Surprize!
Invitat in juriul acestei a doua editii a festivalului filmului de animatie de la Oradea, am avut cateva surprize, foarte placute de altfel, privind pe de o parte organizarea iar pe de alta, participarea la acest important eveniment cultural ce tinde sa devina o adevarata sarbatoare a animatiei autohtone si nu numai.
Remarcam cu prilejul primei editii o serie de lacune in modul de organizare, punand accent, in special, pe modul nesatisfacator in care a fost facuta publicitatea in jurul acestui eveniment. Faptul ca intreaga actiune s-a desfasurat in sala cinematografului “Libertatea”, de altfel neincapatoare in unele momente, dovedeste
pe deplin ca optiunea organizatorilor privind alegerea acestei locatii, a fost pe deplin justificata in acest an. Orasul a fost impanzit cu materiale ce anuntau festivalul iar presa si televiziunile nu au stat nici ele degeaba, intrecandu-se in a fi cat mai “pe faza” cu informatiile privitoare la atmosfera din interiorul dar si din jurul competitiei.
Au fost asigurate unele momente de dialog cu elevii si studentii de la arte plastice la care am participat dar si comentarea filmelor prezentate in concurs intr-o analiza condusa de, de-acum il pot numi, un veteran cadru didactic in arta animatiei, prof.univ. Radu Igaszag, de la Academia de Teatru si Cinematografie din Bucuresti. La aceste intalniri tinerii au primit, pe de o parte, informatii concrete despre “bucataria” filmului de animatie ca si despre unele “ingrediente” folosite in realizarea produsului finit (de exemplu sonorizarea) dar si o discutie “la obiect” cu multe invataminte pentru realizatorii filmelor vizionate.
Insa, cel mai neobisnuit fenomen pe care merita sa-l mentionez, este acela ca foarte multe filme prezentate in concurs au fost realizate de tinere, fie singure, fie in colaborare cu alti colegi. Din cele 36 de filme proiectate, aproape jumatate dintre ele au beneficiat de aportul creator al sexului frumos. De aci se poate trage si concluzia ca animatia nu mai este o arta cu precadere masculina mai ales cand tot mai multe tinere incearca sa se manifeste artistic cu ajutorul desenului in miscare.
Baieti, sa va fie teama! Manusa provocarii a fost ridicata.
Totusi…
Ramane in suspensie raspunsul la intrebarea legitima; Ce sa va intampla cu viitorii animatori in momentul cand vor absolvi perioada de scolarizare?
Asupra raspunsului la aceasta intrebare nu am nici o indoiala! Nu se va intampla nimic! Nimeni nu se va mai ocupa de indrumarea celor mai talentati desenatori pe calea perfectionarii iar acestia se vor risipi odata cu toata munca depusa pentru pregatirea lor.
Cel putin, asupra unora dintre ei, ar trebui sa se concentreze atentia unor profesionisti in animatie pentru a-i slefui si indruma spre o activitate sustinuta intr-un studiou de specialitate. Dar cine o va face? Si catre ce studiou sa-i indrume cand in Romania studiourile au fost falimentate unul cate unul?
Vorba unui director al unui festival de animatie, caruia ii spuneam ca si daca asi avea fondurile necesare nu asi reusi sa fac un film aici, datorita lipsei (culmea!) de animatori, si care mi-a replicat; <in Ungaria sunt destule studiouri si oameni care pot realiza filme de animatie!Mergeti acolo!> Optica este interesanta. De ce sa mai investim in tara cand putem investi intr-un alt stat , fie el Ungaria, Polonia, China sau Coreea? Pana una alta, acest lucru este real si ar trebui sa ne intrebam dece la “unii” se poate iar la noi nu!
Oricum, inca o perioada lunga de timp, vom asista la productii de filme de animatie ale unor state care au stiut sa pastreze nuclee puternice de animatori.
Cu siguranta si animatorii nostri au partea lor de vina! Au asteptat mereu sa le rezolve altii problemele. Priviti la blogul meu! Doar doi animatori (desi unul isi desfasoara activitatea in strainatate) si-au spus parerea cu privire la fenomenul care vizeaza direct viitorul filmului de animatie romanesc, restul… prefera sa priveasca comozi cum altii se lupta pentru ei.
Mai interesati sunt cei ce bat la portile animatiei, decat profesionistii. Jenant, ca sa nu spun mai mult.
Animatia romaneasca isi merita pe deplin soarta! Atat factorii de decizie dar mai cu seama cei ce se mai considera animatori sunt la fel de vinovati pentru ce se intampla cu filmul autohton de animatie.
Animatorilor nostri, cred ca le lipseste spiritul practic si recunoasterea unui lider care sa-i conduca. S-a ajuns in situatia in care animatia ,l a noi. este ca o armata alcatuita doar din generali fara subordonati dar si fara un grad superior.
Toti vor sa conduca, toti vor sa se impuna uitand ca democratia ca si libertatea prost intelese, sunt la fel de paguboase iar aplicarea aiurea a acestora duce la haos si la toate neimplinirile ce decurg din acesta.
Ce s-ar intampla daca, conform principiului de baza al democratiei, in care minoritatea trebuie sa se supuna majoritatii, toate cadrele de conducere din institutiile unui stat ar trebui sa puna mana,l a propriu, pe “lopeti” in timp ce “majoritarii” ar privi de pe margine si ar da ordine, care mai de care mai aiuristice, privind activitate depusa? Nebunie curata! Pare un scenariu SF.
Discutam zilele trecute, cu un animator cu state de serviciu remarcabile, despre ce se intampla in alte tari vecine, unde animatia a inceput sa se organizeze si isi manifesta ingrijorarea asupra situatiei de la noi. Intrebandu-l, daca are o propunere concreta privind “starea natiunii” mi-a marturisit, ca nu.
Si atunci?
Sectia de animatie din cadrul Uniunii Cineastilor a incremenit in tipare vechi si nimeni nu pare interesat, concret, sa trezeasca la realitate breasla pe care o reprezinta. Dar oare mai este o breasla sau o multime de profesionisti fara nici o legatura intre meseriile lor?
De fapt ar trebui sa nu ma mai mir ca se intampla asemenea lucruri cand, de exemplu, la festivalul Anim’est, la masa rotunda organizata in cadrul acestuia NU AU PARTICIPAT si animatori romani cu activitate bogata in domeniu ci doar animatorii prezenti cu filme in festival (preponderent straini).
Nu fac referire la invitatii de onoare de la ultimele editii (Mihai Badica, Ion Truica sau Luminita Cazacu ca membra a juriului din acest an) ci la ceilalti animatori romani.
Din asemenea intalniri, conducerea sectiei de animatie, reprezentata corect, ar fi putut trage niste concluzii pe care sa le impartaseasca apoi tuturor membrilor sai.
Ce s-a intamplat, nu stiu. Ori nu au fost invitati la aceste manifestari, ori nu au dat curs invitatiei dar oricum s-au pierdut multe momente importante pentru cautarea de posibilitati de iesire din colaps a animatiei noastre.
Culmea este ca Romania este inundata cu festivaluri de filme de animatie, dar reprezentarea noastra este aproape zero!
Daca nu vine Mahomed la munte atunci sa se duca muntele la Mahomed!
De ce conducerea sectiei de animatie a UCIN nu propune o intalnire la care sa invite alaturi de membrii sai pe toti organizatorii de asemenea festivaluri, prilej cu care sa se dezbata situatia de la noi?
Dar oare se vrea cu adevarat reconsiderarea animatiei noastre?
Ma tem ca nu!
Category: Animatie
Teste animatie
In ultimul timp am fost intrebat de mai multi interesati, unde pot consulta testele pe care le-am pus pe blog cu ceva timp in urma. Nu stiam ca ele vor starni interesul in asa masura si atunci m-am gandit sa vin cu cateva completari ale istoricului acestora.
Aceste teste le-am creat special pentru a descoperi dintre amatorii de animatie, pe acei desenatori care in afara de talentul la desen trebuiau sa posede inca ceva in plus. Acest “ceva” se refera la modul in care ei pot reda stari, trairi, atitudini si reprezentari prin desene extrem de simple si ce este foarte important fara expresia fetei, care face obiectul studierii artei mimicii. Nea Cutare a fost folosit de Gopo la cursurile de animatie din 1960-1961 pe post de personaj cu care ne demonstra a.b.c. -ul miscarii si pe care l-am “preluat” si l-am introdus in
testele de mai tarziu. La conceperea acestor teste m-am inspirat si din
“Arta mimicei” a lui Charles Aubert si mi-au trebuit circa trei ani pentru a le da forma actuala. <…Limbajul mimic este universal, spontan, identic, este un limbaj imediat. Nu este semnul convenit al unei senzatii, este insasi senzatia.>
Am extras citatul de mai sus ce apartine Dnei. Apriliana Medianu traducatoarea cartii lui Charles Aubert, pentru a motiva necesitatea selectarii si pregatirii viitorilor animatori, ce urmau sa dea viata personajelor animate folosind doar miscarea in toata complexitatea ei fara a apela la dialog. Se stie ca majoritatea filmelor noastre de animatie nu aveau dialoguri dar erau intelese pe toate meridianele si paralelele
lumii si acest lucru s-a datorat stapanirii miscarii si trairilor de catre acesti minunati artisti, animatorii.
Pot spune ca testele si-au dovedit eficacitatea in proportie de peste 90% ceea ce mi se pare mai mult decat concludent intr-o perioada in care animatia romaneasca avea nevoie de animatori ca de aer. Rezultatul? In anii urmatori productia de filme de animatie s-a dublat si chiar triplat, facand posibila si aparitia serialelor si lung metrajelor la care nici nu visaseram pana atunci.
Eu am pus pe blog cateva asemenea teste si am dat si niste solutii pentru ele.
Ma intrebati unde ati putea gasi aceste teste. Numai cei pe care i-am
scolit de-a-lungul timpului le mai pot avea.
Am sa va mai dau cateva teste, la care va rog sa-mi raspundeti cu desenele respective dar atentie, Nea Cutare (personajul din test) va rog sa-l desenati cat mai fidel si sa-l puneti in starea ceruta. A mai incercat cineva sa-mi raspunda la testele prezentate mai de mult pe blog, denaturand desenul si fara a se stradui sa redea starea solicitata de mine. Probabil a crezut ca testul era o gluma.
Si nu era.
Daca vreti cu adevarat sa descoperiti (repet), sa descoperiti rostul acestor teste va rog sa acordati foarte mare atentie starilor pe care aveti sa le reprezentati prin desene, in asa fel incat privind desen cu desen ca pe o succesiune de flash-uri, sa identificati imediat relatia personajului cu mediul inconjurator sau cu sine.
In unul din teste, Nea Cutare, trebuia sa stea pe scaun in pozitia unui tip dezinteresat. El (asa l-am asezat eu) a intors pur si simplu spatele actiunii, incalecand scaunul. Inainte de a desena trebuie sa va puneti o serie de intrebari, ca de exemplu; de ce sunt toate scaunele orientate in acelasi sens?, (ceva se petrece in fata lor, o actiune, un dialog cu cineva etc.) si cum as fi putut reprezenta cel mai bine un tip intr-o stare de dezinteres mai clar decat intorcand spatele actiunii, dialogului, samd.
Starile afisate de mine pe blog nu sunt singurele moduri de a reprezenta o stare, dar eu am incercat sa exagerez unele atitudini tocmai din dorinta de ajuta la descifrarea lor cat mai usor.
Retineti ca starea trebuie descifrata de privitor in cel mai scurt timp cu putinta.
In situatia lui Nea Cutare, BEAT, scaunul este doar un pretext. In orice pozitie il veti aseza, lipsit de expresia fetei, nu veti obtine decat variante de somn, atipire, oboseala samd., dar nicicum de BEAT. Insist asupra perceptiei starii respective intr-o unitate de timp scurta (circa o secunda).
Faceti mai multe incercari si solicitati pe cineva (neutru) pentru a va spune in ce stare se afla Nea Cutare pe care l-ati desenat.
Pentru fiecare dintre desenele test, faceti si o lista cu stari diferite, printre care introduceti si starea pe care ati dorit sa o redati si pe care o aratati “arbitrului”.
O sa observati, ca unele stari vor fi descifrate exact in spiritul a ceeace ati dorit sa exprimati iar altele presupun un mai mare timp de gandire din partea privitorului sau pur si simplu nu le va identifica. Asupra acestor desene trebuie sa va aplecati cu mai multa atentie si sa le imbunatatiti expresia (dar nu si a fetei, bine-nteles).
In filmul de animatie,printr-un desen expresiv se castiga foarte mult timp in a explica relatiile si motiva starile conflictuale dintre personaje in desfasurarea actiunii.
Inca ceva. Daca aveti mai multe variante pentru o anumita stare, alegeti-o pe cea mai expresiva dintre toate.
Pentru amatori voi mai prezenta un test.
Ultimul.
Deci…
Test 1.
Realizati o suita de 4 desene cu Nea Cutare respectand urmatoarele;
In primul desen merge linistit.
In al doilea se grabeste.
In al treilea alearga.
In al patrulea goneste.
Vitezele eroului arata astfel;V1 < V2 < V3 < V4
Test 2.
Pune-ti-l pe Nea Cutare in urmatoarele situatii;
In primul desen, Nea Cutare, aflat cu fata spre un zid il IMPINGE CU FATA si datorita efortului s-ar putea sa-l darame.
In al doilea, cu spatele proptit in zid, face acelasi lucru, IMPINGE CU SPATELE cu un efect posibil ca si in primul caz.
In desenul trei. Nea Cutare cu fata catre zid TRAGE de o bara fixata in zid si l-ar putea misca datorita efortului depus.
In ultimul desen, al patrulea, Nea Cutare,cu spatele catre zid TRAGE de aceeasi bara ca mai sus si cu acelasi efect. Puteti inlocui zidul cu un vagon de tren, de exemplu, daca va este mai “usor”.
Nota; Cautati sa redati maximum de efort in fiecare din cele patru stari de mai sus.
Nu intereseaza expresia fetei deci nu o desenati. Astept raspunsul la acest test si va rog sa incercati sa-l rezolvati singuri. Ati remarcat desigur ca in doua situatii eroul nostru IMPINGE iar in alte doua TRAGE. Va urez succes.
P.S. Tipajul lui Nea Cutare, il gasiti pe blog.
“Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” au aparut pe Dvd
Cu ocazia festivalului ANIM’EST, la cinematograful Patria din Bucuresti ,au aparut DVD-urile cu lung metrajele de animatie romanesti ” UIMITOARELE AVENTURI ALE MUSCHETARILOR “ si ” CALATORIILE LUI PIN-PIN “.
Carcasa DVD-ului cu ” muschetarii ” arata ca in imaginea prezentata.
Răpirea Europei – MAFF 2009, 28-30 Octombrie
Anunţ pentru concurs de animaţie
MAFF, Festivalul de Filme de Animaţie Metrion din Oradea anunţă un concurs de „desene animate post-it” de scurt metraj pentru studenţi şi animatori tineri. Tema concursului şi a festivalului este Răpirea Europei.
Creaţiile primite în concurs vor fi prezentate publicului în cadrul MAFF.
Cele mai bune animaţii vor fi apreciate de un juriu profesional.
Animaţiile trebuie trimise împreună cu fişa de înscriere conform regulamentului de concurs.
Termenul limită de trimitere a animaţiilor este : 22 Octombrie 2009.
Lucrările înscrise în concurs vor fi expediate în formatele AVI, MPEG 2, DVD-PAL 720 X 576, împreună cu formularul de participare. Ele pot fi depuse personal, prin poștă (DVD) sau online (format ZIP) la Universitatea Creștină Parțium, Catedra de Arte Plastice, strada Primăriei nr.27 Oradea, asociatia.metrion@gmail.com (prin serviciile: www.toldacuccot.hu sau www.transfer.ro)
Adevarul
“O zi din viata lui Ionescu”
In sfarsit…O floare!
“O zi din viata lui Ionescu”.
Film de animatie in 3D
Acum cateva zile am avut bucuria de a participa la premiera filmului ” O zi din viata lui Ionescu” realizat de Mihai Surubaru cu o echipa 100 % romaneasca, ceea ce constitue in conditiile actuale o mare performanta!
Mihai Surubaru, a reusit cu o perseverenta, ce merita a fi subliniata, sa promoveze alaturi de nume consacrate ale filmului de animatie romanesc (Mihai Marian-realizatorul story-board-ului impreuna cu Valentin Eliseu sau Octavian Frecea director al animatiei dar si alte nume ale unor tineri cu mai putine realizari in domeniu dar nu mai putin talentati precum; Silviu Turculet-realizatorul graficii si Andrei Stancescu sound-designer).
Alaturi de cei enumerati mai sus, nume deja cunoscute ale animatiei autohtone precum Florin Saceanu, Constantin Seltea sau Despina Buneci (ca animatori) cele ale tinerilor Robert Vegeman si Cristian Scarlatescu (responsabili de modeling-texturized) vin sa completeze organic echipa de baza cu care Mihai Surubaru a pornit la drum.
Nu imi propun sa discut despre calitatile filmului ci despre faptul ca trebuie facut ceva pentru ca in viitor sa avem tot mai multe asemenea premiere.
Nu toti au curajul de a porni intr-o asemenea aventura si nici tenacitatea pe care a avut-o Mihai Surubaru (Misu, cum ii spunem noi) de a-si impune si realiza scenariul, intr-o competitie din care nu totdeauna cei mai buni si castiga.
Experienta sa in lumea filmului de animatie era deja o garantie iar faptul ca dupa mai multe incercari a reusit sa-si vada visul indeplinit este numai meritul sau. Nici o institutie din tara asta nu se poate lauda ca; …(“Datorita preocuparilor noastre pentru viitorul filmului de animatie….bla,bla,bla…”, “Programul nostru care cuprinde….bla,bla,bla….”, etc.,etc.,bla,bla,bla,…) acest gen cinematografic a reusit sa se reimpuna atentiei publicului.
In afara de putinii bani ce au fost alocati de CNC pentru realizarea acestui film, cu o durata putin obisnuita – nici SCURT METRAJ, nici LUNG METRAJ – filmul avand o durata de 30 de minute, un fel de frac cu pantalonii scurti, dovedeste inca odata necunoasterea sau ignorarea realitatii de catre cei ce ar trebui sa se preocupe de readucerea la viata a animatiei romanesti.
Imi pun, desigur retoric, doar doua intrebari;
-Dupa aceasta premiera, cand v-a avea loc a doua? Pana atunci, din ce vor trai cei cuprinsi in genericul filmului, ca sa nu mai vorbesc de ceilalti truditori ai filmului romanesc de animatie?
Lui Mihai Surubaru i-au trebuit cel putin doi ani ca sa primeasca aprobarea si deci finantarea acestui film si trebuie sa repet, DOAR TENACITATEA SA A FACUT POSIBILA aparitia, dupa foarte multi ani, a unui film realizat in totalitate de romani.
Nu numai finantarea (cand si cand) va rezolva problema animatiei ci schimbarea unei adevarate mentalitati privind insasi existenta acesteia.
In aceasta privinta sunt sceptic.
Paradoxal, ignorand sfatul batranilor, adultii “omoara” copilaria si experienta de o viata a parintilor lor.
S-a ajuns in situatia in care acestia , dupa ce au ramas fara batrani din motivul stiut, framanta plaja pentru a realiza franghia din nisip pe care batranii lor ar fi primit-o de la niste vecini si li s-a cerut acum sa o returneze.
Rezolvarea era simpla, daca le cerea vecinilor o mostra din aceasta franghie pentru a face una la fel. Dar cum nu s-au gandit la acest lucru, framanta si azi nisipul in fel si chip.
Uneori trebuie sa apelezi si la intelepciunea unui “batran”.
Pana nu va fi prea tarziu.
Se simte tot mai necesara intrunirea soborului inteleptilor pentru a se gasi calea de a redobandi tot ce s-a pierdut in acesti ani in Romania.
Paranteza….
Absolut real.
Mihai Surubaru s-a straduit si a realizat “O zi din viata lui Ionescu” cu bani mai putini, DAR SE VEDE! Daca ar fi incercat sa faca filmul doar cu banii pusi la dispozitie de catre CNC nu ar fi reusit!
Eforturile sale, ca si ale celorlalti componenti ai echipei ar fi pacat sa ramana un eveniment singular in istoria atat de dramatica a animatiei romanesti din ultimii douazeci de ani.
Faptul ca Mihai Surubaru a ramas printre cei cativa incapatanati care se cramponeaza de pastrarea aceastei redute, ANIMATIA, este mai mult decat laudabil si ar fi pacat sa nu fie ajutat in a-si realiza si alte proiecte pe care sunt convins ca le are.
E bine totusi ca s-a facut si acest prim pas, dar numai cu o floare, nu se face primavara.
Uimitoarele aventuri ale muschetarilor la KINOdiseea
KINOdiseea este primul festival international de film pentru copii organizat in Romania dupa 1989.
Prima editie KINOdiseea se va desfasura intre 22 – 27 septembrie 2009, la Muzeul Taranului Roman si Cinema Gloria din Bucuresti. Vor fi prezentate in premiera nationala 12 lungmetraje pentru copii (de fictiune, documentare si de animatie) selectionate si premiate la festivaluri internationale, dar si trei productii romanesti clasice, carora le va fi rezervata o zi speciala – Ziua filmului romanesc.
In cadrul festivalului a a fost selectionat si filmul de lung metraj “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”.
Eduard Sasu – un maestru al animatiei romanesti
Am primit de la Sanda Sasu(nascuta Coada), prin intermediul fostului meu coleg, Bujor Stefanescu, cateva desene cu eroi creati de Edy
(Balanel si Guta), si un articol scris de colegul meu Ion Truica, reputat regizor si scenograf.
Imi face o deosebita placere sa prezint materialele sus amintite tuturor celor interesati de personalitatea celui ce a fost Eduard Sasu.
De asemenea, voi pune pe blog si cateva considerente interesante ale lui Bujor, unul dintre marii animatori contemporani, care a lucrat cu Edy foarte mult timp, pana cand acesta din urma a pus jos creionul dar din nefericire, definitiv si prea devreme.
<<Trecerea timpului sterge din memorie detaliile. Raman doar amintirile esentiale, care nu se pot uita.
Lui Eduard Sasu ii spuneam Edy. Era un impatimit al filmului de animatie.
Traia tot ce facea. Viata sa a fost o daruire permanenta pentru insufletirea desenelor pe care tot el le realiza.
Mereu ingandurat, scump la vorba, vietuia tot timpul in Studioul “Animafilm” din str. Olteni nr.45. Daca nu desena, il intalneam la filmare, atent la fiecare miscare a aparatului de filmat, concentrat asupra actiunii dramatice care se nastea din desene.
Desi avea bine gandit filmul de dinainte, trudea mult la montaj. Nu se multumea cu prima varianta de montaj. Incerca, schimba, cauta maxima
expresivitate cinematografica.
Avea bunul obicei sa studieze la masa de montaj filmele disneyene sau cele realizate de scoala din Zagreb, la moda in acea vreme.
Acest studiu se simtea in filmele sale, care aveau o naratiune coerenta, cursiva, fireasca si o simplitate care le facea sa ajunga la inima spectatorilor. Era un coleg cu un caracter exemplar, tacut, serios, nebarfitor.
Viata lui se confunda cu a filmelor pe care le imagina.
Apasat de un dosar de cadre “cu probleme”, ii erau interzise plecarile in strainatate. Abia in 1978 primeste viza pentru Sofia. In acelasi an se casatoreste cu o talentata si discreta desenatoare, Sanda Coada.
Indura saracia si frigul din Studioul “Animafilm”. Face greva foamei la serviciu pentru a obtine viza de plecare. In sfarsit in 1981, primeste pasaportul pentru Spania, unde se va face repede remarcat datorita harului si seriozitatii.
In anul 2000 se stinge din viata, lasand in urma sa o opera artistica substantiala, care, datorita calitatilor artistice, merita sa fie reluata pe micul ecran. Analizand rezultatele acestui mare artist, nascut la Husi, la 10 martie 1937, intelegem ca a fost unul dintre cei mai inzestrati realizatori romani in domeniul filmului serial si de protectia muncii.
O simpla trecere in revista a principalelor succese este edificatoare:
1969 – Diploma de excelenta la Bruxelles pentru filmul Bobul.
1970 – Medalie de aur la Moscova pentru Pataniile lui Guta.
– Premiul II la Bucuresti.
1972 – Medalie de aur la Nis (Iugoslavia) pentru filmul Tractoristul.
1973 – Medalie de argint la Budapesta pentru serialul Guta.
1974 – Premiul special al juriului la Bucuresti pentru Guta laborant.
1975 – Premiul special al juriului la Bucuresti pentru Guta strungar.
1976 – Creaza personajul “Balanel” si obtine premiul II la Festivalul “Cantarea Romaniei”.
Din filmele importante, mentionez: 1970 – Iepurele si broasca testoasa;1971 – Broasca si sobolanul, realizate dupa fabule de La Fontaine, in coproductie cu studioul Edic, din Franta.
*
O activitate prodigioasa, substantiala realizata cu mare arta este mostenirea pe care o lasa Eduard Sasu, cineastul al carui har era dublat mereu de o moralitate exceptionala.
Ion Truica – 2002>>
Comentariul lui Bujor Stefanescu:
Sanda s-a bucurat si s-a emotionat mult cind a aflat de comentarii si mai ales cind le-a citit. I le-am imprimat eu si i le-am dat pentruca ea nu are internet. M-am intilnit cu ea ca sa-mi aduca pozele cu Sasu si cu personajele animate pe care vi le-am trimis la toti,chiar daca articolul aparuse deja in blog.Poate daca ar apare macar pozele cu Balanel si Miaunel si Guta si premiile si medaliile obtinute la festivaluri cu Guta ar fi si mai frumos si interesant pentru toti cei ce citesc si urmaresc blogul.
Cu Mircea fratele lui Sanda cu tot respectul pentru el, nu sint de acord. Este vorba de Sasu Eduard si de meritele lui artistice si nu de viata personala.Ca altfel in afara de Sanda ar trebuii sa vorbim si de mama lui, de fratele si sora lui, de bunica, cumnati si nepoti, prieteni si 
alte persoane care au avut vreun rol mai apropiat in viata lui. Dar nu e cazul. Fara sa comparam, cind e vorba de Frank Thomas sau alti animatori de la Disney ca sa dam un exemplu la intimplare, comentariile se limiteaza la ei ca artisti, opera lor, arta lor si vreo anecdota legata intotdeauna de munca. Niciodata nu se amesteca, nevasta, pisica sau canarul ce se aflau linga ei cind desenau.
Asta mi-aminteste de o vorba a lui Topescu cind o echipa sportiva romina cistiga in vreo competitie internationala. Spunea ca “sportivii romani au aparat culorile tarii”. Niciodata insa nu l-am auzit cind pierdeau sa spuna ca sportivii “n-au aparat culorile tarii”. Asa ca sa nu amestecam merele cu perele. Daca Sasu nu era artistul genial care a fost, putea Sanda sa faca toate eforturile posibile ca premiile nu se obtineau. Dar asa e lumea. Niciodata nu am inteles de ce nevestii generalului trebuia sa i te adresezi cu Doamna General. Meritele pe campul de lupta sint ale generalului. E o gluma dar cam asa stau lucrurile. Si asta fara sa minimalizez meritul lui Sanda ca persoana si ca sotie….. mai ales ca am stat aici langa ei si am vazut cum au muncit amindoi. Dar repet: E vorba de Sasu si arta lui si nimic altceva. Sper ca am fost clar ca am scris in graba.
Uimitoarele aventuri….
Acum cateva zile am participat la finalizarea lucrarilor de etalonare ale
materialului ce va sta la baza realizarii DVD-ului pentru filmul de animatie “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”.
Din acest moment, totul depinde de TVR MEDIA cu care am incheiat
intelegerea privind realizarea si comercializarea filmului sus amintit.
Sper ca acest lucru sa se concretizeze curand.
In asteptare mai sunt si – “Calatoriile lui Pin Pin “, “Robinson Crusoe” si
“Conditia Penelopei” pe care speram sa le putem vedea in toamna acestui an.
Animatia romaneasca incotro?
Recent, am primit un mail care mi-a confirmat inca o data faptul ca filmul de animatie a primit o lovitura serioasa din partea extremului orient care a acaparat mai mult de jumatate din animatia lumii. Explicatia?Simplu! Cu bani foarte putini, animatorii din aceste zone sunt dispusi sa realizeze o animatie corecta si in timp foarte scurt. Intrebarea pe care si-au pus-o producatorii a fost fost pur retorica – De ce sa facem animatia in cutare sau cutare tara, cand o putem realiza in Coreea(de exemplu) la niste preturi modeste dar corecta si intr-un ritm de productie acceptabil?
In acest sens observatiile de mai jos aduc in prim plan o mentalitate foarte la moda in ziua de azi in Romania si nu numai in animatie.
Observatiile apartin unui animator cu state vechi in aceasta meserie, aflat de foarte multi ani in strainatate si sunt adresate tuturor celor care au avut un cuvant greu de spus in lumea animatiei dar si pentru cei ce incearca sa se consacre celei de-a 7-a arte bis.
Fragment:
“Eu de cind sint aici am incercat sa le spun colegilor cum stau treburile si cum evolueaza lucrurile cu animatia in afara Romaniei…. Nu m-au crezut. Toti cereau bani multi, nimeni insa nu se gindea la viitor…. De multe ori e mai bine sa-ti asiguri o munca continua desi mai slab platita, decit o perioada scurta de citiva ani de cistig bine, ca dupa aceea sa nu mai ai nimic de lucru. Asa s-a intimplat si aici ca peste tot in lume. Cum au crescut pretentiile, a disparut lucrul si acum a fost orientat spre Asia sau America de Sud, ori catre vreun studiou din est ca Ungaria sau Polonia care a stiut sa fie mai ponderat si unde s-a facut treaba serios.. Tendinta actuala a celor care mai fac filme e sa trimita lucrul de facut intr-o tara unde se face repede, corect si ieftin. Asa ca daca vrea cineva sa mai faca animatie trebuie sa se adapteze la situatie. Dar am observat ca in Romania ideea despre viata e sa te imbogatesti repede si daca se poate fara prea mult efort. Altfel nu merita sa intreprinzi nimic!?!?. Dar animatia este o munca artizanala care are nevoie de timp pentru a fi realizata.”
In loc de concluzie.
Credeti ca se mai poate face ceva pentru a schimba aceasta mentalitate?
Daca da, cum anume?
Eduard Sasu – animatorul si regizorul sintezei
Observatiile recente facute de un foarte vechi coleg si drag prieten, m-au determinat sa apelez atat la mijloace de informare cat si la aduceri aminte pentru a aseza pe locul cuvenit pe unul dintre cei mai talentati animatori si regizori de animatie pe i-a avut tara noastra.
Este vorba despre Eduard Sasu(Edy, cum ii spuneam noi).
In 1961, cand am ajuns in lumea animatiei, Edy avea deja la activ, animatia la “Oac broscoiul laudaros”, “O poveste colorata” si “Legenda contemporana” realizata alaturi de alte nume ale momentului ca – Valentin Baciu, Constantin Merlan, Constantin Crahmarel si Constantin Mustetea cu care de altfel va mai colabora pe viitor datorita modului asemanator de a gandi si realiza animatia.
Edy s-a inspirat din stilul extrem de concis al altui regizor de exceptie, Liviu Ghigort, care a impins comprimarea miscarii pana la limite incredibile. Liviu era in stare sa realizeze un film de scurt metraj cu cateva sute de desene in timp ce noi ceilalti aveam nevoie de cateva mii. De altfel Edy isi gandea animatia simplificand sau renuntand la miscarea de dragul miscarii, oprindu-se asupra esentei acesteia iar rezolvarile sale pline de ritm si umor impresionau prin originalitate. Introducea in ciclicele sale(animatie care se repeta), mereu alte elemente pentru a face repetitia cat mai putin monotona si gandea fiecare scena de nenumarate ori pentru a gasi drumul cel mai scurt catre deznodamant.
In 1966 realizeaza pentru prima data regia si animatia la filmul “Apartamentul” iar in 1968, alaturi de mine, semneaza regia si animatia la filmul “Orice nas isi are nasul” si in 1970 “Povestile piticului Bimbo”(Romania / France (Animafilm – EDIC), Animated feature realized by Horia Stefanescu, Victor Antonescu, Eduard Sasu & Badea Artin), animatia la serialul Penelopa, etc.
In perioada anilor 1961- 1964, pe vremea cand faceam naveta la Buftea, unde aveam sediul si noi cei de la animatie, nu exista saptamana in care, Edy, Valentin(Baciu) si cu mine, sa nu ramanem dupa program, pentru a capata cat mai multe informatii din studierea unor filme de animatie americane pe care le procuram de la laborator si pe care cu ajutorul unei moviole le disecam scena cu scena. Ne intorceam in Bucuresti cu masinile “laboratorului” ce plecau din Buftea 22,30 si pana ajungeam acasa fiecare, se facea aproape miezul noptii iar a doua zi trebuia sa fim la autobuzele care plecau din Piata Lahovary la ora 6,15 din nou spre Buftea. Numai niste “impatimiti” ca noi ar fi facut asa ceva.
Mai tarziu, dupa realizarea fabulelor dupa La Fontaine, la care Edy a semnat regia si animatia la episoadele “Iepurele si broasca testoasa” si “Broasca si sobolanul”, am avut marea sansa de a-l avea pe acesta in echipa de animatori cu care am realizat primul lung metraj de animatie realizat in Romania, “Robinson Crusoe”. Modul in care a rezolvat, de cele mai multe ori secvente intregi, cu multe personaje in cadru, adevarate bijuterii ale genului, au demonstrat, daca mai era cazul, talentul sau de exceptie. Pentru cei ce au putut viziona filmul, le reamintesc doar doua dintre multele secvente realizate de Edy – Atacul nocturn asupra “fortaretei” si urmarirea fugarilor prin jungla, secvente deosebit de dificile atat prin numarul mare de personaje ce se miscau in acelasi timp in cadru cat si prin varietatea de reactii ale personajelor principale (bucatarul, Bongo Bongo sau Robinson).
Cu Edy am colaborat si intr-un mod mai putin cunoscut chiar si de unii colegi mai vechi si anume – In perioada in care Edy a realizat o serie de filme pentru protectia muncii, “Aventurile lui Guta”, acesta m-a solicitat pentru a-i “dubla” sonor personajul principal. Solicitarea sa era motivata de faptul ca m-a vazut de cateva ori in timp ce cu microfonul in fata incercam sa creez efecte sonore pentru propriile-mi filme. In acest mod i-am facut reactiile sonore la toate cele aproape 50 de filmulete.
S-a intamplat in 1971
Conform protocolului incheiat cu firma franceza EDIC, beneficiara episoadelor din fabulele lui La Fontaine, trei dintre realizatorii unor fabule eram invitati pentru o perioada de doua saptamani la Paris pe spezele firmei.
Cei trei erau, Artin Badea, Edy si cu mine.
Se intocmesc formalitatile.
Dupa circa doua saptamani primim pasapoartele si biletele de avion.
Incepem sa ne facem planuri, cautam pliante si informatii la zi despre Paris.
Lucrand in acelasi atelier, ne-a fost usor sa facem schimb de informatii si sa incercam sa ne readucem aminte de limba franceza. Pentru mai multa siguranta ne-am procurat si dictionare sau ghiduri de conversatie romano-franceze.
Cu doua zile inainte de plecare, suntem chemati, cu pasapoartele si biletele de avion, la conducerea studioului. Ne sunt retinute si ni se motiveaza ca s-a strecurat o eroare la agentia Tarom si ca dupa ce se va remedia, vom primi totul inapoi.
Ziua urmatoare, suntem chemati doar Badea si cu mine pentru a intra in posesia documentelor de calatorie.
Lui Edy i se refuzase iesirea din tara si am aflat mai tarziu ca persoana vinovata de acest lucru ii fusese candva foarte apropiata.
Sper ca intelegeti starea noastra de spirit si mai presus de a lui Badea si a mea, cea a lui Edy.
Ingrozitor!
Sistemul a lovit din nou!
Aceasta lovitura l-a marcat atat de puternic, incat dupa aceea a inceput sa se gandeasca tot mai serios de a pleca definitiv din tara.
Dupa cativa ani, impreuna cu sotia vor pleca in Spania unde se va face remarcat ca un animator de exceptie.
Filmography Eduard Sasu IMDB
Animation Department:
2000s
1990s
1980s
Marco Antonio, rescate en Hong Kong (2000) (animator) (as Eduard Sasu)
Hot Dogs: Wau – wir sind reich! (1999) (animator) (as Eduard Sasu)
… cunoscut si ca Millionaire Dogs (Australia: DVD title)
“Operavox” (key animator) (1 episode, 1995)
– Rhinegold (1995) TV episode (key animator) (as Eduard Sasu)
“El detective Bogey” (1994) Seriale Tv (animator) (1994) (as Sasu Eduard)
Die Abenteuer von Pico und Columbus (1992) (character animator) (as Eduard Sasu)
… cunoscut si ca Pico und Columbus (Germany: TV title)
… cunoscut si ca The Magic Voyage (USA)
“Delfy y sus amigos” (1992) Seriale Tv (animator) (as Edi Sasu)
“Victor and Hugo: Bunglers in Crime” (key animator) (1 episode, 1991)
– Dummy Run (1991) TV episode (key animator) (as Eduard Sasu)
“Count Duckula” (animator) (13 episodes, 1988)
– The Vampire Strikes Back (1988) TV episode (animator) (as Eduard Sasu)
– Igor’s Busy Day (1988) TV episode (animator) (as Edward Sasu)
– The Ghost of McCastle McDuckula (1988) TV episode (animator) (as Edward Sasu)
– Castle Duckula: Open to the Public (1988) TV episode (animator) (as Edward Sasu)
– All in a Fog (1988) TV episode (animator) (as Edward Sasu)
(8 more)
Katy, Kiki y Koko (1988) (animator)
… cunoscut si ca Katy Meets the Aliens (International: English title)
Katy (1984) (animator) (as Edouard Sasu)
… cunoscut si ca Katy the Caterpillar (USA)
… cunoscut si ca Katy, la Oruga
Los viajes de Gulliver (1983) (animator)
Spania i-a fost ca o a doua patrie si tot acolo a trecut in nefiinta.
Edy va ramane pentru totdeauna in inimile si memoria celor care l-au cunoscut ca o personalitate si un om de exceptie.