimis la Consiliul Culturii pentru avizarea oficiala.
Filmul era vizionat in faza de doua benzi ( IMAGINEA + MIXAJUL SUNETULUI )
Dupa aprobarea primita de la Consiliul Culturii, se incepea montarea negativului de catre MONTEUZA NEGATIV.
- Nota. Pelicula negativa avea imprimata pe una din margini, o numerotare crescatoare din 16 in 16 fotograme cu cate o cifra. Dupa developare, prin copiere acestea se regaseau pe pozitiv, astfel incat, de exemplu; cifrei 12.376 ii corespundea aceeasi imagine si in negativ si in pozitiv. Monteuza negativ urmarea cifrele fotogramelor din pozitiv si unde era o taietura, exact in acelasi loc taia negativul si il lipea de urmatoarea scena. In final, prin suprapunere, imaginile corespundeau de la prima pana la ultima fotograma pe ambele pelicule.
- Nota. Scenele copiei de lucru pozitive erau ” lipite ” una dupa alta cu ajutorul scociului transparent,( pentru eventuale interventii in imagine ), iar la montajul negativ se folosea lipirea lor cu acetona, considerandu-se operatiunea ca fiind definitiva.
Negativul montat si sunetul mixat mergeau la LABORATOR unde dupa TRANSPUNEREA OPTICA a mixajului, acesta impreuna cu negativul erau copiate si se obtinea o prima COPIE POZITIVA ( imagine cu sunet ). Restul operatiunilor, etalonajul, copiile internegative si interpozitive, etc. nu mai tineau de preocuparile realizatorilor, fiind o chestiune de distributie a producatorului. Pe atunci, ROMANIAFILM.
- Nota suplimentara pentru filmul de desen animat.
Asistentii de regie, conturistii, coloristii si operatorii truca cu asistentii lor, in timpul manipularii acetofanelor, purtau manusi subtiri de bumbac pentru a evita orice amprentare nedorita ce putea crea eventuale reflexe parazite in timpul filmarii.
In general, acesta era fluxul tehnologic al filmului de animatie in perioada existentei Studioului ANIMAFILM.
Sfarsit
FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR-4-
– PERIOADA ANIMAFILM –
Partea patra
De aici incolo, fluxul tehnologic este identic pentru toate genurile de animatie.
Pelicula filmata ( NEGATIVUL ) era trimisa la LABORATOR, unde era DEVELOPATA si returnata studioului impreuna cu o COPIE POZITIVA COLOR de lucru. MONTEUZA, asistata de regizor, incepea impartirea scenelor filmului, dupa identificarea clachetelor cu titlul filmului si numarul scenei filmate .
Se incepea insirarea scenelor conform ordinei din story-board , “in general” Sc. 1, Sc, 2,…..etc., pana la ultima scena a filmului. Am spus insirarea scenelor “in general”, dar ordinea finala a scenelor o stabilea regizorul. El hotara inversarea, alternarea, scurtarea si chiar eliminarea unor scene daca nu corespundeau viziunii pe care o avea asupra intregului film. Acesta este montajul imaginii pozitive.
- Nota. La filmarea color, pentru economie de timp si pastrarea decorului in buna stare, se obisnuia atunci cand un decor era prezent in mai multe scene, acestea sa fie filmate in continuare conform indicatiilor pentru fiecare, identificandu-le prin clachete. Ex. Pe decorul scenei 5 se filmau si scenele 23, 31, 32, 46 si 70 urmand ca la montaj, fiecare sa fie inserata la locul ei conform story-board-ului.
Faza urmatoare era SONORIZAREA.
Din motive economice, banda magnetica de 35 mm ( aceeasi latime cu pelicula de film ) era taiata in lungime, obtinandu-se doua benzi de 17,5 mm.
Din laborator se procura pelicula (material compromis tehnic, Blank sau resturi de la filme diverse, de regula de la filmul jucat ) si se proceda la fel ca la banda magnetica, taindu-se in lungime si obtinandu-se in final bobine cu latime de 17,5 mm – asa zisa LINISTE .
Acest lucru insemna ca aceasta banda ( pelicula ) in sine nu putea fi folosita sonor ci doar pentru impanare cu portiuni de banda magnetica inregistrate cu efecte, dialoguri sau muzica, la intregul film.
Pentru aceasta operatiune, regizorul apela la INGINERUL DE SUNET.
Acesta, putea solicita ajutorul unui REGIZOR MUZICAL in cazul aranjamentelor muzicale, sau RUMORISTILOR (creatori de efecte sonore) , daca din fonoteca lipseau efectele solicitate de catre regizor) si ajutat de monteuza “impana” benzile de LINISTE cu muzica, zgomote, efecte div., pe toata lungimea filmului.
In cazuri de exceptie, cand filmul avea dialoguri, acestea trebuiau inregistrate intr-un studiou special iar operatiunea de POST-SINCRONIZARE, solicita actorii sa dea replicile eroilor din film in SINCRON cu miscarea buzelor personajelor ( lip-sinc ), la aceasta operatiune participand REGIZORUL, INGINERUL DE SUNET, MONTEUZA, si bine-nteles ACTORII.
Benzile inregistrate, erau montate apoi sincron cu buclele de imagine respective in locurile stabilite in film.
Daca se apela la un COMPOZITOR pentru a scrie muzica filmului, de regula, dupa o discutie si o vizionare a materialului filmat, compozitorul cronometra secvente, cauta sincroane, masuri muzicale, etc., apoi isi incepea munca.
Cand muzica era gata si putea fi ascultata apela la regizor pentru o prima auditie. Daca era cazul, se faceau observatii, corecturi pana cand totul era OK. Dupa aprobare,muzica era transpusa pe banda magnetica profesionala ( cu perforatii identice ca la imagine ), apoi inginerul de sunet sau monteuza monta ( insira ) muzica si o prezenta regizorului.
- Nota. In marile studiouri, muzica era “scrisa” inainte de inceperea animatiei. Erau descifrate sincroanele si transpuse pe listele de expunere de la inceputul si pana la sfarsitul animatiei. Acelasi lucru se facea si pentru DIALOGURI, ele fiind preinregistrate, descifrate pe consoane, vocale si durata in fonograme/fotograme pentru fiecare sunet, apoi inmanate animatorilor odata cu Lay-out-ul pentru a realiza LIP-SINC-ul, (sincronizarea animarii buzelor eroilor cu sunetele pronuntate).
Va urma
FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR -2-
– PERIOADA ANIMAFILM –
Partea doua
REGIZORUL creea LAY-OUT-ul intregului film, sau cand nu era desenator, apela la un animator cu experienta in domeniu. Aceasta operatiune este specifica doar filmului de desen animat, lipsind la celelalte genuri ( papusi, cartoane, etc.,)
Lay-out-ul fiecarei scene, continea in detaliu, toate indicatiile cuprinse in Story-Board si necesare realizarii animatiei precum; schite cu miscarea personajelor, schite ale decorului,cadrul ( field ) la care se filma, toate la dimensiuni 1/1 plus durata ( timming ) in secunde si continutul actiunii.
Odata realizat acest lucru se intra in faza de ANIMATIE.
In scopul realizarii acestei etape a filmului, echipei i se repartiza un numar de ANIMATORI, DESENATORI intermediaristi, si cand era cazul, STILIZATORI.
Regizorul explica animatorilor ce au de facut si cand lucrurile erau clare, acestia treceau la realizarea desenelor.
- Nota. Pentru mentinerea si controlul miscarii, animatorii foloseau un gen de rigla ( semn de lucru/ peg-bar ) care era prevazuta cu trei stifturi metalice in care se pozitionau calcurile si mai tarziu si acetofanele ( perforate asemanator pentru a fi conturate). La inceput desenele se conturau cu tocuri cu penite topografice iar mai tarziu cu stilouri Rotring cu varfuri de grosimi diferite. Unele contururi ale eroilor erau realizate color. La celelalte tipuri de filme,( papusi, obiecte, etc.), nu erau necesari intermediaristi si nici stilizatori, iar animatorii erau specializati in animatia sub aparat chiar in timpul filmarii.
Animatorul defalca miscarea in niste desene statice, dispuse la distante variate, fiecare asemenea desen ( cap de miscare ) avand stabilit printr-o schema, numarul de desene ( intermediarele ), care trebuiau introduse intre doua capete si modul cum vor fi spatiate. ” Piesa ” cea mai importanta, alaturi de desene ( capetele de miscare ) si realizata de animator era jurnalul de filmare ( exposure sheet ) care stabilea cum anume vor fi filmate desenele precum si efectele utilizate la scena respectiva, inclusiv durata acestora. Ex. Sfarsitul scenei se termina printr-un fondu inchidere in 32 fotograme.
- Nota. Lista de expunere, prin modul cum sunt filmate desenele, exprima miscarea cu toate trairile si nuantarile sale. Acolo erau toate emotiile eroilor. Cu desene impecabile dar cu un jurnal de filmare prost facut, animatia, din punct de vedere emotie nu facea doi bani. Se misca, dar nu traia.
- Nota. Timpul cinematografic pentru filmul clasic, pelicula de 35 mm este de 24 de fotograme / secunda, sau un metru de pelicula = 52 fotograme. Listele de expunere ( exposure sheet ) erau imprimate pentru cate un metru fiecare.
- Nota. Peste ani, a aparut o functie noua, cea de STILIZATOR, care curata si corecta, daca era cazul, fiecare desen realizat de animator in asa fel incat sa semene cu tipajul stabilit la inceputul filmului.
Ex. Daca un personaj avea la haina trei nasturi si animatorul l-a desenat cu doi, stilizatorul corecta toate desenele in asa fel incat absolut toate sa aiba acelasi numar de nasturi ( trei ).
La Animafilm nu exista aceasta activitate, ea aparand mult mai tarziu odata cu realizarea conturarii si colorarii computerizate. Pana la aparitia stilizatorilor, activitatea acestora o prestau animatorii si intermediaristii, controlati de ochiul atent al asistentei de regie.
Va urma
FLUXUL TEHNOLOGIC AL FILMULUI DE ANIMATIE PE INTELESUL TUTUROR.
– PERIOADA ANIMAFILM –
Partea intai.
Scenariile, in forma literara erau discutate in prealabil cu REDACTORUL si REGIZORUL viitorului film. Discutiile continuau apoi in cadrul Consiliului Artistic al Studioului Animafilm. La acesta participau Directorul studioului, SCENARISTUL, regizorul care urma sa-i dea viata filmului, redactorii studioului si cativa regizori cu experienta . Rolul consiliului era acela de a limpezi eventualele neclaritati in tratarea subiectului, sugerandu-se variante posibile de exprimare regizorala.
Dupa aprobare, se intra practic in productie.
Apare un nou personaj, SEFUL de PRODUCTIE ( echivalentul DIRECTORULUI DE FILM la FILMUL JUCAT ), care impreuna cu regizorul stabilesc DEVIZUL FILMULUI ( costurile, necesar materiale, oameni, planul calendaristic, etc.)
Se trecea apoi la realizarea Story-board-ului ( decupajul regizoral ilustrat ), prezent la toate genurile de animatie.
Acesta semana cu desfasurarea unei benzi desenate, in care scenele , toate numerotate , aveau indicatii precum durata in secunde, continutul fiecarei scene pe scurt si eventual indicatii pentru dialog. Tot aici sunt marcate prin cadre alaturate, panoramicele, schimbarile de cadratura, (ex. De la plan general la prim-plan, etc.). Story – board-ul continea directia miscarii in si intre cadre ca si dimensiunile cadrelor ( planuri generale, planuri medii, prim-planuri, etc.). Scenele mai aveau mentionat numele/numarul decorului folosit in fiecare scena. Era practic indrumarul filmarii si al montajului.
- Nota. Nu exista un standard al formatului story-board-ului. Fiind o chestiune personala si orientativa, regizorii au realizat tipuri diferite de story-board-uri in maniera cea mai convenabila pentru ei si practic, nici la serialele facute de mai multi autori, acestea nu se regaseau ca identitate.
Acest lucru, la Animafilm era realizat de regizor (in 99, 9 % din cazuri ) sau se apela la un specialist in domeniu.
Se stabileau personajele filmului ( model sheets ) si culorile lor.
De cele mai multe ori, erau facute tot de regizor, sau se solicita ajutorul unui desenator creator de personaje.
Un alt membru al echipei viitorului film era SCENOGRAFUL, care indrumat de regizor, stabilea si executa, toate decorurile necesare filmului de desen animat si cartoane decupate, sau cu ajutorul tehnicienilor din atelierul filmelor de papusi, in cazul acestora din urma.
- Nota. Culorile personajelor erau codificate cu titlul filmului si numeric ( atlasul de culoare al filmului ) pentru a nu se confunda culorile stabilite cu eroii altor filme. Ex. Film Robinson. personajul POLL; cap 13, pleoapa si interior cioc 26, ochi 1, cioc 22, limba 8, corp 17, etc. si sunt stabilite de regizor si scenograf in deplina armonie cu grafica filmului. In functie de complexitatea filmului, numar de eroi, dimensiunile eroilor, etc., se pregateau, cu aproximatie,cantitatile necesare pentru fiecare culoare in parte in asa fel incat, absolut toti eroii acelui film sa fie colorati conform modelului stabilit initial.
- Nota. Combinarea culorilor, din lipsa unui laborator de specialitate, se realiza in studiou, amestecandu-se in mojare de portelan, diferite culori pana la obtinerea tonurilor dorite. De multe ori, nici culorile de baza nu corespundeau ca nuanta ( ex. Vermillion-ul avea uneori nuanta apropiata de orange si trebuia corectata ). Fiind vorba de cantitati importante de guasa, se prefera aprovizionarea cu culori a caror data de fabricatie era similara la toate. Fondul Plastic de la care ne aprovizionam, nu facea nuante la cerere si trebuia sa le combinam noi prin metodele empirice aratate mai sus. Pentru a va demonstra greutatile intampinate in realizarea guasei pentru acetofan voi aminti doar liantul special – AGLUTINANT – care uneori nu corespundea calitativ la culorile existente si atunci s-au experimentat diverse solutii pentru ca guasa sa adere la suportul transparent, sa fie sicativa si sa nu se exfolieze dupa multimea de utilizari. In timpul lucrului, guasa, fie se lipea de foita de protectie dintre acetofane fie crapa in timp ce se usca in clasoarele destinate acestei operatiunui. Solutia ” ideala ” a fost un gen de liqueur Bitter care daca era dozat corespunzator putea fi utilizat cu bune rezultate.Cel care “i-a dat de cap”, problemei a fost conu’ Culai ( scenograful Nicolae Hizan ).
- Nota speciala. In perioada in care am activat la Buftea, culorile pentru filmul de animatie erau realizate in Laboratorul de Grima si Culori din cadrul Centrului de Productie Cinematografica – Buftea si absolut toate erau de o calitate exceptionala, pornind de la pastilele de acuarela, tuburile de tempera si terminand cu guasa pentru acetofane. ( La conducerea acestui laborator era ing. M. Sufana ).
Va urma.
LECTIE DE ANIMATIE 3 D
Am primit, de la un fost coleg, un filmulet care spune totul despre
animatia la ora adevarului. Animatia excelenta dovedeste inaltul
profesionalism al oamenilor care au stiut sa subordoneze tehnica
pentru a pune in valoare sentimentele de care avem atata nevoie.
Urmariti expresiile eroilor si incercati sa raspundeti la o simpla
intrebare; Sunteti in stare sa redati macar jumatate din trairile
personajelor ?
Urmariti aceasta adevarata lectie despre animatie si veti vedea
ca nimic nu a fost neglijat pentru a sensibiliza spectatorul.
Fara artificii si efecte spectaculoase, fara monstrii si grozavii
inimaginabile, fara scenarii create de oameni bolnavi, doar
trairi pline de emotie intr-o lume incremenita in rutina “job-ului”.