Tag: Diverse

Stiati ca in perioada 23 – 27 decembrie pe micul ecran au fost difuzate peste 250 de filme, de scurt si lung metraj de animatie STRAINE si NICI UN film de animatie romanesc?

Va spune ceva acest lucru?

M-a surprins placut implicarea voastra in viitorul filmului de animatie romanesc( vezi comentarii ), dar lucrurile nu sunt deloc simple, dupa cum am remarcat, chiar din gandurile voastre exprimate cu atata patos. Sincer va admir! Mi-am zis ca iata mai sunt destui pasionati pentru care filmul de animatie romanesc reprezinta inca o preocupare.
Pentru acest lucru merita sa mai sper, desi varsta ma trage de maneca si ma atentioneaza ca timpul se scurge inexorabil si ca acesta “lucreaza” impotriva sperantelor mele.
Deci. Este nevoie de o scoala de animatie? Aici aveti perfecta dreptate amandoi, dar faptul ca puneti in afara “legilor” nescrise ale animatiei, ANIMATIA CLASICA (2D) este o gresala majora. Sa ma explic. Daca nu ai o pregatire serioasa in domeniul “clasic” al oricarei arte, nu-ti vei putea gasi calea PERSONALA si INCONFUNDABILA a stilului tau, fie ca e vorba de – FILM, PICTURA, SCULPTURA, LITERATURA, samd., fie tot ceea ce presupune creatie originala (daca asta iti propui) si cand vorbesc despre asta ma gandesc imediat la Picasso. De ce? Simplu! Dupa ce si-a demonstrat calitatile ca artist, aprofundand stilul clasic cu multa seriozitate, a cautat si a gasit un stil personal INCONFUNDABIL – PICASSO. Si exemple sunt nenumarate.
Dece am facut aceasta digresiune, este limpede. Nu putem ignora, sau nega valoarea tuturor informatiilor privind animatia clasica (lucru valabil si pentru alte domenii), datorita unor tehnici, fie ele si de ultima moda. Sa nu se uite, ca in clipa in care o masina, program sau cum ii vom spune, ne va inlocui de la planseta,vom deveni subordonati tehnicii si nu tehnica va mai asculta de noi ca pana acum. Nu am nimic impotriva noului in tehnica, chiar si in animatie,dar a renunta de dragul noului la tot ce inseamna acumulari si trairi mi se par prea mult. Chiar vrem sa ne robotizam? Sa ne subordonam masinilor pe care tot noi le-am creat? Nu ati remarcat ca programul are totusi nevoie de cineva care sa cunoasca cu ce se mananca animatia? El face ce-i ceri! Dar daca nu ai pregatire in domeniu, de unde stii ce sa-i ceri? Asupra acestui lucru ar trebui sa mai reflectati.
Personal mi-am dat seama de avantajele noilor tehnici folosite in cinematografie si cu precadere in filmul de animatie dar imi este imposibil sa inteleg dece trebuie sa renunt la toate acumularile facute in timp, doar pentruca masina se preface ca “simte” dar nu traieste intensitatea simtamintelor umane.
Ati pronuntat la un moment dat cuvantul – nostalgie – cu o tenta peiorativa, de ceva depasit si inutil. Ar fi pacat sa credeti ca a avea momente nostalgice inseamna a savarsi un lucru dezonorant.
Ar fi insa, la fel de pagubitor sa nu visezi de loc sau sa ramai permanent ancorat in trecut.
Recunosc ca este mult mai ECONOMICOS sa lucrezi cu programe decat cu oameni.
Programele sunt imbunatatite permanent si tot mai repede, <azi> deja va fi vechi si depasit pentru <maine>.
Cu formarea unui om, fie si ca animator sau altceva, timpul are o alta dimensiune si difera de la individ la individ si tocmai acesta-i farmecul. Doi oameni nu seamana unul cu altul pe cand “programul” isi are parametrii sai stabiliti tocmai de unii din cei care l-au creat, cum spuneam mai sus dar e facut “dupa chipul si asemanarea” acestora si bineinteles ca este dependent de gradul de cunostiinte in domeniu al lor. Stiti desigur, si am sa dau doar un exemplu, ca la filmul “cartea junglei” realizatorii au apelat la cei mai buni animatori din cati exista, dar CEI MAI BUNI dintre cei mai buni in a anima maimute, ursi, pantere, tigri, etc., pentru a-i
solicita la realizarea animatiei la filmul sus mentionat. Asta presupune o specializare de exceptie si ea nu se face oricum si in niciun caz rapid. Asa s-a procedat si cu animatorii de “efecte speciale”(apa, foc, prabusiri, etc., etc…) imbatabili in domeniul lor de activitate. Noi le-am facut pe toate! Nu ca ei,dar le-am facut! Asta inseamna ca mai presus de toate, talentul si pasiunea este motorul principal al acestei activitati (si nu e singurul).
Si atunci ce-i de facut?
Nu trebuie sa luati addliteram cele ce urmeaza dar poate ca ar trebui sa va ganditi la intocmirea unui plan de “lupta”, hai sa-i spunem SCENARIU inainte de a renunta la ce s-a castigat pana acum, apropo de redescoperirea rotii.
– Se simte necesitatea unei (unor) scoli care sa pregateasca viitorii animatori?
In mod cert!
Cred ca ar trebui ca voi, cei ce doriti ca animatia romaneasca sa devina o forta de care sa se tina seama in lumea filmului, sa gasiti o forma de comunicare, in primul rand intre voi, poate la inceput prin mail-uri dar neaparat trebuie sa va adunati (toti cei care sunteti preocupati de acest subiect) undeva si sa va faceti un plan de organizare pentru cele ce vor urma. Alegeti-va dintre voi un coordonator mai usor de abordat si prin care sa tineti legatura intre voi. Atrageti la aceste discutii oameni cu experienta si oameni de afaceri carora sa le prezentati oportunitatea si avantajele intentiilor voastre si poate veti gasi sprijinul de care aveti atata nevoie.
Demarati cautarea unui sediu. Cel mai comod ar fi sa gasiti o scoala
(facultate) care sa aiba eventual si dotarile necesare si o conducere dispusa sa va gazduiasca.
Sfatuiti-va cu privire la cine va preda la aceste cursuri si care va fi programa scolara.
Dupa acest lucru, faceti cunoscuta intentia voastra si conditiile scolarizarii si stabiliti data la care au loc testele de admitere sau interviurile (absolut necesare).
Si trebuie sa incepeti a va gandi serios ce veti face cu animatorii pregatiti sub patronatul vostru si nu neaparat la cum va arata diploma pe care o vor primi. Mi se pare mai important talentul lor in arta animatiei, cu sau fara acoperirea unei diplome. Va pun o intrebare si va rog sa nu o interpretati gresit. E pur si simplu o intrebare. Ce pregatire de specialitate aveti in domeniul animatiei si cum arata diploma obtinuta?
Am pus aceasta intrebare, deoarece, de exemplu fostul nostru director, Marin Paraianu nu era un desenator dar era un excelent manager (ca si Walt Disney) si datorita lui studioul infiintat s-a rupt de sub tutela Studioului Bucuresti unde era o simpla sectie si a demonstrat ca poate supravietui fara o finantare sustinuta din partea statului. A stiut sa se inconjoare de oameni de calitate in conducerea noului studiou iar pe noi ceilalti ne-a pus la treaba acordandu-ne intreaga sa incredere.
As putea sa va intocmesc o lista cu mari artisti ai lumii care nu au nici o diploma ci doar talent, sau diplomele unora ce n-au nici o legatura cu profesia de animator,ca sa ma refer doar la subiectul in discutie (ingineri, juristi, economisti etc.) .Unui animator nu-i ceri diploma ci ii ceri sa-ti arate ce stie sa faca iar daca mai sti ca a lucrat la studiouri de prestigiu sau sub directa indrumare a unor personalitati in domeniu, chiar ca nu mai ai nevoie si de diploma lui. Incercati sa nu conditionati accesul catre pregatirea unui animator de altceva decat de talent. Daca are si o diploma, cu atat mai bine.
In acelasi timp trebuie sa purcedeti la crearea unui nou studiou cu un plan
de dezvoltare pe mai multi ani (finantarea, portofoliul de scenarii, cine le va realiza, un plan calendaristic, genurile de film incluse in plan samd.)
Este ABSOLUT NECESAR sa existe un studiou cu dotarile necesare si cu un numar minim de animatori ANGAJATI permanent iar alaturi de acestia sa aveti o rezerva de colaboratori cu pregatire in domeniu la care sa apelati ori de cate ori este necesar.
Spuneam cu alt prilej ca filmul de animatie s-a autofinantat si acest lucru s-a datorat serialelor si lung metrajelor care s-au vandut excelent la export. Acest lucru a facut posibila si realizarea filmelor de “autor” cu destinatia festivaluri si mai putin pentru publicul larg.
Daca imi permiteti un sfat, ponderea ar trebui acordata filmelor pentru toate varstele, fie ele seriale sau lung metraje si care au mare cautare si la export (deci cele rentabile) si apoi filmele de autor care ar trebui facute cu bani mai putini si care sunt realizate pentru o categorie mai restransa de spectatori. Ma bucur ca ati inteles oportunitatea realizarii unor filme vandabile ce vor sta la baza dezvoltarii viitorului studiou. Oricum trebuie sa va inarmati cu rabdare. O sa va ia ceva timp daca vreti cu adevarat sa realizati ca v-ati propus. Va urez succes.

P.S. Daca doriti sa purtam un dialog <face to face> hai sa gasim o data si un loc agreat de toti, unde sa ne spunem deschis si sincer gandurile si sa incercam sa urnim animatia din loc.

Nota
Nu-mi plac termenii de film comercial si film de arta. Am vazut filme de “ARTA” care au avut o mai mare priza la spectatori decat cele “COMERCIALE” si filme de public care erau mai artistice decat multe filme de “ARTA”.
Cel mai simplu ar fi sa spunem FILME BUNE si FILME PROASTE.

Scuze
Desi mi-am dorit mult sa fiu prezent la intalnirea cu iubitorii filmului romanesc de animatie de la complexul expozitional de langa “Casa presei libere” de sambata 28nov. ora 12, datorita unor probleme care mi-au solicitat prezenta in alta parte decat cea preconizata initial (lansarea DVD-ului cu “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” din cadrul manifestarii targului de carte GAUDEAMUS), imi cer scuze tuturor celor care si-au dorit sa ma intalneasca cu acest prilej pentru absenta pe care o regret nespus dar efectiv mi-a fost imposibil sa fac o alta alegere decat cea pe care am facut-o. Inca o data va rog sa primiti scuzele mele.

In atentia celor interesati!
Din Spania am primit informatii privind o serie de carti, care transmit informatii despre animatie si pot fi foarte utile, atat celor avansati cat si celor ce doresc sa-si imbunatateasca tehnica deja dobandita.

Voi enunta doar titlurile lor si sunt convins ca doritorii vor reusi sa intre in posesia acestora.

– ANIMATION CRASH COURSE de Eric Goldberg, unul din celebrii
animatori de la Walt Disney si

– HOW TO MAKE ANIMATED FILMS de Tony White

Personal, alte informatii despre aceste carti nu detin dar banuiesc ca sunt pentru diferite stadii de pregatire ale animatorilor.

Surprize!
Invitat in juriul acestei a doua editii a festivalului filmului de animatie de la Oradea, am avut cateva surprize, foarte placute de altfel, privind pe de o parte organizarea iar pe de alta, participarea la acest important eveniment cultural ce tinde sa devina o adevarata sarbatoare a animatiei autohtone si nu numai.
Remarcam cu prilejul primei editii o serie de lacune in modul de organizare, punand accent, in special, pe modul nesatisfacator in care a fost facuta publicitatea in jurul acestui eveniment. Faptul ca intreaga actiune s-a desfasurat in sala cinematografului “Libertatea”, de altfel neincapatoare in unele momente, dovedeste
pe deplin ca optiunea organizatorilor privind alegerea acestei locatii, a fost pe deplin justificata in acest an. Orasul a fost impanzit cu materiale ce anuntau festivalul iar presa si televiziunile nu au stat nici ele degeaba, intrecandu-se in a fi cat mai “pe faza” cu informatiile privitoare la atmosfera din interiorul dar si din jurul competitiei.
Au fost asigurate unele momente de dialog cu elevii si studentii de la arte plastice la care am participat dar si comentarea filmelor prezentate in concurs intr-o analiza condusa de, de-acum il pot numi, un veteran cadru didactic in arta animatiei, prof.univ. Radu Igaszag, de la Academia de Teatru si Cinematografie din Bucuresti. La aceste intalniri tinerii au primit, pe de o parte, informatii concrete despre “bucataria” filmului de animatie ca si despre unele “ingrediente” folosite in realizarea produsului finit (de exemplu sonorizarea) dar si o discutie “la obiect” cu multe invataminte pentru realizatorii filmelor vizionate.
Insa, cel mai neobisnuit fenomen pe care merita sa-l mentionez, este acela ca foarte multe filme prezentate in concurs au fost realizate de tinere, fie singure, fie in colaborare cu alti colegi. Din cele 36 de filme proiectate, aproape jumatate dintre ele au beneficiat de aportul creator al sexului frumos. De aci se poate trage si concluzia ca animatia nu mai este o arta cu precadere masculina mai ales cand tot mai multe tinere incearca sa se manifeste artistic cu ajutorul desenului in miscare.
Baieti, sa va fie teama! Manusa provocarii a fost ridicata.
Totusi…
Ramane in suspensie raspunsul la intrebarea legitima; Ce sa va intampla cu viitorii animatori in momentul cand vor absolvi perioada de scolarizare?
Asupra raspunsului la aceasta intrebare nu am nici o indoiala! Nu se va intampla nimic! Nimeni nu se va mai ocupa de indrumarea celor mai talentati desenatori pe calea perfectionarii iar acestia se vor risipi odata cu toata munca depusa pentru pregatirea lor.
Cel putin, asupra unora dintre ei, ar trebui sa se concentreze atentia unor profesionisti in animatie pentru a-i slefui si indruma spre o activitate sustinuta intr-un studiou de specialitate. Dar cine o va face? Si catre ce studiou sa-i indrume cand in Romania studiourile au fost falimentate unul cate unul?
Vorba unui director al unui festival de animatie, caruia ii spuneam ca si daca asi avea fondurile necesare nu asi reusi sa fac un film aici, datorita lipsei (culmea!) de animatori, si care mi-a replicat; <in Ungaria sunt destule studiouri si oameni care pot realiza filme de animatie!Mergeti acolo!> Optica este interesanta. De ce sa mai investim in tara cand putem investi intr-un alt stat , fie el Ungaria, Polonia, China sau Coreea? Pana una alta, acest lucru este real si ar trebui sa ne intrebam dece la “unii” se poate iar la noi nu!
Oricum, inca o perioada lunga de timp, vom asista la productii de filme de animatie ale unor state care au stiut sa pastreze nuclee puternice de animatori.
Cu siguranta si animatorii nostri au partea lor de vina! Au asteptat mereu sa le rezolve altii problemele. Priviti la blogul meu! Doar doi animatori (desi unul isi desfasoara activitatea in strainatate) si-au spus parerea cu privire la fenomenul care vizeaza direct viitorul filmului de animatie romanesc, restul… prefera sa priveasca comozi cum altii se lupta pentru ei.
Mai interesati sunt cei ce bat la portile animatiei, decat profesionistii. Jenant, ca sa nu spun mai mult.
Animatia romaneasca isi merita pe deplin soarta! Atat factorii de decizie dar mai cu seama cei ce se mai considera animatori sunt la fel de vinovati pentru ce se intampla cu filmul autohton de animatie.
Animatorilor nostri, cred ca le lipseste spiritul practic si recunoasterea unui lider care sa-i conduca. S-a ajuns in situatia in care animatia ,l a noi. este ca o armata alcatuita doar din generali fara subordonati dar si fara un grad superior.
Toti vor sa conduca, toti vor sa se impuna uitand ca democratia ca si libertatea prost intelese, sunt la fel de paguboase iar aplicarea aiurea a acestora duce la haos si la toate neimplinirile ce decurg din acesta.
Ce s-ar intampla daca, conform principiului de baza al democratiei, in care minoritatea trebuie sa se supuna majoritatii, toate cadrele de conducere din institutiile unui stat ar trebui sa puna mana,l a propriu, pe “lopeti” in timp ce “majoritarii” ar privi de pe margine si ar da ordine, care mai de care mai aiuristice, privind activitate depusa? Nebunie curata! Pare un scenariu SF.
Discutam zilele trecute, cu un animator cu state de serviciu remarcabile, despre ce se intampla in alte tari vecine, unde animatia a inceput sa se organizeze si isi manifesta ingrijorarea asupra situatiei de la noi. Intrebandu-l, daca are o propunere concreta privind “starea natiunii” mi-a marturisit, ca nu.
Si atunci?
Sectia de animatie din cadrul Uniunii Cineastilor a incremenit in tipare vechi si nimeni nu pare interesat, concret, sa trezeasca la realitate breasla pe care o reprezinta. Dar oare mai este o breasla sau o multime de profesionisti fara nici o legatura intre meseriile lor?
De fapt ar trebui sa nu ma mai mir ca se intampla asemenea lucruri cand, de exemplu, la festivalul Anim’est, la masa rotunda organizata in cadrul acestuia NU AU PARTICIPAT si animatori romani cu activitate bogata in domeniu ci doar animatorii prezenti cu filme in festival (preponderent straini).
Nu fac referire la invitatii de onoare de la ultimele editii (Mihai Badica, Ion Truica sau Luminita Cazacu ca membra a juriului din acest an) ci la ceilalti animatori romani.
Din asemenea intalniri, conducerea sectiei de animatie, reprezentata corect, ar fi putut trage niste concluzii pe care sa le impartaseasca apoi tuturor membrilor sai.
Ce s-a intamplat, nu stiu. Ori nu au fost invitati la aceste manifestari, ori nu au dat curs invitatiei dar oricum s-au pierdut multe momente importante pentru cautarea de posibilitati de iesire din colaps a animatiei noastre.
Culmea este ca Romania este inundata cu festivaluri de filme de animatie, dar reprezentarea noastra este aproape zero!
Daca nu vine Mahomed la munte atunci sa se duca muntele la Mahomed!
De ce conducerea sectiei de animatie a UCIN nu propune o intalnire la care sa invite alaturi de membrii sai pe toti organizatorii de asemenea festivaluri, prilej cu care sa se dezbata situatia de la noi?
Dar oare se vrea cu adevarat reconsiderarea animatiei noastre?
Ma tem ca nu!

In sfarsit…O floare!

“O zi din viata lui Ionescu”.
Film de animatie in 3D

Acum cateva zile am avut bucuria de a participa la premiera filmului ” O zi din viata lui Ionescu” realizat de Mihai Surubaru cu o echipa 100 % romaneasca, ceea ce constitue in conditiile actuale o mare performanta!
Mihai Surubaru, a reusit cu o perseverenta, ce merita a fi subliniata, sa promoveze alaturi de nume consacrate ale filmului de animatie romanesc (Mihai Marian-realizatorul story-board-ului impreuna cu Valentin Eliseu sau Octavian Frecea director al animatiei dar si alte nume ale unor tineri cu mai putine realizari in domeniu dar nu mai putin talentati precum; Silviu Turculet-realizatorul graficii si Andrei Stancescu sound-designer).
Alaturi de cei enumerati mai sus, nume deja cunoscute ale animatiei autohtone precum Florin Saceanu, Constantin Seltea sau Despina Buneci (ca animatori) cele ale tinerilor Robert Vegeman si Cristian Scarlatescu (responsabili de modeling-texturized) vin sa completeze organic echipa de baza cu care Mihai Surubaru a pornit la drum.

Nu imi propun sa discut despre calitatile filmului ci despre faptul ca trebuie facut ceva pentru ca in viitor sa avem tot mai multe asemenea premiere.
Nu toti au curajul de a porni intr-o asemenea aventura si nici tenacitatea pe care a avut-o Mihai Surubaru (Misu, cum ii spunem noi) de a-si impune si realiza scenariul, intr-o competitie din care nu totdeauna cei mai buni si castiga.

Experienta sa in lumea filmului de animatie era deja o garantie iar faptul ca dupa mai multe incercari a reusit sa-si vada visul indeplinit este numai meritul sau. Nici o institutie din tara asta nu se poate lauda ca; …(“Datorita preocuparilor noastre pentru viitorul filmului de animatie….bla,bla,bla…”, “Programul nostru care cuprinde….bla,bla,bla….”, etc.,etc.,bla,bla,bla,…) acest gen cinematografic a reusit sa se reimpuna atentiei publicului.

In afara de putinii bani ce au fost alocati de CNC pentru realizarea acestui film, cu o durata putin obisnuita – nici SCURT METRAJ, nici LUNG METRAJ – filmul avand o durata de 30 de minute, un fel de frac cu pantalonii scurti, dovedeste inca odata necunoasterea sau ignorarea realitatii de catre cei ce ar trebui sa se preocupe de readucerea la viata a animatiei romanesti.
Imi pun, desigur retoric, doar doua intrebari;

-Dupa aceasta premiera, cand v-a avea loc a doua? Pana atunci, din ce vor trai cei cuprinsi in genericul filmului, ca sa nu mai vorbesc de ceilalti truditori ai filmului romanesc de animatie?

Lui Mihai Surubaru i-au trebuit cel putin doi ani ca sa primeasca aprobarea si deci finantarea acestui film si trebuie sa repet, DOAR TENACITATEA SA A FACUT POSIBILA aparitia, dupa foarte multi ani, a unui film realizat in totalitate de romani.
Nu numai finantarea (cand si cand) va rezolva problema animatiei ci schimbarea unei adevarate mentalitati privind insasi existenta acesteia.
In aceasta privinta sunt sceptic.
Paradoxal, ignorand sfatul batranilor, adultii “omoara” copilaria si experienta de o viata a parintilor lor.
S-a ajuns in situatia in care acestia , dupa ce au ramas fara batrani din motivul stiut, framanta plaja pentru a realiza franghia din nisip pe care batranii lor ar fi primit-o de la niste vecini si li s-a cerut acum sa o returneze.

Rezolvarea era simpla, daca le cerea vecinilor o mostra din aceasta franghie pentru a face una la fel. Dar cum nu s-au gandit la acest lucru, framanta si azi nisipul in fel si chip.
Uneori trebuie sa apelezi si la intelepciunea unui “batran”.
Pana nu va fi prea tarziu.
Se simte tot mai necesara intrunirea soborului inteleptilor pentru a se gasi calea de a redobandi tot ce s-a pierdut in acesti ani in Romania.

Paranteza….

Absolut real.

Mihai Surubaru s-a straduit si a realizat “O zi din viata lui Ionescu” cu bani mai putini, DAR SE VEDE! Daca ar fi incercat sa faca filmul doar cu banii pusi la dispozitie de catre CNC nu ar fi reusit!
Eforturile sale, ca si ale celorlalti componenti ai echipei ar fi pacat sa ramana un eveniment singular in istoria atat de dramatica a animatiei romanesti din ultimii douazeci de ani.
Faptul ca Mihai Surubaru a ramas printre cei cativa incapatanati care se cramponeaza de pastrarea aceastei redute, ANIMATIA, este mai mult decat laudabil si ar fi pacat sa nu fie ajutat in a-si realiza si alte proiecte pe care sunt convins ca le are.

E bine totusi ca s-a facut si acest prim pas, dar numai cu o floare, nu se face primavara.