Desene animate – Cum realizam un film de desen animat?

Robinson Crusoe 3Intrucat am observat ca foarte multi dintre cei interesati de filmul de animatie, nu au suficiente informatii despre fluxul tehnologic al acestuia, incerc in cele ce urmeaza sa aduc oarecari lamuriri, fara a intra in detalii si fara pretentia de a fi spus totul.

In acest sens voi vorbi la persoana intai si ma voi referi doar la stilul meu de lucru.

Scenariul si story-board

1 – Pentru inceput aveam nevoie de o idee care sa stea la baza unui scenariu si trebuia sa gasesc musai ceva care pus pe hartie sa trezeasca interesul conducerii studioului.
Cum nu duceam lipsa de idei, iar daca eram intr-o pana de inspiratie si nu puteam apela la portofoliul de scenarii, care de cele mai multe ori se potriveau temperamentului meu ca nuca-n perete, trebuia atunci sa apelez fie la intelepciunea populara fie la sursa inepuizabila din literatura pentru copii si tineret pentru a iesi din impas.
Scenariile mele erau mai mult decupaje scrise decat scenarii literare. Le scriam cat mai sugestiv, fara inflorituri stilistice si fara cuvinte ce nu aveau corespondent vizual in ceeace urma sa pun pe hartie. Era usor de urmarit firul narativ si oricine isi putea imagina cam cum v-a arata pe ecran.
Pana sa ajung cu el in fata consiliului artistic, ma sfatuiam cu redactorul si eliminam sensurile echivoce sau actiunile stufoase care complicau povestea, iar atunci cand eram convinsi ca am rezolvat majoritatea problemelor, redactorul il prezenta conducerii studioului.
Story-boardDaca primeam aprobarea de a intra in productie incepea nebunia crearii personajelor (ma obisnuisem sa le caut deja inca din momentul in care incoltise ideea viitorului film), a realizarii story-board-ului si a lay-out-ului materiale indispensabile activitatilor ulterioare (animatia, filmarea, montajul). In acelasi timp, se desfasura targuiala penibila a intocmirii devizului, moment in care toata functionarimea devenea dintr-odata foarte importanta, fiecare dorind sa taie cate ceva din cele solicitate de regizor.
Story-board-ului (desfasurarea actiunii scenariului in imagini, fiecare reprezentand cate o scena de la primul cadru si pana la ultimul) era una din componentele importante ale filmului de desen animat. Pentru a realiza story-board-ul, trebuia sa ilustrez mici casete la fel ca in revistele de benzi desenate Formatul care imi convenea cel mai mult era de circa 80 mm/60 mm (zona rezervata desenului) si il probasem in timp cu bune rezultate.
Se incercase la un moment dat tipizarea paginilor pentru story-board, dar pana la urma fiecare regizor isi construia propriul format.

Animatia si agricultura – toamna la Glina

cartofi2Dupa cum ati putut observa, noi cei de la “animatie” nu am fost niciodata scutiti de corvezi, asa cum se intampla cu cei de la filmul jucat. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata pe cineva din aceasta categorie cinematografica, chiar si un simplu muncitor, lucrand cot la cot cu noi. Imi pare rau pentru ei ca n-au avut sansa pe care am avut-o noi de a fi mereu in toiul evenimentelor ce presupuneau interventii de calitate si inalta calificare cum ar fi, ca sa dau doar un exemplu; Sortarea
cartofilor pentru consumul populatiei in perioada de iarna.
Cum se proceda?
Toamna, in timpul recoltarii cartofilor, directorul studioului primea un telefon de la cineva de la sectorul de partid in care era rugat frumos in maniera; – Maine sa-mi trimiti 20 de oameni pe platforma Glina la sortat cartofi! Inteles? Si inchidea telefonul.
Erau eliminati din start cei mai in varsta, suferinzii si femeile iar din ceilalti se forma o echipa puternica de oameni cat mai calificati ce urma sa reprezinte cu cinste animatia romaneasca in Aprozarele capitalei in iarna ce se apropia.
Daca-i ordin, cu placere….
Lasam creioanele, intrerupeam filmarea sau amanam montajul pentru aceasta sarcina mareata si la ora stabilita ne lua un autobuz care ne lasa la destinatie.
Platforma, cu niste magazii imense avand langa ele niste linii de serviciu pe care trageau trenurile ce descarcau cartofii. De aici erau transportati in cupe de niste tractoare si desertati in incintele acoperite sub forma unor gramezi uriase.
Venea apoi un responsabil care dupa ce afla de unde suntem si bifa intr-un carnet prezenta noastra la noul loc de munca, ne conducea la una din gramezi si ne anunta; Asta-i a voastra! Cand terminati, puteti pleca! Si o lua din loc catre alt colectiv. Cand aveam norocul sa nimerim niste cartofi uscati, mai era cum era, dar daca aveam ghinionul sa dam peste niste cartofi plini de pamant ce fusesera plouati, eram in culmea fericirii intrucat nu era nici o sursa de apa prin apropiere sa ne putem spala pe maini de mizeria de pe ei. Era de fapt pamantul ogoarelor tarii pe care-l luam acasa cu mandrie.
Ultimul moment de incantare al acelor zile, era cand la terminarea activitatii trebuia sa ne descurcam singuri, intrucat autobuzul plecase cu altii mai vrednici dar eram mandri ca nimeni nu sortase cartofii mai artistic ca noi.
Sa fie primit!

Animatia si agricultura – Cum am ajutat agricultura

carrot penEra, cred prin ’69 -’70, dupa una din inundatiile care daduse peste cap agricultura.
Cum toata suflarea din tara era mobilizata sa ajute la diminuarea pagubelor, sefii nostri, la cererea expresa a comitetului de partid al sectorului ne-a organizat, intr-una din duminici, o activitate prin care urma ca toti tinerii din studiou sa ia contact direct cu agricultura din comuna Glina, de langa Bucuresti, unde trebuia sa dam o mana de ajutor, eventual chiar doua cu rezultate benefice atat pentru taranime cat si pentru noi, facandu-ne mana pentru a doua zi in fata plansetelor de desen.
Trecem cu autobuzul prin comuna privind la localnicii, care mai de care mai elegant, ce asteptau masinile catre Bucuresti. Era doar duminica, nu?
Autobuzul ne debarca la intrarea in CAP de unde ne preia un inginer
agronom care o porneste pe drumul prafuit dintre campuri.
La un moment dat, o femeie de la capatul unei tarlale i se adreseaza inginerului:
– Tov. inginer, nu-mi dati si mie niste oameni?
Noi eram aia!
De fapt in afara de inginer, brigadiera si noi, nu mai era nimeni cat priveai cu ochii.
Inginerul nu-i raspunde si dupa ce mai rascolim praful de pe drum inca un sfert de ora, ne oprim in dreptul unui camp plin de buruieni.
– Aici e! si ne arata campul. Trebuie sa-l pliviti de buruieni pentru a putea recolta morcovii.
Surprinsi de tampenia inginerului, incercam sa-l determinam sa-si schimbe optiunea:
– N-ar fi mai bine sa procedam invers, ca sunt mai putini morcovi?
– Nu! Doar buruienile!
– Bine, dar de unde si pana unde?
– De aici si pana acolo si ridicand mana ne arata pana undeva la circa 300 de metri in fata noastra.
Privind in stanga si-n dreapta, ne-am dat seama ca latimea campului era de aproximativ 70 de metri, apoi privindu-ne ne-am intrebat daca nu e cumva o gluma proasta dar cum inginerul ne-a parasit intre timp, a ramas sa ne organizam singuri.
Colegul meu, regizorul si criticul de arta Virgil Mocanu care venise cu un radiocasetofon, il plaseaza la circa 20 de metri in interiorul campului si stimulati de muzica de calitate incepem “importanta” activitate.
Nu mai spun ca spre rusinea colectiva, aveam printre noi tineri care nu vazusera in viata lor cum arata partea aeriana a morcovilor. S-a intamplat de multe ori sa smulga dintre buruieni cate un morcov pe care dupa identificarea – A! Asta-i un morcov! – il infigea la loc in pamant.
Si uite-asa, mai mutand casetofonul, mai scotand si morcovi din tarla, timpul a trecut si a venit ora de plecare si nu inaintaseram decat vreo 50 de metri.
Cand am privit bucata de maidan pe care am muncit in acea zi ne-am dat seama de inutilitatea efortului depus. Gramezi de buruieni se ridicasera in urma noastra si ici – colo niste morcovi amarati (inclusiv cei rasaditi de noi).
La plecare am aflat ca inginerul era dus la masa. Eram singuri. Pana si brigadiera plecase. Asa ca plini de praf si cu mainile hartanite ne-am gandit sa pornim si noi catre case. Chiar daca a doua zi abia tineam creionul in mana, eram mandri ca acea mana a ajutat agricultura sa iasa din impas.

Autentice -Tehnice

masinaLiviu Ghigort, despre care am mai scris pe blogul meu, a fost in filmul de animatie exponentul conceptului DESENE PUTINE – MAXIMUM DE EFECT .
Din impresionanta sa filmografie citez doar cateva din realizarile sale ca fauritor de “vise”.
A realizat animatia la multe filme din care voi aminti doar “Albina si porumbelul” si “Ratoiul neascultator” avandu-l ca regizor pe Ion Popescu Gopo, sau regia semnata de el la filme ca : “Aparat universal”, “Petrolache Fat Frumos”, Oac, broscoiul laudaros”, “Legenda contemporana”, “Paralele”, “Pata” sau “Fara morala”, lasat special la sfarsit deoarece, la acest film, Liviu mi-a dat o sarcina de exceptie si anume de animator si OPERATOR (!!!) al acestor scene. A trebuit sa-i fac “animatia” unei scene care dura circa opt secunde cu doar sase desene!!!. Eroul principal, se deplasa pe un paralelogram imaginar, trasand prin pasii sai conturul viitoarei constructii.
M-am descurcat, datorita solutiilor tehnice pe care amandoi le-am elaborat.
Dar nu despre asta intentionam sa va vorbesc, ci despre faptul ca Liviu a fost si un impatimit al tehnicii. Avea un CZ de 175 cmc pe care mai mereu il desfacea piesa cu piesa si-l reasambla si cu care a participat la o multime de concursuri de motocros.
Ii placeau mult si masinile de epoca.
Isi cumparase la un moment dat un Fiat, nu-mi mai aduc aminte anul de fabricatie, dar era o hardughie monstruoasa, ale carei calitati numai el le cunostea.
Pe atunci Liviu fuma foarte mult, ca si mine de altfel.
Intr-o zi vine la studiou cu urme de ranire serioasa pe frunte, nas si barbie, unele sangerande si protejate cu pansamente.
– Ce-ai patit nea Liviule?
Imi raspunde amuzat.
– Mai nimic! Acum doua zile eram sub masina si avand o problema cu garnitura de la baia de ulei, in timp ce ma gandeam ce anume nu se potriveste, mi-am aprins o tigara. O laveta imbibata cu benzina, care era langa mine s-a aprins iar prima mea reactie a fost sa ma ridic rapid si bum!!!
Uitasem ca deasupra era masina! Asta a fost tot!

Robinson Crusoe pe Dvd

robinson-crusoeDupa cum probabil ati aflat si filmul de lung metraj “Robinson Crusoe” a aparut pe Dvd.

Voci personaje: Anda Calugareanu, Nucu Paunescu, Ion Caramitru, Horia Caciulescu, Alexandrina Halic, Valeriu Simion, Mircea Basta, Louisa Derderian.

Un film de VICTOR ANTONESCU

Animatie: Artin Badea, Roland Pupaza, Eduard Sasu, Valentin Baciu, Valentin Cain

Montaj: Stela Vasilescu

Sunet: ing. Ion Vartosu

Asistent regie: Elisabeta Antonescu

Muzica: Francesco de Masi

Scenografie: Luminita Cazacu

Imagine: Anca Barbu

Filmul poate fi achizitionat din magazinele Carrefour sau on line.

Tot despre animatie

tabla2M-a surprins placut implicarea voastra in viitorul filmului de animatie romanesc( vezi comentarii ), dar lucrurile nu sunt deloc simple, dupa cum am remarcat, chiar din gandurile voastre exprimate cu atata patos. Sincer va admir! Mi-am zis ca iata mai sunt destui pasionati pentru care filmul de animatie romanesc reprezinta inca o preocupare.
Pentru acest lucru merita sa mai sper, desi varsta ma trage de maneca si ma atentioneaza ca timpul se scurge inexorabil si ca acesta “lucreaza” impotriva sperantelor mele.
Deci. Este nevoie de o scoala de animatie? Aici aveti perfecta dreptate amandoi, dar faptul ca puneti in afara “legilor” nescrise ale animatiei, ANIMATIA CLASICA (2D) este o gresala majora. Sa ma explic. Daca nu ai o pregatire serioasa in domeniul “clasic” al oricarei arte, nu-ti vei putea gasi calea PERSONALA si INCONFUNDABILA a stilului tau, fie ca e vorba de – FILM, PICTURA, SCULPTURA, LITERATURA, samd., fie tot ceea ce presupune creatie originala (daca asta iti propui) si cand vorbesc despre asta ma gandesc imediat la Picasso. De ce? Simplu! Dupa ce si-a demonstrat calitatile ca artist, aprofundand stilul clasic cu multa seriozitate, a cautat si a gasit un stil personal INCONFUNDABIL – PICASSO. Si exemple sunt nenumarate.
Dece am facut aceasta digresiune, este limpede. Nu putem ignora, sau nega valoarea tuturor informatiilor privind animatia clasica (lucru valabil si pentru alte domenii), datorita unor tehnici, fie ele si de ultima moda. Sa nu se uite, ca in clipa in care o masina, program sau cum ii vom spune, ne va inlocui de la planseta,vom deveni subordonati tehnicii si nu tehnica va mai asculta de noi ca pana acum. Nu am nimic impotriva noului in tehnica, chiar si in animatie,dar a renunta de dragul noului la tot ce inseamna acumulari si trairi mi se par prea mult. Chiar vrem sa ne robotizam? Sa ne subordonam masinilor pe care tot noi le-am creat? Nu ati remarcat ca programul are totusi nevoie de cineva care sa cunoasca cu ce se mananca animatia? El face ce-i ceri! Dar daca nu ai pregatire in domeniu, de unde stii ce sa-i ceri? Asupra acestui lucru ar trebui sa mai reflectati.
Personal mi-am dat seama de avantajele noilor tehnici folosite in cinematografie si cu precadere in filmul de animatie dar imi este imposibil sa inteleg dece trebuie sa renunt la toate acumularile facute in timp, doar pentruca masina se preface ca “simte” dar nu traieste intensitatea simtamintelor umane.
tablaAti pronuntat la un moment dat cuvantul – nostalgie – cu o tenta peiorativa, de ceva depasit si inutil. Ar fi pacat sa credeti ca a avea momente nostalgice inseamna a savarsi un lucru dezonorant.
Ar fi insa, la fel de pagubitor sa nu visezi de loc sau sa ramai permanent ancorat in trecut.
Recunosc ca este mult mai ECONOMICOS sa lucrezi cu programe decat cu oameni.
Programele sunt imbunatatite permanent si tot mai repede, <azi> deja va fi vechi si depasit pentru <maine>.
Cu formarea unui om, fie si ca animator sau altceva, timpul are o alta dimensiune si difera de la individ la individ si tocmai acesta-i farmecul. Doi oameni nu seamana unul cu altul pe cand “programul” isi are parametrii sai stabiliti tocmai de unii din cei care l-au creat, cum spuneam mai sus dar e facut “dupa chipul si asemanarea” acestora si bineinteles ca este dependent de gradul de cunostiinte in domeniu al lor. Stiti desigur, si am sa dau doar un exemplu, ca la filmul “cartea junglei” realizatorii au apelat la cei mai buni animatori din cati exista, dar CEI MAI BUNI dintre cei mai buni in a anima maimute, ursi, pantere, tigri, etc., pentru a-i
solicita la realizarea animatiei la filmul sus mentionat. Asta presupune o specializare de exceptie si ea nu se face oricum si in niciun caz rapid. Asa s-a procedat si cu animatorii de “efecte speciale”(apa, foc, prabusiri, etc., etc…) imbatabili in domeniul lor de activitate. Noi le-am facut pe toate! Nu ca ei,dar le-am facut! Asta inseamna ca mai presus de toate, talentul si pasiunea este motorul principal al acestei activitati (si nu e singurul).
Si atunci ce-i de facut?
Nu trebuie sa luati addliteram cele ce urmeaza dar poate ca ar trebui sa va ganditi la intocmirea unui plan de “lupta”, hai sa-i spunem SCENARIU inainte de a renunta la ce s-a castigat pana acum, apropo de redescoperirea rotii.
– Se simte necesitatea unei (unor) scoli care sa pregateasca viitorii animatori?
In mod cert!
Cred ca ar trebui ca voi, cei ce doriti ca animatia romaneasca sa devina o forta de care sa se tina seama in lumea filmului, sa gasiti o forma de comunicare, in primul rand intre voi, poate la inceput prin mail-uri dar neaparat trebuie sa va adunati (toti cei care sunteti preocupati de acest subiect) undeva si sa va faceti un plan de organizare pentru cele ce vor urma. Alegeti-va dintre voi un coordonator mai usor de abordat si prin care sa tineti legatura intre voi. Atrageti la aceste discutii oameni cu experienta si oameni de afaceri carora sa le prezentati oportunitatea si avantajele intentiilor voastre si poate veti gasi sprijinul de care aveti atata nevoie.
CursantiDemarati cautarea unui sediu. Cel mai comod ar fi sa gasiti o scoala
(facultate) care sa aiba eventual si dotarile necesare si o conducere dispusa sa va gazduiasca.
Sfatuiti-va cu privire la cine va preda la aceste cursuri si care va fi programa scolara.
Dupa acest lucru, faceti cunoscuta intentia voastra si conditiile scolarizarii si stabiliti data la care au loc testele de admitere sau interviurile (absolut necesare).
Si trebuie sa incepeti a va gandi serios ce veti face cu animatorii pregatiti sub patronatul vostru si nu neaparat la cum va arata diploma pe care o vor primi. Mi se pare mai important talentul lor in arta animatiei, cu sau fara acoperirea unei diplome. Va pun o intrebare si va rog sa nu o interpretati gresit. E pur si simplu o intrebare. Ce pregatire de specialitate aveti in domeniul animatiei si cum arata diploma obtinuta?
Am pus aceasta intrebare, deoarece, de exemplu fostul nostru director, Marin Paraianu nu era un desenator dar era un excelent manager (ca si Walt Disney) si datorita lui studioul infiintat s-a rupt de sub tutela Studioului Bucuresti unde era o simpla sectie si a demonstrat ca poate supravietui fara o finantare sustinuta din partea statului. A stiut sa se inconjoare de oameni de calitate in conducerea noului studiou iar pe noi ceilalti ne-a pus la treaba acordandu-ne intreaga sa incredere.
As putea sa va intocmesc o lista cu mari artisti ai lumii care nu au nici o diploma ci doar talent, sau diplomele unora ce n-au nici o legatura cu profesia de animator,ca sa ma refer doar la subiectul in discutie (ingineri, juristi, economisti etc.) .Unui animator nu-i ceri diploma ci ii ceri sa-ti arate ce stie sa faca iar daca mai sti ca a lucrat la studiouri de prestigiu sau sub directa indrumare a unor personalitati in domeniu, chiar ca nu mai ai nevoie si de diploma lui. Incercati sa nu conditionati accesul catre pregatirea unui animator de altceva decat de talent. Daca are si o diploma, cu atat mai bine.
In acelasi timp trebuie sa purcedeti la crearea unui nou studiou cu un plan
de dezvoltare pe mai multi ani (finantarea, portofoliul de scenarii, cine le va realiza, un plan calendaristic, genurile de film incluse in plan samd.)
Este ABSOLUT NECESAR sa existe un studiou cu dotarile necesare si cu un numar minim de animatori ANGAJATI permanent iar alaturi de acestia sa aveti o rezerva de colaboratori cu pregatire in domeniu la care sa apelati ori de cate ori este necesar.
Spuneam cu alt prilej ca filmul de animatie s-a autofinantat si acest lucru s-a datorat serialelor si lung metrajelor care s-au vandut excelent la export. Acest lucru a facut posibila si realizarea filmelor de “autor” cu destinatia festivaluri si mai putin pentru publicul larg.
Daca imi permiteti un sfat, ponderea ar trebui acordata filmelor pentru toate varstele, fie ele seriale sau lung metraje si care au mare cautare si la export (deci cele rentabile) si apoi filmele de autor care ar trebui facute cu bani mai putini si care sunt realizate pentru o categorie mai restransa de spectatori. Ma bucur ca ati inteles oportunitatea realizarii unor filme vandabile ce vor sta la baza dezvoltarii viitorului studiou. Oricum trebuie sa va inarmati cu rabdare. O sa va ia ceva timp daca vreti cu adevarat sa realizati ca v-ati propus. Va urez succes.

P.S. Daca doriti sa purtam un dialog <face to face> hai sa gasim o data si un loc agreat de toti, unde sa ne spunem deschis si sincer gandurile si sa incercam sa urnim animatia din loc.

Nota
Nu-mi plac termenii de film comercial si film de arta. Am vazut filme de “ARTA” care au avut o mai mare priza la spectatori decat cele “COMERCIALE” si filme de public care erau mai artistice decat multe filme de “ARTA”.
Cel mai simplu ar fi sa spunem FILME BUNE si FILME PROASTE.

Scuze
Desi mi-am dorit mult sa fiu prezent la intalnirea cu iubitorii filmului romanesc de animatie de la complexul expozitional de langa “Casa presei libere” de sambata 28nov. ora 12, datorita unor probleme care mi-au solicitat prezenta in alta parte decat cea preconizata initial (lansarea DVD-ului cu “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” din cadrul manifestarii targului de carte GAUDEAMUS), imi cer scuze tuturor celor care si-au dorit sa ma intalneasca cu acest prilej pentru absenta pe care o regret nespus dar efectiv mi-a fost imposibil sa fac o alta alegere decat cea pe care am facut-o. Inca o data va rog sa primiti scuzele mele.

 

 

Carti

In atentia celor interesati!
Animation bookDin Spania am primit informatii privind o serie de carti, care transmit informatii despre animatie si pot fi foarte utile, atat celor avansati cat si celor ce doresc sa-si imbunatateasca tehnica deja dobandita.

Voi enunta doar titlurile lor si sunt convins ca doritorii vor reusi sa intre in posesia acestora.

 

Animation book 2ANIMATION CRASH COURSE de Eric Goldberg, unul din celebrii
animatori de la Walt Disney si

HOW TO MAKE ANIMATED FILMS de Tony White

Personal, alte informatii despre aceste carti nu detin dar banuiesc ca sunt pentru diferite stadii de pregatire ale animatorilor.

Festivalul filmului de animatie, MAFF – Oradea 28 -30 oct 2009

grupSurprize!
Invitat in juriul acestei a doua editii a festivalului filmului de animatie de la Oradea, am avut cateva surprize, foarte placute de altfel, privind pe de o parte organizarea iar pe de alta, participarea la acest important eveniment cultural ce tinde sa devina o adevarata sarbatoare a animatiei autohtone si nu numai.
Remarcam cu prilejul primei editii o serie de lacune in modul de organizare, punand accent, in special, pe modul nesatisfacator in care a fost facuta publicitatea in jurul acestui eveniment. Faptul ca intreaga actiune s-a desfasurat in sala cinematografului “Libertatea”, de altfel neincapatoare in unele momente, dovedeste
pe deplin ca optiunea organizatorilor privind alegerea acestei locatii, a fost pe deplin justificata in acest an. Orasul a fost impanzit cu materiale ce anuntau festivalul iar presa si televiziunile nu au stat nici ele degeaba, intrecandu-se in a fi cat mai “pe faza” cu informatiile privitoare la atmosfera din interiorul dar si din jurul competitiei.
CursantiAu fost asigurate unele momente de dialog cu elevii si studentii de la arte plastice la care am participat dar si comentarea filmelor prezentate in concurs intr-o analiza condusa de, de-acum il pot numi, un veteran cadru didactic in arta animatiei, prof.univ. Radu Igaszag, de la Academia de Teatru si Cinematografie din Bucuresti. La aceste intalniri tinerii au primit, pe de o parte, informatii concrete despre “bucataria” filmului de animatie ca si despre unele “ingrediente” folosite in realizarea produsului finit (de exemplu sonorizarea) dar si o discutie “la obiect” cu multe invataminte pentru realizatorii filmelor vizionate.
Insa, cel mai neobisnuit fenomen pe care merita sa-l mentionez, este acela ca foarte multe filme prezentate in concurs au fost realizate de tinere, fie singure, fie in colaborare cu alti colegi. Din cele 36 de filme proiectate, aproape jumatate dintre ele au beneficiat de aportul creator al sexului frumos. De aci se poate trage si concluzia ca animatia nu mai este o arta cu precadere masculina mai ales cand tot mai multe tinere incearca sa se manifeste artistic cu ajutorul desenului in miscare.
Baieti, sa va fie teama! Manusa provocarii a fost ridicata.
Totusi…
cursRamane in suspensie raspunsul la intrebarea legitima; Ce sa va intampla cu viitorii animatori in momentul cand vor absolvi perioada de scolarizare?
Asupra raspunsului la aceasta intrebare nu am nici o indoiala! Nu se va intampla nimic! Nimeni nu se va mai ocupa de indrumarea celor mai talentati desenatori pe calea perfectionarii iar acestia se vor risipi odata cu toata munca depusa pentru pregatirea lor.
Cel putin, asupra unora dintre ei, ar trebui sa se concentreze atentia unor profesionisti in animatie pentru a-i slefui si indruma spre o activitate sustinuta intr-un studiou de specialitate. Dar cine o va face? Si catre ce studiou sa-i indrume cand in Romania studiourile au fost falimentate unul cate unul?
Vorba unui director al unui festival de animatie, caruia ii spuneam ca si daca asi avea fondurile necesare nu asi reusi sa fac un film aici, datorita lipsei (culmea!) de animatori, si care mi-a replicat; <in Ungaria sunt destule studiouri si oameni care pot realiza filme de animatie!Mergeti acolo!> Optica este interesanta. De ce sa mai investim in tara cand putem investi intr-un alt stat , fie el Ungaria, Polonia, China sau Coreea? Pana una alta, acest lucru este real si ar trebui sa ne intrebam dece la “unii” se poate iar la noi nu!
Oricum, inca o perioada lunga de timp, vom asista la productii de filme de animatie ale unor state care au stiut sa pastreze nuclee puternice de animatori.
tablaCu siguranta si animatorii nostri au partea lor de vina! Au asteptat mereu sa le rezolve altii problemele. Priviti la blogul meu! Doar doi animatori (desi unul isi desfasoara activitatea in strainatate) si-au spus parerea cu privire la fenomenul care vizeaza direct viitorul filmului de animatie romanesc, restul… prefera sa priveasca comozi cum altii se lupta pentru ei.
Mai interesati sunt cei ce bat la portile animatiei, decat profesionistii. Jenant, ca sa nu spun mai mult.
Animatia romaneasca isi merita pe deplin soarta! Atat factorii de decizie dar mai cu seama cei ce se mai considera animatori sunt la fel de vinovati pentru ce se intampla cu filmul autohton de animatie.
Animatorilor nostri, cred ca le lipseste spiritul practic si recunoasterea unui lider care sa-i conduca. S-a ajuns in situatia in care animatia ,l a noi. este ca o armata alcatuita doar din generali fara subordonati dar si fara un grad superior.
Toti vor sa conduca, toti vor sa se impuna uitand ca democratia ca si libertatea prost intelese, sunt la fel de paguboase iar aplicarea aiurea a acestora duce la haos si la toate neimplinirile ce decurg din acesta.
Ce s-ar intampla daca, conform principiului de baza al democratiei, in care minoritatea trebuie sa se supuna majoritatii, toate cadrele de conducere din institutiile unui stat ar trebui sa puna mana,l a propriu, pe “lopeti” in timp ce “majoritarii” ar privi de pe margine si ar da ordine, care mai de care mai aiuristice, privind activitate depusa? Nebunie curata! Pare un scenariu SF.
Discutam zilele trecute, cu un animator cu state de serviciu remarcabile, despre ce se intampla in alte tari vecine, unde animatia a inceput sa se organizeze si isi manifesta ingrijorarea asupra situatiei de la noi. Intrebandu-l, daca are o propunere concreta privind “starea natiunii” mi-a marturisit, ca nu.
Si atunci?
Sectia de animatie din cadrul Uniunii Cineastilor a incremenit in tipare vechi si nimeni nu pare interesat, concret, sa trezeasca la realitate breasla pe care o reprezinta. Dar oare mai este o breasla sau o multime de profesionisti fara nici o legatura intre meseriile lor?
testDe fapt ar trebui sa nu ma mai mir ca se intampla asemenea lucruri cand, de exemplu, la festivalul Anim’est, la masa rotunda organizata in cadrul acestuia NU AU PARTICIPAT si animatori romani cu activitate bogata in domeniu ci doar animatorii prezenti cu filme in festival (preponderent straini).
Nu fac referire la invitatii de onoare de la ultimele editii (Mihai Badica, Ion Truica sau Luminita Cazacu ca membra a juriului din acest an) ci la ceilalti animatori romani.
Din asemenea intalniri, conducerea sectiei de animatie, reprezentata corect, ar fi putut trage niste concluzii pe care sa le impartaseasca apoi tuturor membrilor sai.
Ce s-a intamplat, nu stiu. Ori nu au fost invitati la aceste manifestari, ori nu au dat curs invitatiei dar oricum s-au pierdut multe momente importante pentru cautarea de posibilitati de iesire din colaps a animatiei noastre.
Culmea este ca Romania este inundata cu festivaluri de filme de animatie, dar reprezentarea noastra este aproape zero!
Daca nu vine Mahomed la munte atunci sa se duca muntele la Mahomed!
De ce conducerea sectiei de animatie a UCIN nu propune o intalnire la care sa invite alaturi de membrii sai pe toti organizatorii de asemenea festivaluri, prilej cu care sa se dezbata situatia de la noi?
Dar oare se vrea cu adevarat reconsiderarea animatiei noastre?
Ma tem ca nu!

Teste animatie

teste spaimaIn ultimul timp am fost intrebat de mai multi interesati, unde pot consulta testele pe care le-am pus pe blog cu ceva timp in urma. Nu stiam ca ele vor starni interesul in asa masura si atunci m-am gandit sa vin cu cateva completari ale istoricului acestora.
Aceste teste le-am creat special pentru a descoperi dintre amatorii de animatie, pe acei desenatori care in afara de talentul la desen trebuiau sa posede inca ceva in plus. Acest “ceva” se refera la modul in care ei pot reda stari, trairi, atitudini si reprezentari prin desene extrem de simple si ce este foarte important fara expresia fetei, care face obiectul studierii artei mimicii. Nea Cutare a fost folosit de Gopo la cursurile de animatie din 1960-1961 pe post de personaj cu care ne demonstra a.b.c. -ul miscarii si pe care l-am “preluat” si l-am introdus in
testele de mai tarziu. La conceperea acestor teste m-am inspirat si din

“Arta mimicei” a lui Charles Aubert si mi-au trebuit circa trei ani pentru a le da forma actuala. <…Limbajul mimic este universal, spontan, identic, este un limbaj imediat. Nu este semnul convenit al unei senzatii, este insasi senzatia.>
Am extras citatul de mai sus ce apartine Dnei. Apriliana Medianu traducatoarea cartii lui Charles Aubert, pentru a motiva necesitatea selectarii si pregatirii viitorilor animatori, ce urmau sa dea viata personajelor animate folosind doar miscarea in toata complexitatea ei fara a apela la dialog. Se stie ca majoritatea filmelor noastre de animatie nu aveau dialoguri dar erau intelese pe toate meridianele si paralelele
lumii si acest lucru s-a datorat stapanirii miscarii si trairilor de catre acesti minunati artisti, animatorii.

Pot spune ca testele si-au dovedit eficacitatea in proportie de peste 90% ceea ce mi se pare mai mult decat concludent intr-o perioada in care animatia romaneasca avea nevoie de animatori ca de aer. Rezultatul? In anii urmatori productia de filme de animatie s-a dublat si chiar triplat, facand posibila si aparitia serialelor si lung metrajelor la care nici nu visaseram pana atunci.
Eu am pus pe blog cateva asemenea teste si am dat si niste solutii pentru ele.
Ma intrebati unde ati putea gasi aceste teste. Numai cei pe care i-am
scolit de-a-lungul timpului le mai pot avea.
Am sa va mai dau cateva teste, la care va rog sa-mi raspundeti cu desenele respective dar atentie, Nea Cutare (personajul din test) va rog sa-l desenati cat mai fidel si sa-l puneti in starea ceruta. A mai incercat cineva sa-mi raspunda la testele prezentate mai de mult pe blog, denaturand desenul si fara a se stradui sa redea starea solicitata de mine. Probabil a crezut ca testul era o gluma.
Si nu era.
Daca vreti cu adevarat sa descoperiti (repet), sa descoperiti rostul acestor teste va rog sa acordati foarte mare atentie starilor pe care aveti sa le reprezentati prin desene, in asa fel incat privind desen cu desen ca pe o succesiune de flash-uri, sa identificati imediat relatia personajului cu mediul inconjurator sau cu sine.
In unul din teste, Nea Cutare, trebuia sa stea pe scaun in pozitia unui tip dezinteresat. El (asa l-am asezat eu) a intors pur si simplu spatele actiunii, incalecand scaunul. Inainte de a desena trebuie sa va puneti o serie de intrebari, ca de exemplu; de ce sunt toate scaunele orientate in acelasi sens?, (ceva se petrece in fata lor, o actiune, un dialog cu cineva etc.) si cum as fi putut reprezenta cel mai bine un tip intr-o stare de dezinteres mai clar decat intorcand spatele actiunii, dialogului, samd.
Starile afisate de mine pe blog nu sunt singurele moduri de a reprezenta o stare, dar eu am incercat sa exagerez unele atitudini tocmai din dorinta de ajuta la descifrarea lor cat mai usor.
Retineti ca starea trebuie descifrata de privitor in cel mai scurt timp cu putinta.
In situatia lui Nea Cutare, BEAT, scaunul este doar un pretext. In orice pozitie il veti aseza, lipsit de expresia fetei, nu veti obtine decat variante de somn, atipire, oboseala samd., dar nicicum de BEAT. Insist asupra perceptiei starii respective intr-o unitate de timp scurta (circa o secunda).
Faceti mai multe incercari si solicitati pe cineva (neutru) pentru a va spune in ce stare se afla Nea Cutare pe care l-ati desenat.
Pentru fiecare dintre desenele test, faceti si o lista cu stari diferite, printre care introduceti si starea pe care ati dorit sa o redati si pe care o aratati “arbitrului”.
O sa observati, ca unele stari vor fi descifrate exact in spiritul a ceeace ati dorit sa exprimati iar altele presupun un mai mare timp de gandire din partea privitorului sau pur si simplu nu le va identifica. Asupra acestor desene trebuie sa va aplecati cu mai multa atentie si sa le imbunatatiti expresia (dar nu si a fetei, bine-nteles).
In filmul de animatie,printr-un desen expresiv se castiga foarte mult timp in a explica relatiile si motiva starile conflictuale dintre personaje in desfasurarea actiunii.
Inca ceva. Daca aveti mai multe variante pentru o anumita stare, alegeti-o pe cea mai expresiva dintre toate.
Pentru amatori voi mai prezenta un test.
Ultimul.
Deci…

Test 1.
Realizati o suita de 4 desene cu Nea Cutare respectand urmatoarele;
In primul desen merge linistit.
In al doilea se grabeste.
In al treilea alearga.
In al patrulea goneste.
Vitezele eroului arata astfel;V1 < V2 < V3 < V4

Test 2.
Pune-ti-l pe Nea Cutare in urmatoarele situatii;
In primul desen, Nea Cutare, aflat cu fata spre un zid il IMPINGE CU FATA si datorita efortului s-ar putea sa-l darame.
In al doilea, cu spatele proptit in zid, face acelasi lucru, IMPINGE CU SPATELE cu un efect posibil ca si in primul caz.
In desenul trei. Nea Cutare cu fata catre zid TRAGE de o bara fixata in zid si l-ar putea misca datorita efortului depus.
In ultimul desen, al patrulea, Nea Cutare,cu spatele catre zid TRAGE de aceeasi bara ca mai sus si cu acelasi efect. Puteti inlocui zidul cu un vagon de tren, de exemplu, daca va este mai “usor”.
Nota; Cautati sa redati maximum de efort in fiecare din cele patru stari de mai sus.
Nu intereseaza expresia fetei deci nu o desenati. Astept raspunsul la acest test si va rog sa incercati sa-l rezolvati singuri. Ati remarcat desigur ca in doua situatii eroul nostru IMPINGE iar in alte doua TRAGE. Va urez succes.
P.S. Tipajul lui Nea Cutare, il gasiti pe blog.