M-a surprins placut implicarea voastra in viitorul filmului de animatie romanesc( vezi comentarii ), dar lucrurile nu sunt deloc simple, dupa cum am remarcat, chiar din gandurile voastre exprimate cu atata patos. Sincer va admir! Mi-am zis ca iata mai sunt destui pasionati pentru care filmul de animatie romanesc reprezinta inca o preocupare.
Pentru acest lucru merita sa mai sper, desi varsta ma trage de maneca si ma atentioneaza ca timpul se scurge inexorabil si ca acesta “lucreaza” impotriva sperantelor mele.
Deci. Este nevoie de o scoala de animatie? Aici aveti perfecta dreptate amandoi, dar faptul ca puneti in afara “legilor” nescrise ale animatiei, ANIMATIA CLASICA (2D) este o gresala majora. Sa ma explic. Daca nu ai o pregatire serioasa in domeniul “clasic” al oricarei arte, nu-ti vei putea gasi calea PERSONALA si INCONFUNDABILA a stilului tau, fie ca e vorba de – FILM, PICTURA, SCULPTURA, LITERATURA, samd., fie tot ceea ce presupune creatie originala (daca asta iti propui) si cand vorbesc despre asta ma gandesc imediat la Picasso. De ce? Simplu! Dupa ce si-a demonstrat calitatile ca artist, aprofundand stilul clasic cu multa seriozitate, a cautat si a gasit un stil personal INCONFUNDABIL – PICASSO. Si exemple sunt nenumarate.
Dece am facut aceasta digresiune, este limpede. Nu putem ignora, sau nega valoarea tuturor informatiilor privind animatia clasica (lucru valabil si pentru alte domenii), datorita unor tehnici, fie ele si de ultima moda. Sa nu se uite, ca in clipa in care o masina, program sau cum ii vom spune, ne va inlocui de la planseta,vom deveni subordonati tehnicii si nu tehnica va mai asculta de noi ca pana acum. Nu am nimic impotriva noului in tehnica, chiar si in animatie,dar a renunta de dragul noului la tot ce inseamna acumulari si trairi mi se par prea mult. Chiar vrem sa ne robotizam? Sa ne subordonam masinilor pe care tot noi le-am creat? Nu ati remarcat ca programul are totusi nevoie de cineva care sa cunoasca cu ce se mananca animatia? El face ce-i ceri! Dar daca nu ai pregatire in domeniu, de unde stii ce sa-i ceri? Asupra acestui lucru ar trebui sa mai reflectati.
Personal mi-am dat seama de avantajele noilor tehnici folosite in cinematografie si cu precadere in filmul de animatie dar imi este imposibil sa inteleg dece trebuie sa renunt la toate acumularile facute in timp, doar pentruca masina se preface ca “simte” dar nu traieste intensitatea simtamintelor umane.
Ati pronuntat la un moment dat cuvantul – nostalgie – cu o tenta peiorativa, de ceva depasit si inutil. Ar fi pacat sa credeti ca a avea momente nostalgice inseamna a savarsi un lucru dezonorant.
Ar fi insa, la fel de pagubitor sa nu visezi de loc sau sa ramai permanent ancorat in trecut.
Recunosc ca este mult mai ECONOMICOS sa lucrezi cu programe decat cu oameni.
Programele sunt imbunatatite permanent si tot mai repede, <azi> deja va fi vechi si depasit pentru <maine>.
Cu formarea unui om, fie si ca animator sau altceva, timpul are o alta dimensiune si difera de la individ la individ si tocmai acesta-i farmecul. Doi oameni nu seamana unul cu altul pe cand “programul” isi are parametrii sai stabiliti tocmai de unii din cei care l-au creat, cum spuneam mai sus dar e facut “dupa chipul si asemanarea” acestora si bineinteles ca este dependent de gradul de cunostiinte in domeniu al lor. Stiti desigur, si am sa dau doar un exemplu, ca la filmul “cartea junglei” realizatorii au apelat la cei mai buni animatori din cati exista, dar CEI MAI BUNI dintre cei mai buni in a anima maimute, ursi, pantere, tigri, etc., pentru a-i
solicita la realizarea animatiei la filmul sus mentionat. Asta presupune o specializare de exceptie si ea nu se face oricum si in niciun caz rapid. Asa s-a procedat si cu animatorii de “efecte speciale”(apa, foc, prabusiri, etc., etc…) imbatabili in domeniul lor de activitate. Noi le-am facut pe toate! Nu ca ei,dar le-am facut! Asta inseamna ca mai presus de toate, talentul si pasiunea este motorul principal al acestei activitati (si nu e singurul).
Si atunci ce-i de facut?
Nu trebuie sa luati addliteram cele ce urmeaza dar poate ca ar trebui sa va ganditi la intocmirea unui plan de “lupta”, hai sa-i spunem SCENARIU inainte de a renunta la ce s-a castigat pana acum, apropo de redescoperirea rotii.
– Se simte necesitatea unei (unor) scoli care sa pregateasca viitorii animatori?
In mod cert!
Cred ca ar trebui ca voi, cei ce doriti ca animatia romaneasca sa devina o forta de care sa se tina seama in lumea filmului, sa gasiti o forma de comunicare, in primul rand intre voi, poate la inceput prin mail-uri dar neaparat trebuie sa va adunati (toti cei care sunteti preocupati de acest subiect) undeva si sa va faceti un plan de organizare pentru cele ce vor urma. Alegeti-va dintre voi un coordonator mai usor de abordat si prin care sa tineti legatura intre voi. Atrageti la aceste discutii oameni cu experienta si oameni de afaceri carora sa le prezentati oportunitatea si avantajele intentiilor voastre si poate veti gasi sprijinul de care aveti atata nevoie.
Demarati cautarea unui sediu. Cel mai comod ar fi sa gasiti o scoala
(facultate) care sa aiba eventual si dotarile necesare si o conducere dispusa sa va gazduiasca.
Sfatuiti-va cu privire la cine va preda la aceste cursuri si care va fi programa scolara.
Dupa acest lucru, faceti cunoscuta intentia voastra si conditiile scolarizarii si stabiliti data la care au loc testele de admitere sau interviurile (absolut necesare).
Si trebuie sa incepeti a va gandi serios ce veti face cu animatorii pregatiti sub patronatul vostru si nu neaparat la cum va arata diploma pe care o vor primi. Mi se pare mai important talentul lor in arta animatiei, cu sau fara acoperirea unei diplome. Va pun o intrebare si va rog sa nu o interpretati gresit. E pur si simplu o intrebare. Ce pregatire de specialitate aveti in domeniul animatiei si cum arata diploma obtinuta?
Am pus aceasta intrebare, deoarece, de exemplu fostul nostru director, Marin Paraianu nu era un desenator dar era un excelent manager (ca si Walt Disney) si datorita lui studioul infiintat s-a rupt de sub tutela Studioului Bucuresti unde era o simpla sectie si a demonstrat ca poate supravietui fara o finantare sustinuta din partea statului. A stiut sa se inconjoare de oameni de calitate in conducerea noului studiou iar pe noi ceilalti ne-a pus la treaba acordandu-ne intreaga sa incredere.
As putea sa va intocmesc o lista cu mari artisti ai lumii care nu au nici o diploma ci doar talent, sau diplomele unora ce n-au nici o legatura cu profesia de animator,ca sa ma refer doar la subiectul in discutie (ingineri, juristi, economisti etc.) .Unui animator nu-i ceri diploma ci ii ceri sa-ti arate ce stie sa faca iar daca mai sti ca a lucrat la studiouri de prestigiu sau sub directa indrumare a unor personalitati in domeniu, chiar ca nu mai ai nevoie si de diploma lui. Incercati sa nu conditionati accesul catre pregatirea unui animator de altceva decat de talent. Daca are si o diploma, cu atat mai bine.
In acelasi timp trebuie sa purcedeti la crearea unui nou studiou cu un plan
de dezvoltare pe mai multi ani (finantarea, portofoliul de scenarii, cine le va realiza, un plan calendaristic, genurile de film incluse in plan samd.)
Este ABSOLUT NECESAR sa existe un studiou cu dotarile necesare si cu un numar minim de animatori ANGAJATI permanent iar alaturi de acestia sa aveti o rezerva de colaboratori cu pregatire in domeniu la care sa apelati ori de cate ori este necesar.
Spuneam cu alt prilej ca filmul de animatie s-a autofinantat si acest lucru s-a datorat serialelor si lung metrajelor care s-au vandut excelent la export. Acest lucru a facut posibila si realizarea filmelor de “autor” cu destinatia festivaluri si mai putin pentru publicul larg.
Daca imi permiteti un sfat, ponderea ar trebui acordata filmelor pentru toate varstele, fie ele seriale sau lung metraje si care au mare cautare si la export (deci cele rentabile) si apoi filmele de autor care ar trebui facute cu bani mai putini si care sunt realizate pentru o categorie mai restransa de spectatori. Ma bucur ca ati inteles oportunitatea realizarii unor filme vandabile ce vor sta la baza dezvoltarii viitorului studiou. Oricum trebuie sa va inarmati cu rabdare. O sa va ia ceva timp daca vreti cu adevarat sa realizati ca v-ati propus. Va urez succes.
P.S. Daca doriti sa purtam un dialog <face to face> hai sa gasim o data si un loc agreat de toti, unde sa ne spunem deschis si sincer gandurile si sa incercam sa urnim animatia din loc.
Nota
Nu-mi plac termenii de film comercial si film de arta. Am vazut filme de “ARTA” care au avut o mai mare priza la spectatori decat cele “COMERCIALE” si filme de public care erau mai artistice decat multe filme de “ARTA”.
Cel mai simplu ar fi sa spunem FILME BUNE si FILME PROASTE.
Scuze
Desi mi-am dorit mult sa fiu prezent la intalnirea cu iubitorii filmului romanesc de animatie de la complexul expozitional de langa “Casa presei libere” de sambata 28nov. ora 12, datorita unor probleme care mi-au solicitat prezenta in alta parte decat cea preconizata initial (lansarea DVD-ului cu “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” din cadrul manifestarii targului de carte GAUDEAMUS), imi cer scuze tuturor celor care si-au dorit sa ma intalneasca cu acest prilej pentru absenta pe care o regret nespus dar efectiv mi-a fost imposibil sa fac o alta alegere decat cea pe care am facut-o. Inca o data va rog sa primiti scuzele mele.
Dupa cum probabil ati aflat si filmul de lung metraj “Robinson Crusoe” a aparut pe Dvd.
A fost un an bun pentru agricultura. Se facuse atat porumb cat nu-l mai puteau culege taranii de pe camp si atunci ca in mai fiecare an, se apela la alte forte pentru a completa lipsa mainii de lucru in domeniu.
Imi amintesc ca prin anii ’60 – ’70 , toti desenatorii erau obligati sa predea recuziterului filmului toate resturile creioanelor folosite pentru a primi altele in schimb. Nu predai ciotul ramas, nu primeai creion! Aparusera intre timp pixurile dar nu prea se gaseau mine.
Stiati ca in perioada 23 – 27 decembrie pe micul ecran au fost difuzate peste 250 de filme, de scurt si lung metraj de animatie STRAINE si NICI UN film de animatie romanesc?
