Surprize!
Invitat in juriul acestei a doua editii a festivalului filmului de animatie de la Oradea, am avut cateva surprize, foarte placute de altfel, privind pe de o parte organizarea iar pe de alta, participarea la acest important eveniment cultural ce tinde sa devina o adevarata sarbatoare a animatiei autohtone si nu numai.
Remarcam cu prilejul primei editii o serie de lacune in modul de organizare, punand accent, in special, pe modul nesatisfacator in care a fost facuta publicitatea in jurul acestui eveniment. Faptul ca intreaga actiune s-a desfasurat in sala cinematografului “Libertatea”, de altfel neincapatoare in unele momente, dovedeste
pe deplin ca optiunea organizatorilor privind alegerea acestei locatii, a fost pe deplin justificata in acest an. Orasul a fost impanzit cu materiale ce anuntau festivalul iar presa si televiziunile nu au stat nici ele degeaba, intrecandu-se in a fi cat mai “pe faza” cu informatiile privitoare la atmosfera din interiorul dar si din jurul competitiei.
Au fost asigurate unele momente de dialog cu elevii si studentii de la arte plastice la care am participat dar si comentarea filmelor prezentate in concurs intr-o analiza condusa de, de-acum il pot numi, un veteran cadru didactic in arta animatiei, prof.univ. Radu Igaszag, de la Academia de Teatru si Cinematografie din Bucuresti. La aceste intalniri tinerii au primit, pe de o parte, informatii concrete despre “bucataria” filmului de animatie ca si despre unele “ingrediente” folosite in realizarea produsului finit (de exemplu sonorizarea) dar si o discutie “la obiect” cu multe invataminte pentru realizatorii filmelor vizionate.
Insa, cel mai neobisnuit fenomen pe care merita sa-l mentionez, este acela ca foarte multe filme prezentate in concurs au fost realizate de tinere, fie singure, fie in colaborare cu alti colegi. Din cele 36 de filme proiectate, aproape jumatate dintre ele au beneficiat de aportul creator al sexului frumos. De aci se poate trage si concluzia ca animatia nu mai este o arta cu precadere masculina mai ales cand tot mai multe tinere incearca sa se manifeste artistic cu ajutorul desenului in miscare.
Baieti, sa va fie teama! Manusa provocarii a fost ridicata.
Totusi…
Ramane in suspensie raspunsul la intrebarea legitima; Ce sa va intampla cu viitorii animatori in momentul cand vor absolvi perioada de scolarizare?
Asupra raspunsului la aceasta intrebare nu am nici o indoiala! Nu se va intampla nimic! Nimeni nu se va mai ocupa de indrumarea celor mai talentati desenatori pe calea perfectionarii iar acestia se vor risipi odata cu toata munca depusa pentru pregatirea lor.
Cel putin, asupra unora dintre ei, ar trebui sa se concentreze atentia unor profesionisti in animatie pentru a-i slefui si indruma spre o activitate sustinuta intr-un studiou de specialitate. Dar cine o va face? Si catre ce studiou sa-i indrume cand in Romania studiourile au fost falimentate unul cate unul?
Vorba unui director al unui festival de animatie, caruia ii spuneam ca si daca asi avea fondurile necesare nu asi reusi sa fac un film aici, datorita lipsei (culmea!) de animatori, si care mi-a replicat; <in Ungaria sunt destule studiouri si oameni care pot realiza filme de animatie!Mergeti acolo!> Optica este interesanta. De ce sa mai investim in tara cand putem investi intr-un alt stat , fie el Ungaria, Polonia, China sau Coreea? Pana una alta, acest lucru este real si ar trebui sa ne intrebam dece la “unii” se poate iar la noi nu!
Oricum, inca o perioada lunga de timp, vom asista la productii de filme de animatie ale unor state care au stiut sa pastreze nuclee puternice de animatori.
Cu siguranta si animatorii nostri au partea lor de vina! Au asteptat mereu sa le rezolve altii problemele. Priviti la blogul meu! Doar doi animatori (desi unul isi desfasoara activitatea in strainatate) si-au spus parerea cu privire la fenomenul care vizeaza direct viitorul filmului de animatie romanesc, restul… prefera sa priveasca comozi cum altii se lupta pentru ei.
Mai interesati sunt cei ce bat la portile animatiei, decat profesionistii. Jenant, ca sa nu spun mai mult.
Animatia romaneasca isi merita pe deplin soarta! Atat factorii de decizie dar mai cu seama cei ce se mai considera animatori sunt la fel de vinovati pentru ce se intampla cu filmul autohton de animatie.
Animatorilor nostri, cred ca le lipseste spiritul practic si recunoasterea unui lider care sa-i conduca. S-a ajuns in situatia in care animatia ,l a noi. este ca o armata alcatuita doar din generali fara subordonati dar si fara un grad superior.
Toti vor sa conduca, toti vor sa se impuna uitand ca democratia ca si libertatea prost intelese, sunt la fel de paguboase iar aplicarea aiurea a acestora duce la haos si la toate neimplinirile ce decurg din acesta.
Ce s-ar intampla daca, conform principiului de baza al democratiei, in care minoritatea trebuie sa se supuna majoritatii, toate cadrele de conducere din institutiile unui stat ar trebui sa puna mana,l a propriu, pe “lopeti” in timp ce “majoritarii” ar privi de pe margine si ar da ordine, care mai de care mai aiuristice, privind activitate depusa? Nebunie curata! Pare un scenariu SF.
Discutam zilele trecute, cu un animator cu state de serviciu remarcabile, despre ce se intampla in alte tari vecine, unde animatia a inceput sa se organizeze si isi manifesta ingrijorarea asupra situatiei de la noi. Intrebandu-l, daca are o propunere concreta privind “starea natiunii” mi-a marturisit, ca nu.
Si atunci?
Sectia de animatie din cadrul Uniunii Cineastilor a incremenit in tipare vechi si nimeni nu pare interesat, concret, sa trezeasca la realitate breasla pe care o reprezinta. Dar oare mai este o breasla sau o multime de profesionisti fara nici o legatura intre meseriile lor?
De fapt ar trebui sa nu ma mai mir ca se intampla asemenea lucruri cand, de exemplu, la festivalul Anim’est, la masa rotunda organizata in cadrul acestuia NU AU PARTICIPAT si animatori romani cu activitate bogata in domeniu ci doar animatorii prezenti cu filme in festival (preponderent straini).
Nu fac referire la invitatii de onoare de la ultimele editii (Mihai Badica, Ion Truica sau Luminita Cazacu ca membra a juriului din acest an) ci la ceilalti animatori romani.
Din asemenea intalniri, conducerea sectiei de animatie, reprezentata corect, ar fi putut trage niste concluzii pe care sa le impartaseasca apoi tuturor membrilor sai.
Ce s-a intamplat, nu stiu. Ori nu au fost invitati la aceste manifestari, ori nu au dat curs invitatiei dar oricum s-au pierdut multe momente importante pentru cautarea de posibilitati de iesire din colaps a animatiei noastre.
Culmea este ca Romania este inundata cu festivaluri de filme de animatie, dar reprezentarea noastra este aproape zero!
Daca nu vine Mahomed la munte atunci sa se duca muntele la Mahomed!
De ce conducerea sectiei de animatie a UCIN nu propune o intalnire la care sa invite alaturi de membrii sai pe toti organizatorii de asemenea festivaluri, prilej cu care sa se dezbata situatia de la noi?
Dar oare se vrea cu adevarat reconsiderarea animatiei noastre?
Ma tem ca nu!
Tag: Animatie
Teste animatie
In ultimul timp am fost intrebat de mai multi interesati, unde pot consulta testele pe care le-am pus pe blog cu ceva timp in urma. Nu stiam ca ele vor starni interesul in asa masura si atunci m-am gandit sa vin cu cateva completari ale istoricului acestora.
Aceste teste le-am creat special pentru a descoperi dintre amatorii de animatie, pe acei desenatori care in afara de talentul la desen trebuiau sa posede inca ceva in plus. Acest “ceva” se refera la modul in care ei pot reda stari, trairi, atitudini si reprezentari prin desene extrem de simple si ce este foarte important fara expresia fetei, care face obiectul studierii artei mimicii. Nea Cutare a fost folosit de Gopo la cursurile de animatie din 1960-1961 pe post de personaj cu care ne demonstra a.b.c. -ul miscarii si pe care l-am “preluat” si l-am introdus in
testele de mai tarziu. La conceperea acestor teste m-am inspirat si din
“Arta mimicei” a lui Charles Aubert si mi-au trebuit circa trei ani pentru a le da forma actuala. <…Limbajul mimic este universal, spontan, identic, este un limbaj imediat. Nu este semnul convenit al unei senzatii, este insasi senzatia.>
Am extras citatul de mai sus ce apartine Dnei. Apriliana Medianu traducatoarea cartii lui Charles Aubert, pentru a motiva necesitatea selectarii si pregatirii viitorilor animatori, ce urmau sa dea viata personajelor animate folosind doar miscarea in toata complexitatea ei fara a apela la dialog. Se stie ca majoritatea filmelor noastre de animatie nu aveau dialoguri dar erau intelese pe toate meridianele si paralelele
lumii si acest lucru s-a datorat stapanirii miscarii si trairilor de catre acesti minunati artisti, animatorii.
Pot spune ca testele si-au dovedit eficacitatea in proportie de peste 90% ceea ce mi se pare mai mult decat concludent intr-o perioada in care animatia romaneasca avea nevoie de animatori ca de aer. Rezultatul? In anii urmatori productia de filme de animatie s-a dublat si chiar triplat, facand posibila si aparitia serialelor si lung metrajelor la care nici nu visaseram pana atunci.
Eu am pus pe blog cateva asemenea teste si am dat si niste solutii pentru ele.
Ma intrebati unde ati putea gasi aceste teste. Numai cei pe care i-am
scolit de-a-lungul timpului le mai pot avea.
Am sa va mai dau cateva teste, la care va rog sa-mi raspundeti cu desenele respective dar atentie, Nea Cutare (personajul din test) va rog sa-l desenati cat mai fidel si sa-l puneti in starea ceruta. A mai incercat cineva sa-mi raspunda la testele prezentate mai de mult pe blog, denaturand desenul si fara a se stradui sa redea starea solicitata de mine. Probabil a crezut ca testul era o gluma.
Si nu era.
Daca vreti cu adevarat sa descoperiti (repet), sa descoperiti rostul acestor teste va rog sa acordati foarte mare atentie starilor pe care aveti sa le reprezentati prin desene, in asa fel incat privind desen cu desen ca pe o succesiune de flash-uri, sa identificati imediat relatia personajului cu mediul inconjurator sau cu sine.
In unul din teste, Nea Cutare, trebuia sa stea pe scaun in pozitia unui tip dezinteresat. El (asa l-am asezat eu) a intors pur si simplu spatele actiunii, incalecand scaunul. Inainte de a desena trebuie sa va puneti o serie de intrebari, ca de exemplu; de ce sunt toate scaunele orientate in acelasi sens?, (ceva se petrece in fata lor, o actiune, un dialog cu cineva etc.) si cum as fi putut reprezenta cel mai bine un tip intr-o stare de dezinteres mai clar decat intorcand spatele actiunii, dialogului, samd.
Starile afisate de mine pe blog nu sunt singurele moduri de a reprezenta o stare, dar eu am incercat sa exagerez unele atitudini tocmai din dorinta de ajuta la descifrarea lor cat mai usor.
Retineti ca starea trebuie descifrata de privitor in cel mai scurt timp cu putinta.
In situatia lui Nea Cutare, BEAT, scaunul este doar un pretext. In orice pozitie il veti aseza, lipsit de expresia fetei, nu veti obtine decat variante de somn, atipire, oboseala samd., dar nicicum de BEAT. Insist asupra perceptiei starii respective intr-o unitate de timp scurta (circa o secunda).
Faceti mai multe incercari si solicitati pe cineva (neutru) pentru a va spune in ce stare se afla Nea Cutare pe care l-ati desenat.
Pentru fiecare dintre desenele test, faceti si o lista cu stari diferite, printre care introduceti si starea pe care ati dorit sa o redati si pe care o aratati “arbitrului”.
O sa observati, ca unele stari vor fi descifrate exact in spiritul a ceeace ati dorit sa exprimati iar altele presupun un mai mare timp de gandire din partea privitorului sau pur si simplu nu le va identifica. Asupra acestor desene trebuie sa va aplecati cu mai multa atentie si sa le imbunatatiti expresia (dar nu si a fetei, bine-nteles).
In filmul de animatie,printr-un desen expresiv se castiga foarte mult timp in a explica relatiile si motiva starile conflictuale dintre personaje in desfasurarea actiunii.
Inca ceva. Daca aveti mai multe variante pentru o anumita stare, alegeti-o pe cea mai expresiva dintre toate.
Pentru amatori voi mai prezenta un test.
Ultimul.
Deci…
Test 1.
Realizati o suita de 4 desene cu Nea Cutare respectand urmatoarele;
In primul desen merge linistit.
In al doilea se grabeste.
In al treilea alearga.
In al patrulea goneste.
Vitezele eroului arata astfel;V1 < V2 < V3 < V4
Test 2.
Pune-ti-l pe Nea Cutare in urmatoarele situatii;
In primul desen, Nea Cutare, aflat cu fata spre un zid il IMPINGE CU FATA si datorita efortului s-ar putea sa-l darame.
In al doilea, cu spatele proptit in zid, face acelasi lucru, IMPINGE CU SPATELE cu un efect posibil ca si in primul caz.
In desenul trei. Nea Cutare cu fata catre zid TRAGE de o bara fixata in zid si l-ar putea misca datorita efortului depus.
In ultimul desen, al patrulea, Nea Cutare,cu spatele catre zid TRAGE de aceeasi bara ca mai sus si cu acelasi efect. Puteti inlocui zidul cu un vagon de tren, de exemplu, daca va este mai “usor”.
Nota; Cautati sa redati maximum de efort in fiecare din cele patru stari de mai sus.
Nu intereseaza expresia fetei deci nu o desenati. Astept raspunsul la acest test si va rog sa incercati sa-l rezolvati singuri. Ati remarcat desigur ca in doua situatii eroul nostru IMPINGE iar in alte doua TRAGE. Va urez succes.
P.S. Tipajul lui Nea Cutare, il gasiti pe blog.
“Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” au aparut pe Dvd
Cu ocazia festivalului ANIM’EST, la cinematograful Patria din Bucuresti ,au aparut DVD-urile cu lung metrajele de animatie romanesti ” UIMITOARELE AVENTURI ALE MUSCHETARILOR “ si ” CALATORIILE LUI PIN-PIN “.
Carcasa DVD-ului cu ” muschetarii ” arata ca in imaginea prezentata.
“O zi din viata lui Ionescu”
In sfarsit…O floare!
“O zi din viata lui Ionescu”.
Film de animatie in 3D
Acum cateva zile am avut bucuria de a participa la premiera filmului ” O zi din viata lui Ionescu” realizat de Mihai Surubaru cu o echipa 100 % romaneasca, ceea ce constitue in conditiile actuale o mare performanta!
Mihai Surubaru, a reusit cu o perseverenta, ce merita a fi subliniata, sa promoveze alaturi de nume consacrate ale filmului de animatie romanesc (Mihai Marian-realizatorul story-board-ului impreuna cu Valentin Eliseu sau Octavian Frecea director al animatiei dar si alte nume ale unor tineri cu mai putine realizari in domeniu dar nu mai putin talentati precum; Silviu Turculet-realizatorul graficii si Andrei Stancescu sound-designer).
Alaturi de cei enumerati mai sus, nume deja cunoscute ale animatiei autohtone precum Florin Saceanu, Constantin Seltea sau Despina Buneci (ca animatori) cele ale tinerilor Robert Vegeman si Cristian Scarlatescu (responsabili de modeling-texturized) vin sa completeze organic echipa de baza cu care Mihai Surubaru a pornit la drum.
Nu imi propun sa discut despre calitatile filmului ci despre faptul ca trebuie facut ceva pentru ca in viitor sa avem tot mai multe asemenea premiere.
Nu toti au curajul de a porni intr-o asemenea aventura si nici tenacitatea pe care a avut-o Mihai Surubaru (Misu, cum ii spunem noi) de a-si impune si realiza scenariul, intr-o competitie din care nu totdeauna cei mai buni si castiga.
Experienta sa in lumea filmului de animatie era deja o garantie iar faptul ca dupa mai multe incercari a reusit sa-si vada visul indeplinit este numai meritul sau. Nici o institutie din tara asta nu se poate lauda ca; …(“Datorita preocuparilor noastre pentru viitorul filmului de animatie….bla,bla,bla…”, “Programul nostru care cuprinde….bla,bla,bla….”, etc.,etc.,bla,bla,bla,…) acest gen cinematografic a reusit sa se reimpuna atentiei publicului.
In afara de putinii bani ce au fost alocati de CNC pentru realizarea acestui film, cu o durata putin obisnuita – nici SCURT METRAJ, nici LUNG METRAJ – filmul avand o durata de 30 de minute, un fel de frac cu pantalonii scurti, dovedeste inca odata necunoasterea sau ignorarea realitatii de catre cei ce ar trebui sa se preocupe de readucerea la viata a animatiei romanesti.
Imi pun, desigur retoric, doar doua intrebari;
-Dupa aceasta premiera, cand v-a avea loc a doua? Pana atunci, din ce vor trai cei cuprinsi in genericul filmului, ca sa nu mai vorbesc de ceilalti truditori ai filmului romanesc de animatie?
Lui Mihai Surubaru i-au trebuit cel putin doi ani ca sa primeasca aprobarea si deci finantarea acestui film si trebuie sa repet, DOAR TENACITATEA SA A FACUT POSIBILA aparitia, dupa foarte multi ani, a unui film realizat in totalitate de romani.
Nu numai finantarea (cand si cand) va rezolva problema animatiei ci schimbarea unei adevarate mentalitati privind insasi existenta acesteia.
In aceasta privinta sunt sceptic.
Paradoxal, ignorand sfatul batranilor, adultii “omoara” copilaria si experienta de o viata a parintilor lor.
S-a ajuns in situatia in care acestia , dupa ce au ramas fara batrani din motivul stiut, framanta plaja pentru a realiza franghia din nisip pe care batranii lor ar fi primit-o de la niste vecini si li s-a cerut acum sa o returneze.
Rezolvarea era simpla, daca le cerea vecinilor o mostra din aceasta franghie pentru a face una la fel. Dar cum nu s-au gandit la acest lucru, framanta si azi nisipul in fel si chip.
Uneori trebuie sa apelezi si la intelepciunea unui “batran”.
Pana nu va fi prea tarziu.
Se simte tot mai necesara intrunirea soborului inteleptilor pentru a se gasi calea de a redobandi tot ce s-a pierdut in acesti ani in Romania.
Paranteza….
Absolut real.
Mihai Surubaru s-a straduit si a realizat “O zi din viata lui Ionescu” cu bani mai putini, DAR SE VEDE! Daca ar fi incercat sa faca filmul doar cu banii pusi la dispozitie de catre CNC nu ar fi reusit!
Eforturile sale, ca si ale celorlalti componenti ai echipei ar fi pacat sa ramana un eveniment singular in istoria atat de dramatica a animatiei romanesti din ultimii douazeci de ani.
Faptul ca Mihai Surubaru a ramas printre cei cativa incapatanati care se cramponeaza de pastrarea aceastei redute, ANIMATIA, este mai mult decat laudabil si ar fi pacat sa nu fie ajutat in a-si realiza si alte proiecte pe care sunt convins ca le are.
E bine totusi ca s-a facut si acest prim pas, dar numai cu o floare, nu se face primavara.
Teste de aptitudini pentru animatie
Am fost intrebat de mai multi interesati, cum selectam desenatorii pentru filmul de animatie.
(Va ofer o mostra de test si doritorii pot incerca sa-si probeze aptitudinile).
Cursurile de animatie nu aveau ca scop invatarea desenului ci indrumarea desenatorului catre un anume mod de exprimare a trairilor unui personaj cu ajutorul liniilor conduse de catre un artist de exceptie -ANIMATORUL.
Spuneam ca animatia inseamna in primul rand traire, emotie si abia apoi miscare. Nu cred ca exista niciunul dintre cei ce tin cat de cat un creion in mana, sa nu fi incercat sa faca o linie sa se miste. Pe doua pagini, de cele mai multe ori ultimele dintr-un maculator, se trasau doua linii, cate una pe fiecare pagina, apoi printr-o miscare rapida a celor doua pagini se observa miscarea. Deci pana aici e simplu. Complicatiile apar cand aceste linii capata semnificatii, sentimente iar actorul nevazut care se afla in spatele lor trebuie sa le imprime propriile trairi. Pentru a intelege ca nu numai complexitatea desenului(construit din multe linii cu detalii vestimentare bogate) mareste dificultatea realizarii animatiei va relatez o situatie petrecuta cu foarte mult timp in urma in studiou.
Organizarea muncii primise sarcina absurda de a norma munca de creatie. Am fost chemati cativa realizatori cu experienta in domeniu sa ne dam cu parerea. Personal m-am dus cu doua foi de calc. Pe una era desenata o linie si un cerc iar pe cealalta un vanator echipat cu toate accesoriile (arma, cartusiera, tolba, cizme, palaria vanatoreasca de la care nu lipseau penele de fazan) si ii intreb pe cei din comisie care este din punctul lor de vedere animatia cea mai dificil de realizat:- prima, in care linia indragostita de cerc se straduieste sa ia cele mai ciudate forme pentru a se apropia de perfectiune si in final cand reuseste constata ca cercul facea acelasi lucru straduindu-se sa devina ca triunghiul de care se indragostise la randul lui, sau animatia cu vanatorul care traverseaza cadrul. Membrii comisiei au privit desenele si au conchis ca cea cu vanatorul e cea mai complexa!!! Complet fals! Miscarea vanatorului presupunea mai mult timp pentru executie dar din punct de vedere traire, animarea liniilor era cu mult mai complexa, desi aparent fiind vorba de personaje simplu desenate se putea crede ca este un fleac.
Acesta este si motivul pentru care am apelat la o serie de teste din care sa-mi dau seama, care dintre desenatori au stofa de animatori si asupra carora sa-mi indrept atentia cu precadere. In afara de testele pe care le prezint in anexa pe scurt au fost inca vreo cateva din care nu lipsea realizarea a 10-12 desene gen banda desenata, dupa o fabula cunoscuta cu personajele realizate de candidat si cu gasirea altui final pentru a observa modul de paginare a elementelor cuprinse in cadru si gradul de inventivitate al viitorului animator.
Unde sunt filmele romanesti de animatie ?
Dupa ultimele aprecieri, exista peste 1500 de filme de animatie romanesti realizate de-alungul timpului dar care zac acoperite de neglijenta unor functionari, in Arhiva Nationala de Filme, in conditii de conservare, greu de descris.
Televiziunile prefera sa programeze filme de animatie straine care de multe ori, calitativ, sunt sub productiile autohtone dar snobismul si gustul indoielnic al unora fac imposibila programarea productiilor romanesti.
Mi s-a intamplat la Calarasi, acum doi ani, la o intalnire cu copii din clasele I – IV, sa desenez in fata lor un personaj foarte indragit si cunoscut pana in ’89 – Mihaela. Cand toata sala a inceput sa scandeze: MI-HA-E-LA, MI-HA-E-LA,am ramas surprins ca desi acesti copii s-au nascut dupa mai bine de 10 ani de cand filmele noastre au disparut de pe micul si marele ecran, au recunoscut personajul. Nici acum nu-mi explic de unde o cunosteau pe Mihaela ?!?
Imi poate spune cineva ? Ce ar trebui facut ca filmele noastre sa fie vazute ? Pe cine ar trebui sa sensibilizam pentru a scoate din uitare filmele ale caror autori au inceput sa piara ca si filmele lor? Gopo, Liviu Ghigort, Stefan Munteanu, Iulian Hermeneanu, Laurentiu Sarbu, Olimp Varasteanu, Florin Anghelescu, Bob Calinescu, George Sibianu, Artin Badea, Nell Cobar, Matty Aslan, Eduard Sasu, Jan Moraru, Constantin Popescu, Pascal Radulescu, Lucian Profirescu, Dinu Petrescu, Calin Giurgiu, Adrian Nicolau, Zaharia Buzea, Angela Buzila, nu mai sunt printre noi si cred ca filmele realizate de ei de-alungul timpului meritau o soarta mai buna, nu uitarea, iar copii zilelor noastre au dreptul sa le vada si sa le judece. Filmul de animatie romanesc a incetat sa mai existe ! Pacat !
O fotografie din arhiva personala facuta la studiourile Buftea in 1963.
